BLOGU LU' OTRAVĂ

Saturday

7

January 2012

3

COMMENTS

Îngropaţi-mă pe după plintă cu Carole Bouquet

Written by , Posted in Diverse, Teatru

m-am gandit acum cateva zile sa scriu un post despre momentele magice petrecute in teatru in 2011. am scris un pic si in noaptea asta am decis sa il public dupa ce am citit ce a scris in dilema oana stoica…

“Ninsoarea învîrtită pe turnanta amintirilor în spectacolul lui Yuri Kordonsky Îngropați-mă pe după plintă. În furia certurilor domestice din acel microunivers contorsionat, plăcerea (nerecunoscută) a torturării reciproce ia forma blestemelor metaforice ale Bunicii, aruncate cu generozitate asupra tuturor membrilor familiei. Ce poetică a urii conţin ele: ”Blestemat să fii de ceruri, de Dumnezeu, de pămînt, de păsări, de peşti, de oameni, de mări, de văzduh!… Să te mănînce stafilococul auriu… ”. Strigătul micului Sasha: ”Bunicule, ăştia sunt Bitălşii!” irumpe cu speranţă printre ele, în timp ce din casetofon se aude muzica triumfalistă a Armatei roşii”

are dreptate 100%. este imaginea anului in teatru pe 2011. ” imaginea anului este a ninsorii din Îngropaţi-mă pe după plintă, nu cea de pe scenă, ci cea din sală care, la final, cade liniştit peste spectatori aşa cum se aşterne uitarea peste micile drame care ne marchează iremediabil existenţa. După lungul monolog al Bunicii, cu iertarea, şantajul şi ura succedîndu-se la nesfîrşit (suferinţa durează mult sau aşa ni se pare), ninsoarea îngroapă durerea doar pentru a o conserva. Micile confetti rămîn mult timp ascunse în haine. Ca şi rănile din copilărie.”

spectacolul asta este o bucurie imensa pe care o faci sufletului tau. este un spectacol minunat. este singurul spectacol care dureaza 4 ore si care mi-am dorit sa nu se termine. ramai pe scaun in sala si nu mai vrei sa pleci. m-am gandit cateva secunde daca pot sa vorbesc cu cieva de la bulandra sa dorm acolo, pe scena aia unde ralea, marian mihut, valentin popescu, bibiri, stanescu fac niste lucruri minunate. va rog sa mergeti la nebunia asta a lu kordonsky. este spectacolul anului 2011. este plin de emotie, de trairi, de actori formidabili, de stare.

ce mi-a placut in 2011…Un cuplu ciudat de la comedie. O comedie frumoasa, un neil simon cinstit, curat,niste actrori foarte buni si o ora si ceva dupa care nu ai nmic de regratat. Ba din contra. Esti bucuros ca ai avut parte de o seara frumoasa. Tot la comedie am vazut Elling si mi-a placut.

am ramas impresionat dupa avalansa lui afrim de la national.Avalansa lui afrim la national este ceva divin. Un text incredibil de bun (Tuncer Cucenoglu), o scenografie fantezista – exceptionala, un regizor perfect, un manole inepuizabil, plin de forta si de puritate, un batran jucat perfect de constantin cojocaru, un presedinte de comitet jucat incredibil de bine de mircea rusu …un spectacol despre teama, despre durerea muta, despre dragoste, despre dogme si despre incalcalcarea lor. Manole face un rol superb. Ca tot l-am auzit de curand pe chirila, invitat la nocturnele marinei Constantinescu, despre calitatile pe care trebuie sa le aiba un actor complet. Trebuie sa investeasca in propriul corp pentru ca din el traieste. Manole face o demonstratie de flexibilitate incredibila. Se taraste, inoata prin blana de pe jos, se urca pe pereti ….

mi-a placut ce rol a facut constantin cojocaru – desi in perioada in care l-am vazut la Odeon in cateva spectacole nu imi era simpatic. Acelasi lucru pot sa il spun si despre mircea rusu – pe care nu il simpatizez prea mult dar care in avalansa lui afrim face un rol sensational. Din gesturi, din voce, din mimica din tot….presedintele standard de comitet.

intalnirea cu Carole Bouquet a fost minunata. m-a chemat la odeon sa imi faca o surpriza: mi-a citit scrisorile de dragoste trimise de Antonin Artaud catre iubita sa nascuta in Romania, Genica Atanasiu, actrita in Franta. o iubire bolanvicioasa si pasionala traita pe parcursul a 5 ani de pasiune, dragoste, ura, trairi, sentimente, patos. genica atanasiu este o actirta de origine romana de care Artaud se indragosteste in 1921. cei doi erau colegi la o trupa de teatru. “am gasit dragostea perfecta, celesta, pe care o visasem”, spune Artaud. In 1927, Genica joaca in piesa “La Coquille et le Clergyman” dupa scenariul lui Artaud. de aici incepe nebunia de care o ora mi-a vorbit frumoasa Carole Bouquet. e vorba despre unica iubire, despre iubirea aia, cea mai cea, aia peste care in viata o singura data nimeresti. ce e tare in toata nebunia lui Artaud spune niste lucruri magice. chiar daca s-a despartit de Genica, chiar daca relatia lor a murit la un moment dat, Artaud intelege ca este un lucru firesc, intelege, trece peste si se gandeste la faptul ca acei 5 ani de dragoste nebuna au lasat urme foarte adanci in sufletele celor doi incat nimic ce o sa urmeze de acum inainte nu poate distruge ce ei au construit. cu toate ca fiecare isi vede de viata lui.

“Există în mintea fiecărui nebun un geniu neînţeles ale cărui idei, strălucind în capul său, au înspăimântat oamenii şi pentru care delirul a fost singura soluţie către strangularea pe care viaţa a pregătit-o pentru el”, Antonin Artaud.


3 Comments

  1. Anca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.