BLOGU LU' OTRAVĂ

Friday

13

December 2019

0

COMMENTS

“Cine isi descopera pasiunea aproape ca si-a descoperit identitatea.”

Written by , Posted in Teatru

Ne lovim din ce in ce mai des de oameni care nu au nicio pasiune. Oameni carora nu le place sa faca nimic, care nu isi gasesc drumul, a caror cale se reconfigureaza mereu dar nu au o destinatie sigura. Terminam facultati si profesam in alt domeniu de activitate. Muncim 10-15 ani intr-un loc si ne dam seama ca nu ne place ceea ce facem. Imi place foarte tare de acest om si va invit sa ascultati o ora ce spune omul asta despre viata. Despre pasiune, despre bucuriile pe care ni le da viata. Intalnirea cu Matei Visniec este un dar, o bucurie. Si va invit pe toti sa va bucurati de ce spune acest om. Intamplarea face sa il cunosc personal de ceva vreme si sa ma bucur ca sunt contemporan cu el. 

“Indiferent în ce domeniul veți merge, important e să vă găsiți vocația. Fie că veți face literatură, matematică, știință, există în primul rând descoperirea pasiunii. Cine își descoperă pasiunea aproape că și-a descoperit identitatea. Sunt milioane de oameni pe planetă care nu știu ce vor de la viață, care nu au descoperit ce pot oferi lumii, iar în momentul în care descoperiți ce vă pasionează este o victorie gigantică și puteți striga: „Mamăăă, știu ce vreau să devin”. Cel mai greu lucru în viață este să devii tu însuți.

Apoi cel mai greu lucru in viata este sa devii tu insuti. Dar asta presupune tenacitate, munca, incredere in sine. Mai exista ceva ce m-a format cand eram tanar…elev. Intalnirile cu adultii si in primul rand cu profesorii. Am niste amintiri senzationale cu profesorii interesanti si pasionati. Chiar si cand nu mi-au placut unele materii am simtit pasiunea profesorilor. Pentru oamenii pasionati am dat si eu timp. Oamenilor care nu sunt pasionati nu le dau timp. El a devenit foarte pretios.”

“Devizele mele în viața au fost – pasiunea și munca. Iar un alt secret este continuitatea. În fiecare zi am cedat creației ceea ce îmi cerea: energie și încredere“.

„Sunt multe modalități prin care viața modernă vrea să vă fure timpul. Unii hoți ai timpului sunt deja în buzunarele dumneavoastră. Poți să stai zile întregi să comunici, să primești și să transmiți mesaje, dar 90 la sută dintre aceste mesaje sunt inutile. Eram mai fericit când am fost eu elev, pentru că nu au existat atâția hoți de timp”.

„Trăim într-o lume în care competiția este îngrozitoare. Avem inflație de oameni interesanți, de talente, de artiști, unde ca să pătrunzi și să convingi trebuie să ai noroc, dar nu te poți baza mereu pe noroc, în primul rând, trebuie să muncești foarte mult ca să urci, să urci, să urci, să te ridici deasupra mediei și să devii vizibil”.

Matei Visniec s-a născut în 1956 la Rădăuţi, judeţul Suceava. A scris poezie încă din copilărie, a debutat în revista Luceafărul în 1972, şi apoi în volum în 1980, la Editura Albatros, cu culegerea de poeme La noapte va ninge. A studiat filozofia la Bucureşti, a devenit membru fondator al Cenaclului de luni, s-a remarcat ca dramaturg chiar şi când piesele îi erau interzise. A crezut în rezistenţa culturală, în forţa cuvântului, în capacitatea literaturii de a capta mai bine decât orice altă disciplină contradicţiile ființei umane şi ale lumii în care trăim. În 1987 a plecat în Franţa unde iniţial a fost exilat politic. De atunci numele său s-a aflat pe afişe în peste 40 de ţări. Din 1990 lucrează ca jurnalist la Paris, la Radio France Internationale.

Matei Visniec este autorul a şase volume de poezie, al unui număr impresionant de piese de teatru scrise în română (Angajare de clovn, Imaginează-ți că ești Dumnezeu, Frumoasa călătorie a urșilor panda, Buzunarul cu pâine, Omul pubelă, Trei nopți cu Madox) dar şi în franceză, a cinci romane şi al unui volum de nuvele. În Franţa piesele sale sunt publicate de mai multe edituri (Actes-Sud Papiers, Lansman, L’Harmattan, Espace d’un Instant, Non-Lieu, L’oeil du Prince). Între două ţări, între două culturi, între limba română şi cea franceză, între Bucovina sa natală şi Festivalul de teatru de la Avignon, Matei Vişniec circulă, practică jurnalismul cultural, trece de la un gen literar la altul, caută şi experimentează cuvântul sub semnul unui ideal care ţine de umanism, de frumos şi de spiritul critic.

Despre oraşul său natal, Rădăuţi, afirmă deseori că este traversat de axa de simetrie a lumii (şi este adevărat că o cale ferată din care emană poezie taie urbea în două, cu tot cu cimitir). La Suceava există din 2016 o instituţie numită Teatrul municipal „Matei Vişniec“, precum şi un Festival internaţional de teatru în organizarea căruia autorul bucovinean este implicat.

„Poți trăi o viață întreagă fără a asculta sinfonia a 37-a a lui Mozart, poți trăi fără a merge la o expoziție de artă, fără a deschide albumul cu opere ale lui Pablo Picasso, poți trăi toată viața fără a citi o carte de-a lui Dostoievski, dar e păcat…”.

La Editura Humanitas au apărut următoarele volume: Maşinăria Cehov & Despre fragilitatea pescăruşilor împăiaţi (teatru), 2008; Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză (proză-teatru poetci), 2011; Procesul comunismului prin teatru (teatru), 2012; Trilogia balcanică (teatru), 2016; Caragiale e de vină (teatru), 2019. Gasesti AICI mai multe carti scrise de Matei Visniec.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.