carpe diem
Written by Otrava, Posted in Diverse
de cateva zile sunt marcat de o intamplare. o colega si-a pierdut in decurs de cateva luni unele dintre cele mai importante persoane din viata ei. mai intai mama, dupa o boala grea si o suferinta..apoi cea mai buna prietena. o femeie de 30 si un pic de ani…
dupa o boala grea. o femeie cu 2 copii micuti, rapusa de o boala in doar cateva luni, o boala care ucide pe banda rulanta. vorbeam cu colega mea si imi spunea ca acum nu mai are nicio frica de moarte. stiu ca pare un truism dar vorbeam cu ea despre cat de mici suntem pe lumea asta. despre drumul nostru aici, despre faptul ca suntem niste pasageri. habar nu avem cand trenul nostru ajunge in statie si coboram. m-a marcat povestea asta. si ma gandeam ca totul este atat este atat de rapid, totul se intampla in mare viteze, nici macar nu apucam sa ne dezmeticim si linia de final sa ne apara in fata. nu mai vreau sa astept, vreau sa imi traiesc viata asta fix asa cum o simt.
vreau sa fac toate lucrurile care imi plac, vreau sa ma bucur de toti oamenii dragi, vreau sa imi fac timp pentru toate lucrurile care imi fac placere. nu mai vreau astept aiurea. nu mai vreau sa imi fac scenarii, nu mai vreu sa stau si doar sa vad ce se intampla, cum se intampla. vreau sa se intample, vreau sa fac toate lucrurile care imi plac, vreau sa ma bucur de anii astia, vreau sa traiasc intens. nu sunt cuvinte mari, exact asta simt acum. vreau sa fac ce imi place, cand imi place, cum imi place. stiu ca e timp pentru toate si vreau sa ma bucur de lucrurile astea. daca nu sunt ok acum cu tine…asta e. viata merge mai departe. poate o sa ne revedem la un moment dat. cine stie. insa acum chiar vreau sa imi parcurg calea. sa spun “stop” si apoi sa apas “play”. vreau sa traiesc frumos, curat, cinstit. vreau sa impart momente frumoase fix cu oamenii care merita lucrurile astea. vreau sa traisc intens, sa ard, sa ma stig, sa ard din nou.
vreau sa visez si sa revin cu picioarele pe pamant, vreau sa fac fix ceea ce vreau, vreau sa fac compromisuri mai putine, vreau sa ma arunc fara plasa, vreau sa ma prinzi fix tu. cea care merita sa ma prinda. e nasol ca dupa ce vezi lucuri rele in jurul tau te gandesti mai bine la tine, la viata ta, la ce vrei sa faci cu ea. insa asa suntem noi oamenii. si probabil ca e firesc sa fie asa. va doresc o viata frumoasa. va doresc sa aveti timp pentru tot. va doresc sa gresiti si sa o luati de la capat, va doresc sa iubiti mai mult, sa fiti mai deschisi, sa daruiti in primul rand si apoi sa va ganditi ca o sa si primiti inapoi ceva..orice.
va doresc sa va bucurati mai mult de lucrurile simple, va doresc sa vedeti partea plina a paharului, va doresc sa aveti puterea de a pune “stop” atunci cand simtiti asta, va doresc sa va deschideti mai mult, sa aveti incredere, sa acordati sanse, sa va ganditi mai mult la omul de langa voi, sa va faceti timp sa mergeti la teatru, la sala, la opera. unde va place voua. va doresc sa iubiti, va doresc sa fiti sinceri, sa mintiti mai putin, va doresc sa fiti altruisti, va doresc sa va ganditi de doua ori inainte de a face ceva. va doresc sa nu judecati pe nimeni, va doresc sa fiti mai buni, mai toleranti, mai linistiti, mai calmi. va doresc sa zambiti mai mult.
Pacat ca ne dam seama de valoarea vietii abia atunci cand se intampla ceva urat in jurul nostru….
Ar trebui sa avem ochii deschisi mereu, sa fim gata sa ne asumam viata in toate aspectele ei, sa traim intens, sa incercam sa o facem cat mai frumoasa…atat pentru noi cat si pentru cei de langa noi! Si…daca nu reusim sa facem asta, inseamna ca ceva nu este in regula si trebuie sa facem o schimbare. Sa invatam sa traim frumos…. sa iubim cat de mult putem…
Si asa cum spunea cineva: ”The secret of life, though, is to fall seven times and get up eight times.”
vreau sa invat a trai…pur si simplu
inca ma mai zbat intre dorinte si nevoi, inima si minte, certitudini si incertitudini, agonie si extaz
dar la naiba….carpe diem 🙂
Cineva spunea ca ar fi interesant daca, atunci cand se intampla ceva important in viata noastra, ar incepe o melodie…ca-n filme. Ai incercat vreodata sa urmaresti un film fara sonor? Oricat de bun ar fi filmul,oricat de inteligente sau emotionante ar fi replicile,fara coloana sonora,fara muzica, filmul ar fi fad,lipsit de vibratie. La fel si in viata…probabil o muzica aparuta din neant ar da alt sens si alta perceptie asupra faptelor…
Sometimes it lasts in love…but sometimes it hurts instead…
Am trait candva experienta cantecului aparut din neant… cand sufletul prietenei mele
a trecut intr-o alta dimensiune, doctorul care o ingrijea,un doctor francez cu origine germana, m-a luat in brate si mi-a soptit : this is the end… in loc sa plang,asa cum ar fi fost normal, creierul si inima mea s-au umplut de acordurile lui “the end”..nu vedeam si nu auzeam nimic altceva decat pe jim morisson..ciudat..nebanuite sunt caile Domnului..
tare asta 🙂
Si eu vreau…
Faptul ca mereu invatam ceva nou face parte din schimbarile noastre pe plan interior…atunci cand ceva nu ne mai multumeste ..mereu apare ceva sau cineva.. care sa ne arate ca a venit momentul sa luam noi decizii asupra vietii noastre.
Am simtit tot ce ai scris…din pacate, cred ca nu am curaj inca sa fac pasul cel mare si sa-mi traiesc viata asa cum ai descris-o aici, asa cum o visez. Sunt multi oameni care scriu cuvinte, insa tu pui aici sentimente. Multumesc 🙂
Multumim pentru acest articol … De cand anul trecut mi-au murit 7 oameni apropiati parca traiesc altfel viata.
ufff. nici nu stiu ce sa zic…..
Superb ! 🙂
Si eu iti doresc sa iti urmezi propriul sfat 🙂 Si multumesc, scrierile tale imi aduc un gram de bine cand le citesc 🙂
Fix azi avem nevoie sa citesc asa ceva. Iti multumesc.
mare dreptate ai !
de multe ori ne spunem: “las’ pe maine” si suntem delasatori.
nu stii niciodata pana unde tine drumul tau in viata. tocmai de aceea trebuie sa traim momentul, sa nu amanam nimic, nici chia cele mai marunte lucruri sau momente. 🙂
PS: te-am adaugat in lista mea de bloguri. apreciez mult cum si ce scrii.
Iti multumesc Gia
Foarte frumos!rar las cateva cuvinte de incurajare, sunt prea lenesa cred, de cele mai multe ori ma bucur in linistea mea de cuvinte si le valorific, de data asta simt nevoie sa incurajez pe cineva 🙂 felicitari!
iti multumesc Amelia
am simtit exact la fel dupa ce am supravietuit unui accident rutier.
parca vrei sa le faci pe toate….si sa le simti pe toate. stiu ca suna a cliseu, dar exact ca si atunci cand clipa de fata e ultima.
Din pacate sentimentul isi pierde din intensitate in timp. Motivul pentru care se intampla asta, e pentru ca suntem astfel construiti si lumea care ne inconjoara e facuta in asa fel incat sa uiti sa-ti reamintesti ca trebuie sa te bucuri de orice si ca bucuria nu trebuie sa aiba masura doar pentru ca-ti impune intr-un fel sau altul societatea. Nu poti sa-ti savurezi clipa asa cum ai vrea si nu poti sa te bucuri asa cum ti-ai dori sa te bucuri daca nu ai in jurul tau persoane care vad lucrurile la fel. Daca persoanele de care esti inconjurat nu-ti impartasesc nevoia de a simti clipa ca fiind ultima… si atunci te zbati si incerci sa-i faci tu pe restul sa simta clipa asa cum ar trebui sa o simta…dar in timp obosesti. si in final ajuti sa uiti si tu si si ceilalti ca poate maine nu o sa mai fim. Iar daca o sa reusesti sa convingi lumea ca merita sa se bucure, o sa te simti important. Iar cand incepi sa te simti asa, uiti ca de fapt esti foarte foarte mic… si pentru ca toate sa fie intru-un ciclu, cand o sa reusesti sa uiti sa te bucuri, ceva la fel de dureros o sa-ti reaminteasca. si o iei de la capat…
ma bucur ca acum esti ok. si ca poti sa imi lasi un comment
tot ceea ce am suferit in trecut, si de pe urma carora acum plangem, nu merita clipele noastre din prezent…
John Lennon spunea : “Life is what happens to you while you’re busy making other plans. ” Ne tot facem planuri si ne agitam sa le ducem la indeplinire. In timpul asta trece pe langa noi Viata, dar n-o vedem ca doar suntem asa ocupati cu lucruri “serioase”… Si Viata trece asa pe tacute, lipita de zid si oricat de destept te crezi nu-ti dai seama ce se intampla. Cateodata ne mai rasculam si ne juram pe toti sfintii ca : Gataaaaa, de azi inainte vreau sa traiesc !!! Pacat ca nu ne tinem de cuvant… Si ne grabim tot timpul, sa vina primavara, sa vina concediul, sa vina sarbatorile. Asteptam nerabdatori sa treca mai repede timpul , ca sa vina…..ceva sau cineva. Ca si cum nenorocitul asta de timp nu ar zbura suficient de repede.
Exact de asta aveam nevoie acum, dupa ce am vazut preview-ul postului stiam ca vei scrie ce ai scris.incercarea ta de a ne deschide ochii, iti multumesc.
De ceva timp, ring-tone-ul de la telefonul meu este Life happens.. http://www.youtube.com/watch?v=Kyz6RiU6YQQ … Incerc prin asta sa imi amintesc constant sa imi traiesc viata asa cum doresc, sa nu astept ca altcineva sa schimbe lucruri din viata mea, sa gasesc timp pentru ceea ce imi face placere și sa inteleg ca nu pot controla tot ce se intampla in jurul meu..De cele mai multe ori, reusesc si ajung la o stare grozava de multumire. Iti urez acelasi lucru!
Abia atunci cand incepi sa constientizezi trecerea timpului incepi sa nu mai amani. traim intr-o continua asteptare. Asteptam weekend-ul sa fim liberi, asteptam sfarsitul programului ca sa ne intalnim cu prietenii, asteptam sarbatorile pentru a petrece timp cu familia. Asteptam acea stabilitate financiara pentru a obtine ceea ce ne dorim. Asteptam sa devenim cine visam sa fim. Abia cand ne dam seama ca nu suntem pentru toteauna, incetam sa mai asteptam si incepem sa fim cine si ceea ce ne dorim.
Te citesc de cateva saptamani si de fiecare raman impresionata de ceea ce scrii!
Unele dintre ele mi se potrivesc de minune parca sunt parte din mine.
De cele mai multe ori citindu-te starea mea se transforma intr-o stare de bine si pentru asta iti multumesc ca existi.Continua nu renunta…ne faci viata mai frumoasa…
iti multumesc frumos pentru ce ai spus mai sus. conteaza enorm mesajul asta. zi minunata sa ai
Cu drag!:)
Ma bucur, tot ce am spus a venit din suflet!
Si sa nu uitam sa ne bucuram de lucrurile simple, foarte mult conteaza!
am pus mesajul pe facebook. iti multumesc
Iti multumesc, Cristi!
“Toate darurile închise in destinul nostru sunt ingradite cu suferinte si numai la atâtea daruri ajungem prin câta suferinta putem razbi cu bucurie. Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câta amaraciune putem bea în local celor ce vrem sa-i mângâiem.” Parintele Arsenie Boca
te iubesc din tot sufletul meu. si mereu o sa fiu langa tine draga mea. imi este extrem de draga…si tu cunosti asta 🙂
Se cam contrazice cu ce zice pe aici http://bloguluotrava.ro/am-uitat-sa-traim-frumos/ . Sa inteleg ca este mare dezordine in capul tau sau este ca si un produs comercial? Nu te acuz, te intreb. Sunt doar curios. De asemenea ai dreptul nici sa nu imi raspunzi 😉
“[…] daca nu sunt ok acum cu tine…asta e. viata merge mai departe. poate o sa ne revedem la un moment dat. cine stie. insa acum chiar vreau sa imi parcurg calea. sa spun “stop” si apoi sa apas “play”. […] vreau sa traisc intens, sa ard, sa ma stig, sa ard din nou. […]”
VS
“[…] traim intr-o societate in care functioneaza mai mult ca niciodata regula “oricine este de inlocuit”. ne aprindem repede si ardem la fel de repede, […]”
Sper sa te bucuri de toate cele ce ti le doresti.
nu vad diferentele: vreau sa traisc intens, sa ard, sa ma stig, sa ard din nou vs ne aprindem repede si ardem la fel de repede? partea aia cu produs comercial nu o inteleg. ce vand?
http://www.youtube.com/watch?v=NfPLskqJZzw&feature=share
Acesta este reteta mea! In aceasta forma reusim sa depasim toate obstacolele!
multumesc pentru piesa
http://aleplumb.wordpress.com/2013/04/12/fericirea-mea/
imi place foarte tare ce ai scris. felicitari
Admiratia e reciproca! 🙂
Multumim ptr gandurile bune…si tot ce-ti doresti sa se indeplineasca, ptr ca meriti…chiar sunt incantata si bucuroasa ca am privilegiul sa ma aflu printre cei 24261 de ”otraviti” :)…mult succes pe mai departe!!!!http://www.youtube.com/watch?v=vx2u5uUu3DE
Story of my, yours, anybody’s life … Si eu mi’am “pierdut familia”. Am pus ghilimele pentru ca i-am pierdut in sensul de notiune. Au divortat anul trecut, iar tatal meu s-a recasatorit imediat ce a iesit sentinta si am aflat pe facebook … vazand fofografiile de la nunta. Nu il condamn, ci ii doresc sa fie fericit. Ce ma doare? Ma doare ca s-a distantat, ca nu suna sa intrebe ce-i face nepotul, daca suntem bine … iar eu fiind foarte atasata de parintii mei, in special de el … imi lipseste enorm ca tata. Alegerile ne apartin, nu? In schimb mama e acolo. A fost, este si ma rog la Dumnezeu sa fie cat mai mult. Nu stiu ce m-as face fara ea. Incerc sa traiesc asa cum trebuie, sa fiu o persoana buna pentru copilul meu, sa il pot ajuta sa isi asume viata asa cum va vrea el sa o traiasca. Sa nu simta respingerea anumitor oameni din jur … pentru ca sunt divortata, am un copil si unii nu inteleg. Si culmea, resping cei care sunt fix in aceeasi situatie. Atata rautate si ignoranta. Si cu toate astea vreau sa il protejez. Eu si tatal lui. Am promis ca pentru el vom fi mereu parinti inainte de orgolii, probleme si alte chestii nocive. Uneori am senzatia ca m-a parasit norocul, apoi privesc in jurul meu si realizez ca am un tupeu grozav sa gandesc astfel. Vad oameni, situatii si atata suferinta incat fac tot posibilul sa ma autoeduc si sa nu ma mai plang. Shit happens, nu? 🙂 Asa ca sustin absolut fiecare rand pe care l-ai scris … traiti cum vreti voi, ce vreti, cu cine vreti. Viata este atat de imprevizibila. Acum poti sa ai totul si maine un mare NIMIC. Sa fi fericit, sa oferi un zambet, nu te costa nimic. Totul depinde de noi, de cum stim sa luam din viata ceea ce ne ofera.
Asta este viata mea. Cu bune si cu rele. Cel mai frumos moment “fericire”, pentru mine inseamna cand pustiul meu imi spune “mami am venit sa te iubec putin si sa-ti spun un seclet delicios la uleche”! In rest, ma bucur de orice.
Asta sunt eu. Andreea, divortata, am 28 de ani, un baietel minunat, un super job si nimic altceva de care sa-mi pese cu adevarat.
Continua sa scrii. Ne hranesti mintea si sufeltele. Si de cele mai multe ori ne faci ziua mai buna.
andreea esti o femeie minunata. atat pot sa spun. iti multumesc
Deviza mea nu e Carpe diem, ci e “tot ce am e momentul acesta”. Adica incerc sa traiesc cat mai mult ancorata in prezent, fara sa mai tarai cu mine supararile din trecut si fara fricile legate de viitor, care oricum mi se pare inutile ca nu stiu cat mai am de facut umbra pamantului si pe unde.
Mi se pare ca uitam sa ne bucuram de fiecare zi in care ne putem ridica din pat, in care putem sa ne folosim de ambalajul asta numit corp si sa facem diverse lucruri cu el. Suntem atat de obisnuiti sa ne lamentam, incat uitam sa apreciem lucrurile mici, care ne fac fericiti pentru cateva momente.
Pentru mine un exercitiu foarte folositor a fost sa fac niste liste intr-un moment in care imi era mai greu. Listele erau asa “Ce am” “Ce vreau” “Oameni dragi”.
Cand am vazut cate am si cati oameni minunati am in jur, lista de “Ce vreau” a parut penibila.
ne trezim ca sa ne lamentam. fix asa e. suntem ca ala care sta 50 de ani in inchisoare. ai iesit de acolo si acum ce faci? asa e si cu bucuriile astea mici. ce facem cu ele? cum e sa te bucuri de lucruri marunte? 🙂
Este bine sa ma bucur de lucruri marunte. Si viata mea e mai buna si mai frumoasa de cand traiesc mai ancorata in prezent, dar mi-a luat mult timp sa ajung aici.
Si un mare exercitiu a fost eliminarea celui mai inutil cuvant pentru mine “DACA”. Mi se pare nociv, indiferent ca e folosit la trecut sau la viitor. Am inlocuit “daca” cu “acum”.
si ce bine cred ca te simti ACUM 🙂
Am citit articolul tau de cateva ori, ieri si azi…. Ieri a avut o anumita incarcatura pentru mine, azi a avut alta…Azi am aflat de un om drag mie, un om cu o carisma cum rar intalnesti, genul acela care cand vorbea….spunea multe, genul de om cu incarcatura in cuvinte, genul de om care stia sa glumeasca, stia sa iti spuna ceva care nu uiti toata viata….ca i-a recidivat un afurisit de cancer si deja se strang bani pentru a-i lua un loc de veci…. In astfel de momente cred ca avem cea mai intensa traire impletita cu o durere ce o simtim pana in varful degetelor….Multe intrebari care iri reaseaza anumite idei pe care le-ai avut vizavi de viata…
Regrete de cuvinte nespuse, de trairi neexprimate, de nostalgii amestecate cu amintiri pe care uneori le-ai mai modifica pe ici colo….
Cred ca ceva ne scapa in perceperea vietii, poate este ceva pe care nu suntem capabili sa il intelegem…
Insa ramane acea durere….cu un mare semn de intrebare….
Si mai raman promisiunile noastre de a ne trai viata…..
Insa stim oare cum? Ne invata cineva asta? Stim oare ce este bine sa facem in acest sens?
habar nu am ce sa iti spun…e nasol. tare nasol…
nu ne invata nimeni. nimeni nu are timp sa faca asta. ne traim noi viata asa cum credem…asa cum simtim. asa cum vrem, asa cum putem….mai bine sau mai rau
“DOAMNE, da-mi PUTEREA de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba,CURAJUL de a schimba lucrurile pe care le pot schimba si INTELEPCIUNEA de a face diferenta dintre ele!”
Totul vine din Credinta si Acceptare!
Iti multumesc pentru gramul de optimism pe care il aduci in viata mea…Urmaresc postarile tale de cateva zile , dar deja am o dependenta…Iti doresc mult bine si continua sa ne dai optimismul atat de necesar….
si eu iti multumesc pentru ca citesti ce scriu pe blog.
Articolul asta m-a facut sa il citesc de zeci de ori si sa zambesc tot de atatea ori !!
Bravo!
Desi se mai puteau evita cateva greseli pe ici, pe colo, iti dau dreptate, principiul e simplu, frumos . Clipa trebuie traita. Si mai cred ca suntem influentati negativ de cei din jurul nostru, cei ce conteaza – prieteni, familie – cei ce cred ridica ziduri de aparare, si de fapt isi zidesc propria inchisoare. Vreau sa cred ca, pentru ei, e un articol mai putin placut, dar mai util. 🙂
Tot incercam sa punem viata in definitii. In sloganuri. “Fii Asa!” “Fa Asta!”, “Drege Aia!”,” Carpe Diem!”. Suntem bombardati cu mesajul : nu e destul ce faci. Insuficient! Nu te multumi cu viata pe care o ai! Daca traiesti momentul ar trebui sa iti faci planuri de viitor ca nu se stie… daca iti faci planuri- ratezi toata bucuria prezentului.
Si in timp ce tu incerci sa prinzi viata in cuvinte asa cum incerc si eu acum, ea se desfasoara in jurul tau si in tine. E normal ca situatiile de criza sa aduca dupa sine un Carpe diem! Nesiguranta, socul sunt generatoare de adrenalina pe care nu poti s-o descarci decat in prezent. Asta nu inseamna ca a face planuri e gresit sau pierdere de vreme. Planuri inseamna pana la urma speranta.
Si- atunci care-i reteta perfecta? Poate ca cea mai desteapta chestie pe care poti s-o faci cu viata ta este sa fii multumit de ea… prea ne luam in serios…prea ne place sa fim posesori de adevaruri absolute…Fa planuri daca vrei. Sau nu face. Traieste intens sau degusta pe-ndelete… si daca in majoritatea serilor din viata ta reusesti sa adormi zambind, probabil ca traiesti asa cum iti place tie. Si atat.
corecta remarca: “prea ne luam in serios”
Citind postul chiar am impresia ca oamenii se vor schimba, vor deveni mai buni de la o simpla indrumare.. sper sa fie asa, sper sa schimbi lumea 🙂
“vreau sa ma arunc fara plasa, vreau sa ma prinzi fix tu”. cred ca e cea mai simpla si mai buna definitie a iubirii.
in rest… la nivel declarativ, toti stim ca trebuie sa traim acum, aici, si nu in trecut sau dimpotriva bagati pana in gat in planuri de viitor. dar nu o facem – ori uitam, ori ignoram, ori o facem gresit, interpretand gresit libertatea de a trai clipa, confundand-o cu disperarea de a le fi bifat pe toate de pe lista, otova, cum o fi numa’ sa fie. ma bucur ca ai gasit timpul si gandul sa mai dai un imbold oamenilor. si iti multumesc, iaca, personal pentru minunatiile pe care ni le-ai dorit. ti le doresc si eu tie – tot asa de bune, tot asa de multe.
m-ar incanta sa observ oamenii, care au citit asta si le-a dat elan ,facand cea ce le place……skydiving sau gangbanging……doar sa vibreze de fericire din toate inkeieturile……si asa toata lumea va incepe va vibreze cu alta rezonantza cea a buneidispozitii…..si poate asha simtindu-ne bine vom fi reushit sa facem din lumea asta un loc al buneidispozitii si implinirii…..
….si viata mea s-a schimbat mult dupa ce am inteles valoarea cuvintelor AICI si ACUM si am inceput sa ma bucur de lucrurile simple si firesti care imi creaza un imens sentiment de bogatie si libertate interioara. Articolele tale imi aduc un plus de bucurie si normalitate, le citesc si rezonez cu lucrurile pe care tu ni le impartasesti…iar pt asta iti sunt recunoscaoare!
chiar maine zic stop unei casnicii de numai doi ani… dupa o relatie de 6 ani… a fost primul barbat din viata mea… probabil va trece mult timp pana voi mai avea curajul de a iubi pe altcineva dar asta e cand ceva e stricat oricat de mult ai incerca sa il repari tot nu va mai fi ce afost …. mersi de post a venit la momentul oportun daca aveam indoieli acum le-am mai elucidat .. m-am intrebat de 6 luni incoace oare fac bine oare fac rau nu stiu … dar ai scris ceva pe facebook bad choices make good memories …. om trai si om vedea pana atunci carpe diem… si as adauga eu pe viitor …. festina lente
nu stiu cine esti,iti urmaresc de ceva vreme blogu’ si mi se pare ca atat de multe lucruri pe care le scrii se potrivesc exact felului meu de-a fi…cateodata citeam uimita cum D-zeu se poate ca o persoana pe care n-o cunosc,n-am vazut-o niciodata sa aiba unele trairi exact la fel ca ale mele…imi place de tine de mooorrr….aaaaa…btw:asta e si logo-ul meu:”carpe diem!”
carpe diem…violeta 🙂 multumesc
Esti un nebun frumos! Dedicat. Pentru ca asa esti tu. Am impresia ca nu faci niciun efort in a scrie, scris care cutremura lumea. Felicitări si sper sa ti se îndeplinească lucrurile care îți lipsesc tie.
Otraviti
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages