BLOGU LU' OTRAVĂ

Am primit un link de la unul dintre cei mai buni prieteni ai mei acum ceva vreme in urma. Un link cu o piesa pe Youtube. Mi-a zis ca a ascultat piesa la radio si i se pare ca o sa rupa in doua. M-a intrebat daca stiu cine e omul care o canta? Nu stiam. Am asculat piesa si am zis si am dat dreptate prietenului meu. Suna extraordinar de bine. Si eram sigur ca o sa rupa. Asa s-a si intamplat. Anul trecut cand eram in Italia la radio auzeam foarte, foarte des alta piesa a aceluiasi artist. Mi se pare genial ca un artist roman sa prinda afara. Prima piesa despre care am vorbit se numeste “Ma ucide ea” iar a doua “Who You Are”. Toata lumea s-a prins ca la “Romania mea” stam astazi de vorba cu Mihail.

Am avut discutia asta si cu Denis Roabeș. Artistii din Republica Moldova vin cu ceva mega fresh. E mai multa cultura muzicala in zona aia? Se studiaza mai mult? Care e explicatia ca cam tot ce vine din zona aia suna incredibil de bine?

Cred ca e doar diferit, atata tot. Tine mult de influentele care ne-au format ca artisti, pentru ca in Republica Moldova a fost foarte prezenta muzica ruseasca si inca se resimte aerul acela boem. Neavand acces la cultura din vest tot ce ne-a ramas a fost ce aveam noi autentic – educatia parintilor nostri si muzica ruseasca, asa ca e un mix mai aparte intre valorile de acolo si valorile din muzica ruseasca.

“Visul meu e sa ajung un artist de calitate” Poti sa imi detaliezi afirmatia asta?

“Artist de calitate” suna cumva egocentrist, nu stiu daca pot sa raspund pentru cuvintele mele de atunci, au trecut 5 ani iar eu simt ca sunt deja un alt om. Experienta mea ca muzician din ultimii ani in raport cu schimbarea mea ca persoana a dus la o alta raportare a mea la actul artistic. Tot ce imi doresc e un act artistic sincer, plin de adevar, care poate sa aduca ceva benefic in lume, poate sa deschida inimi. Focusul nu e pe mine, ci pe muzica in sine, pentru ca muzica e cea care conteaza, care face ziua mai frumoasa, care iti da puteri si lumina in zilele de singuratate si nostalgie.

Cum ai trecut peste momentul ala in care spuneai celor din jur ca vrei sa faci muzica si erau unii care iti spuneau ca nu o sa mearga, ca nu are rost sa te apuci de asta, ca ar trebui să renunți la ideea de a deveni un artist și că ar trebui să găsești un job normal?

Spre norocul meu, tot timpul am fost foarte incapatanat. ☺ Am fost poate naiv si mai usor influentabil la inceput, cu toate ca dorinta de a exterioriza ceea ce simt a castigat tot timpul. Am avut cateva intentii de a ma angaja la un job normal, dar am simtit ca fug de mine si ca daca o sa renunt sau o sa aman asta o sa regret.

Am fost de cateva ori in Italia anul asta si am ascultat la radio piesa ta. Mi se pare foarte tare ca un artist de la noi sa rupa afara. Si nu oriunde…ci in Italia. Stiu ca ai fost invitat si la Vocea. Cum a ajuns piesa ta atat de cunoscuta acolo?

In spatele fiecarui succes se afla o munca de echipa. Am avut noroc de un partener foarte bun in Italia, pe deoparte. In acelasi timp, italienii sunt niste oameni care simt pasiunea si cumva asta este un alt motiv pentru care piesa a rezonat asa usor cu ei.

Cum se desfasoara procesul de creatie la tine? Cum iti vin ideile pentru o piesa? Sunt tare curios care este povestea piesei “Ma ucide ea”. Cum s-a nascut?

Ceea ce nu stie nimeni despre “Ma ucide ea” este ca urma sa fie o piesa rap pentru un prieten. Doar ca in timp ce eu faceam beat-ul, el a adormit pe canapea, iar eu am inceput sa “urlu” pe negativ. Si cumva atunci mi-am dat seama ca n-o sa iasa chiar ce ne-am propus. A doua zi am aratat-o colegilor de la studio si ne-am dat seama ca e ceva interesant acolo, ceva ce ne-ar placea sa dezvoltam.

Iti faci singuri clipurile. Asa a fost mereu sau pe parcurs ai luat aceasta decizie? E mai simplu sa iti realizezi propriile clipuri?

Cat de tare as vrea sa zic eu ca le fac singur, nu pot. Sunt foarte implicat in tot ce inseamna scenariu, referinte si idei vizuale, dar tot timpul lucrez cu anumiti oameni foarte faini care ma inteleg si cu care rezonez. Facand totusi facultatea de arte, nu pot sa stau deoparte in timp ce se lucreaza la partea vizuala, mai ales ca eu “cunosc” cel mai bine piesa si simt ca e datoria mea sa ma implic. Dar n-as putea sa mint, e o placere sa lucrez la clipuri pentru ca e un context creativ total diferit, de care tot timpul am fost atras.

“Când auzi afară și vezi ce muzică se face, se mizează pe muzică adevărată, sau cel puțin știu ei să mintă mai bine, nu știu. Simt că la noi a lipsit „adevăratul”. Sunt vorbele tale dintr-un interviu. Cu ce artisti de la noi ai vrea sa colaborezi si ce artisti romani asculti?

Momentan inca nu simt ca sa colaborez cu cineva, desi exista cateva proiecte care fac diferenta si fac muzica buna. Stiu ca este loc de mult mai bine, dar nu stiu in ce masura pot eu sa zic cat de bine sau rau este. Fiecare face ce simte si ce crede, e dreptul lui. Legat de citatul din interviul din 2016, recunosc ca nu ma mai pronunt pentru nimeni, nici macar pentru mine. ☺ E foarte bine venita evolutia din ultimii ani, dar inca suntem departe. Totusi, cand un lucru e bine facut si o piesa este buna, o recunosti.

Aud tot mai des oameni care se plang ca nu fac ceea ce isi doresc, ceea ce le place, ceea ce vor. Esti unul dintre oamenii care fac ce isi doresc, isi castiga existenta fix din ceea ce le face placere. Cum ajungi sa faci asta? Ce sfat poti da oamenilor care se gandesc cu groaza cand se dau jos din pat si trebuie sa ajunga la job?

Sa fie sinceri cu ei, pentru ca cum spuena si Bob Marley “None but only ourselves can free our minds and lives”. Fiecare este responsabil pentru propria fericire, chiar daca poate inca nu constientizeaza asta. Fiecare e liber sa faca fix ce-i place. Eu tot timpul am indrumat oamenii din jurul meu sa-si asculte inima, sa-si aloce timp sa fie sinceri cu ei si sa se gandeasca ce sunt ei si ce si-ar dori sa faca. Ca o chestie alternativa, poti sa te gandesti ca viata nu e asa de serioasa cum pare. Pentru mine viata tot timpul a fost cumva ca o vacanta si-s constient ca n-am de trait decat un moment aici, asa ca nu are rost sa te ingradesti cu tot felul de ganduri si idei care nici macar nu sunt ale noastre si care nu-ti fac bine. Viata e frumoasa, e prea frumoasa ca s-o traiesti intr-un loc pe care iti provoaca stres si discomfort.

“Trebuie să ai grijă de energia ta, foarte mult contează odihna și alimentația. Am realizat că să fii cunoscut e foarte greu, nu e atât de roz precum pare.” Ce sfaturi mai ai de dat celor care vor sa se apuce de muzica?

E foarte important sa stii de ve vrei sa faci, orice ai crede ca tu ca iti doresti. Faci muzica pentru bani sau de dragul senzatiei care ti o aduce actul in sine ? Oamenii cumva tot timpul le confunda. Mi se pare esential sa se cunoasca pe ei. Nu are rost sa alerge dupa o idee, o iluzie, pentru ca in esenta esti tot tu. Acelasi in om contexte schimbate. Eu imi petrec in continuare timpul cu aceeasi oameni, mananc aceleasi lucruri, dar totul vine cu o datorie fata de tine. Ok, nu mergi sa dai cu sapa, dar e in continuare foarte multa munca si ai de-a face cu propria ta inima, propria ta minte, sinele tau. Ce e fain in natura jobului asta e ca lucrezi tot timpul cu ceea ce simti tu, cu tine, e o munca emotionala, asa ca daca nu esti suficient de puternic si sincer cu tine la inceput, ajungi in tot felul de circumstante nasoale… Si recunosc ca am patit-o. Eu am avut norocul sa realizez asta destul de devreme si m-am pregatit mai bine pentru ce a urmat. Sfaturi sunt multe, dar fiecare are propria abordare, iar sinceritatea fata de ceea ce vrei tu sa faci cu adevarat este cea mai importanta. Dupa, conteaza foarte mult ca totul sa fie asumat, ca sa nu apara conflictul interior.

Ne pierdem in detalii si de multe ori uitam esenta. Care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata?

Bucuria momentului in care esti, bucuria faptului ca traiesti, ca existi. Cand esti recunoscator din inima pentru viata, vezi lumea cu alti ochi.

Citeam un interviu cu tine si spneai asta: “Anul ăsta a zburat atât de repede… un an de zile nu m-am mai văzut cu sora mea, iar cu mama mea nu m-am mai văzut de la Crăciun. Tot încercăm să vorbim pe Skype și nu reușim, pentru că tot timpul sunt obosit, sunt la studio sau am concerte.” Ce iti doresti cel mai mult in clipa de fata?

Dorintele mele sunt cumva constante de ceva timp: pace interioara, sa reusesc sa ma bucur de viata si mai mult, sa calatoresc mai mult, sa impartasesc cu oamenii mai multe lucruri.

“Cum să nu ne influențeze iubirea când iubirea este ceva necesar în această lume!?” Cat de necesara este iubirea pentru fiecare dintre noi?

Totul in lumea asta, in esenta, e iubire. De la actul de creatie, pana la o rutina banala de a deschide geamul si a te bucura de soare. Nu neaparat iubirea catre o persoana, ci catre viata. Nu e vorba ca iubirea e necesara, noi deja suntem iubire, dar provocarea vietii e sa ajungi s-o accepti si s-o constientizezi, pentru ca-n esenta fiecare miscare a noastra e iubire, fie ca noi realizam sau nu. La fel si-n muzica.

Crezi in bucuria lucrurilor simple? Care sunt lucrurile simple care te fac fericit?

Uite stau acum intr-o casuta in padure langa un lac si ma uit la apa, copaci si cum se misca soarele dintr-un colt in altul. Orice chestie cat de mica, orice mic detaliu din timpul unei zile e fascinant daca il observi cu mintea curata. Pana si cand faci ordine, e o meditatie. Viata e plina de multe lucruri simple si frumoase, dar era un citat intr-un film, frumusetea adevarata nu cersete atentie, tot timpul ii acolo, daca esti atent.

”Mi-am dat seama, până la 25 de ani, că nu poți să faci nimic în viața asta de unul singur: ai nevoie de oameni care să te susțină, să-ți fie alături”. Exista oameni carora vrei sa le multumesti pentru ca au fost langa tine?

Da, exista o gramada de oameni care mi-au fost alaturi si au avut incredere in ceea ce fac si in deciziile mele. Vrei, nu vrei, traim intr-o societate in care avem nevoie unul de celalalt pentru a evolua. E mult mai fain cand bucuria e impartita cu oameni dragi si apropiati. Mi-a placut sa fiu singur in procesul de creatie pana am ajuns la succes, dar cand l-am avut, am realizat ca mi-as fi dorit sa-l impartasesc cu mai multa lume, pentru ca de unul singur era prea mult.

"Romania mea" interviu Mihail Mihail