BLOGU LU' OTRAVĂ

Sunday

8

May 2011

1

COMMENTS

ce ne spunem cand nu ne vorbim

Written by , Posted in Diverse

ce ne spunem cand nu ne vorbim de chris simion. cartea este volumul 1, spectacolul este volumul 2. piesa de teatru nu pot spune ca mi-a placut foarte tare…insa am citit carte si mi-au placut. probleme actuale, probleme cu care ne confruntam zilnic, minciuna, infidelitate, lipsa de comunicare, rutina…nu mi-a venit intamplator sa amintesc de cartea asta. pentru ca nimic nu e intamplator 🙂 mai era ceva de precizat: spectacolul nu este o dramatizare a cartii ci o continuare a ei.

“viata nu e un joc pe calculator. N-ai cum sa dai delete la ceea ce ai facut si nu-ti mai convine la un moment dat. Ceea ce faci te defineste, concret si metafizic si esti dator sa iti asumi tot”, chris simion.

Ne-am întâlnit într-o cafenea cochetă lângă Piaţa Domenii. ceainăria de la Cărtureşti şi nici măcar nu ştiu ce ţi-am zis. Eram singuri. Nu ne văzuserăm de veacuri. N-am putut să-ţi sar în braţe. Mi-era prea puţin. Îmi venea să te muşc de dor. Cu ce rămâneam după? Nu părea nimic schimbat. Totul avea un aer proaspăt, de parcă plecaserăm amândoi de-acasă în dimineaţa aceea şi ne întâlniserăm seara, în oraş, la un pahar. Sutele de zile, miile de ore care s-au scurs fără să ne atingem, au dispărut din momentul în care ne-am reîntâlnit privirile. Mi-a fost atât de dor că nici măcar nu puteam să îţi arăt. Vorbeam fără să vorbesc eu. Atunci când sufletul simte una şi gura rosteşte alta, cine vorbeşte? Ştiu că tu auzi ceea ce trebuie să auzi şi că nu asculţi decât ceea ce se şopteşte în adânc, acolo unde rostirea nu are decât un înţeles. Din momentul în care ne-am ridicat de la masă, am ştiut că nu o să dureze mult până o să te sun şi o să îţi spun că nu pot fără, că tot ceea ce trăiesc în afara ta sunt doar aproximări. Trebuie să-ţi desenezi un prezent al nostru. Ne iubim. Timpul nu există. E doar invenţia noastră.

To: floarea_soarelui@yahoo.com

Nu ţi-am reîntâlnit gustul niciunde. L-am căutat tot timpul ăsta în speranţa că măcar o picătură din cineva îmi va aduce aminte de tine.

To: zmeul_albastru@yahoo.com

Cu aceeaşi emoţie deschid mail-ul. De parcă sunt în primele zile când te-am cunoscut. Au trecut 14 ani şi tresar la fel ca în prima zi.

Tot ce respir e legat de noi. Am încercat, am răsîncercat, iar am încercat să mă desprind de tine… nu se poate. Eşti în tot ce sunt. Am venit în braţele tale, am fugit, iar m-am întors, iar am fugit şi tot aşa, ca o fetiţă răzgâiată care nu îşi ia viaţa în mâini fiindcă mai are de alergat, de căzut şi de julit genunchii. Şi mereu, mereu şi mereu m-am întors pentru că nu mai puteam să respir fără, pentru că fără mă sufocam. E atât de simplu încât nici nu ştiu ce e. E atât de frumos că nici nu are definiţie. Nu numai că nu ne-ar putea despărţi nimeni niciodată cu adevărat, căci nu există nimeni care să dezlege iubirea, dar noi doi nu ne-am putea despărţi, în viaţă sunt lucruri care se întâmplă definitiv.

To: floarea_soarelui@yahoo.com

Nici eu nu am trăit cu nimeni care să se ridice la rangul tău. Cu tine am trăit totul, fără niciun efort, se întâmpla de la sine şi era natural. Îmi este frică acum când te-ai întors, pentru că nu ştiu dacă eşti reală. Dă-mi timp. Am nevoie să mă obişnuiesc. Am de închis o relaţie şi am nevoie să mă conving că eşti tu şi n-am înnebunit…

Daca ma inseli, vreau sa stiu. N-as alege sa ma minti. As alege sa stiu ca nu te-ai multumit cu ceea ce ai. Nu te-as putea ierta imediat. Orgoliul m-ar impinge sa ma razbun, sa te ranesc. Dar daca ce e in suflet depaseste orgoliul, revin la tine curand. Nu te controlez. Poti foarte usor cand te intreb cine e la telefon sa imi spui „Dan” in loc de „Dana ”. Cat eu sunt la dus, tu poti sa vorbesti cu ea linistit si sa ii spui „noapte buna”. Cat eu ma uit la un film, tu poti sa stai pe mail sau pe messenger si sa trimiti mesaje de amor. Nu am de ce sa fiu spionul tau. Daca alegi sa minti, te minti in primul rand pe tine. Nu vad de ce nu mi-ai spune direct: vreau sa traiesc asta. Ce as putea eu sa iti fac? Sa te opresc? Cum? Daca vrei cu adevarat sa traiesti ceva, traiesti si peste mine, si peste ce te-as ruga eu. Daca vrei sa te opresti, o faci tot pentru ca vrei tu, pentru ca alegi sa nu ma ranesti, sa nu aduci intre noi o durere meschina, inevitabila, umana si pentru ca voiajul nostru este mai puternic decat satisfactie unei croaziere temporare

“Noi doi am trecut prin atatea, am trait atatea. Ne cunoastem, suntem lupi batrani, nu avem cum sa ne mai ascundem dupa deget. Noi doi, daca traim acum, nu avem cum sa traim pe jumatate. Devenim unul sau ne ucidem. Este ipostaza perfecta in care ne mai putem regasi.

In doi apare un exercitiu extraordinar de frumos, pe care nu ai cum sa il incerci de unul singur. Nevoia de a nu trai prin tine, ci prin celalalt. Bucuria de a face pentru celalalt ceea ce ii face placere si dorinta de a renunta la actiuni care nu il fac fericit. Daca schimbul este reciproc si daca aceasta intentie exista de ambele parti, apare o senzatie rara de impreuna, de implinirie. Genul acesta de cuplu se intalneste accidental astazi.

Cuplul contemporan sufera de sciziune de la nastere. Suntem atat de egoisti in manifestarea noastra de a ne apropia de o alta fiinta, nu vrem sa renuntam niciun milimetru la libertatile noastre, ne conservam atat de puternic eul, incat marea majoritate a relatiilor sunt pline de tensiune, de lupta si lipsite de armonie. In doi iti reduci aria de manifestare. Pentru ca se intampla sa existe momente in care celalalt sa nu fie pe frecventa ta si sa nu aiba nevoie de ceea ce ai tu nevoie.

Si atunci, fie amani sa te manifesti in acel sens, fie te manifesti daca nu ii faci rau celuilalt. Caci fiind in cuplu, ai aceasta responsabilitate. Cu tine ai dreptul sa te porti oricum. Cu alta persoana nu ai acest drept.”

“La o persoană, iubim doar ceea ce ne face fericiţi.”
“Sfârşitul e de la bun început, numai că noi evităm să îl vedem sau să îl aceptăm.”
“Când doi oameni nu se mai înţeleg, trebuie doar să accepte că sunt în relaţia nepotrivită.”
“Căzut pe spate la pământ, nu poţi privi decât în sus.”
“Suntem liberi, indiferent de situaţie. Nu ne leagă nimic. Nu s-au inventat încă lanţuri pentru suflet.”
“Omul devine infidel atunci când nu i se oferă ceea ce are nevoie.”
“Sufletul nu este o gumă de mestecat, nu se întinde, nu se rupe şi nu se dă din gură în gură.”

Daca doriti sa cumparati cartea o gasiti fix AICI


1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.