BLOGU LU' OTRAVĂ

ma intorc de la sala spre casa. cobor la metrou la iancului. astept cateva minute in statiu. vine metroul si ma urc in el. ma asez pe un scaun. mi se aprinde un beculet la telefon. primisem de la tine 2 mesaje. il citesc pe primul:

“La început totul este frumos. Suntem îndrăgostiți pentru că nu ne cunoaștem. Dacă am ști ce urmează după aceea, am trage cât mai mult de îndrăgosteala asta și nu ne-ar mai interesa deloc să punem întrebări și să așteptăm răspunsuri, am alerga beți, îmbătați de noi înșine fără nevoia de luciditate și adevăr. Noi vrem însă cu orice preț să terminăm cât mai repede cu misterul, crezând că după aceea, în baia de lapte ce urmează, descoperim eternitatea. Și când acolo, de cele mai multe ori, întâlnim sfârșitul. Căci oamenii nu au curajul să se arate goi. Le este rușine. De aceea mint. Își ascund cicatricile, rănile, slăbiciunile, defectele, părțile vulnerabile care dor la o adiere de vânt.” *

ridic ochii din telefon. in fata mea o fata si un baiat. ea sta fix in fata mea, el in stanga ei. ea este blonda cu parul ondulat, undeva pe la 30 de ani… are o geaca lunga pana la genunchi cu o curea in talie si o pereche de jeansi deschisi la culoare. el este saten, parca un pic mai mic de varsta decat ea. are o geaca scurta neagra inchisa pana in gat, o pereche de jeansi spalaciti si adidasi albi in picioare. ambii au verighte. el ii povesteste ceva la ureche. nu aud discutia pentru ca ascult moby – mistake. ea ii tine cu putere mana lui dreapta in palmele ei. din cand in cand ii cuprinde mana cu ambele maini. apoi gesticuleaza cu dreapta dar mana stanga o are ocupata in continuare cu mana lui. au o discutie, o problema, ea incearca sa il calmeze pe el cu toate ca pe fata ei se vede ca nu e foarte convinsa ca e ok. dar nu asta conteaza acum. il linisteste.pare ca ii spune ca totul o sa fie bine si ca o sa treaca si peste asta.

revin la al doilea mesaj primit pe telefon.

“Oamenilor le este la îndemână să mintă, să-și pună măști, să se prefacă, să fie duplicitari, ipocriți, pe scurt, altfel decât sunt. Ai putea oricând să fii așa. Dar ce rost are? Cu mine ești ca și cum ai fi cu tine. Știi că nu te judec, nici măcar atunci când nu te înțeleg. Știi că îți dau sfaturi, fără să te constrâng. Omul are nevoie să mintă atunci când are nevoie să se apere și să își trăiască viața dincolo de celălalt, bariera care îl constrânge. Omul e liber. Doar în închipuirea noastră el este legat. În realitate, e liber. Nimeni nu poate să lege cu adevărat pe nimeni. Nu s-a inventat lanț pentru suflet.

Alegerile pe care le facem sunt individuale. Existăm în funcție de ceea ce alegem. Nu poți să alegi decât pentru tine și ești răspunzător de fiecare secundă pe care o trăiești. Viața nu îți dă nimic înapoi. Ceea ce faci rămâne făcut. Nu poți să ștergi, nu poți să te întorci să schimbi, nu poți să zici că nu s-a întâmplat. Fiecare clipă lucrează la moartea ta. Și singura clipă care contează cu adevărat e ultima. Atunci când ar trebui să răsufli ușurat și să nu îți pară rău pentru nimic.

Iubirea este singura care te determină să te schimbi, să îl pui pe celălalt înaintea ta și să trăiești prin el, nu prin tine. Iubirea te face să renunți la ego-ul tău și este singura care din doi face unu.”

in continuare cei doi discuta. ea incearca sa il linisteasca si chiar pare ca reuseste. ii tine mana sechestrata in mana ei. il intelege. impreuna pot trece peste. doar impreuna pot face asta. si arata ca este alaturi de el si il intelege atat de simplu, atat de natural. gesticuleaza, e prinsa, ii explica..dar nu uita de mana lui. de dragoste, de iubire, de lucrurile care ii leaga. de lucrurile simple.

* Ce ne spunem când nu ne vorbim – Chris Simion. Cartea o gasesti chiar aici