BLOGU LU' OTRAVĂ

Saturday

8

September 2018

0

COMMENTS

“Nimic nu e sigur niciodata si nimic nu i se cuvine cuiva.” Interviu cu Ana Ularu

Written by , Posted in Teatru

Este cu siguranta cea mai pe val actrita de la noi. Joaca la Hollywood alaturi de Harvey KeitelKeanu Reeves si Tom Hanks apoi coboara in subsol la ACT si joaca in 2 piese care imi plac la nebunie: “Constelatii” si “O interventie”. In timpul asta mai face niste clipuri pentru Greetings Sugar, e foarte activa in strada la proteste, joaca in Caruselul lui Andrei Serban la Bulandra…O admir mult si pentru ca este un om misto. Un om de bun simt, in banca lui, modest si cu capul pe umeri. Am onoarea si placerea sa o am invitata la “Romania mea” pe Ana Ularu.

L-am rugat pe Radu Afrim sa te caracterizeze in cateva cuvinte si mi-a spus asta: “Cand se face un tabel pentru casting cu actrite sexy si talentate (in ciuda lamentatiilor stupide ca nu prea mai avem din astea) Ularu e cap de lista. Altii o trec la categoria: interesanta si talentata 🙂  insa degeaba o pui pe lista pt ca ea e in budapesta, filmeaza pentru serialul ‘borgia’.” Tu cum te vezi?

Ii multumesc lui Radu din suflet pentru cuvintele bune si il asigur si pe calea asta ca e unul dintre artistii mei preferati. Eu nu am stat sa ma definesc pana acum ceea ce partial e benefic – asigura fluiditate si ludic ceea ce in meseria mea e esential, insa pe de alta parte dauneaza intrucatva. Incep sa ma cunosc usor, sa ma obisnuiesc sa fiu mai blanda cu mine insami. Sunt o fiinta foarte curioasa, interesata si iubitoare de ce e uman. Sunt impulsiva, uneori foarte inteligenta, alteori la limita comediei in directia cealalta, par distanta din timiditate, sunt expansiva si hiperactiva, am haz absurd si imaginatie suprarealista.

“Toti copiii de actori traiesc prin repetitii, se plimba cu paritii lor.” Cum ai prins virusul asta? Cum te-ai indragostit de teatru?

Participand la repetitii in lipsa de baby-sitter. Sunt prima persoana din familia mea care a facut pasul spre linia din fata a plutonului :). Mama ma ducea la teatru, acasa se faceau schite, se coseau costume, era plin de vopseluri si pensule si uleiuri si panze si cuttere si debandada scenografica, se traia de la o premiera si o filmare la alta.

Ai cantat cu Sunday People, Blanoz, ai facut desene pentru cartea Mihaelei Radulescu, ai aparut in clipuri de la All Saints, Hurts, Magnetic Man ft. Katy B si Kaiser Chiefs. E ceva ce mi-a scapat? Ce ai mai facut in afara de teatru si film?

Scenografie, regie un pic, am mai scris pe la Time Out si alte reviste care m-au invitat si inca nu am facut nici pe departe tot ce vreau sa fac. Mereu ma supar pe mine ca nu mai pictez, ca nu ma apuc mai serios de dans etc.

Stefan Iordache, un om cu care ai jucat, spunea o treaba intreseanta: “Actorii sunt ca niste copii. Se bucura cand primesc premii, se bosumfla cand sunt criticati, indiferent ce cariera ai in urma ta.” Cum sunt actorii?

Diferiti. Fragili sau cu armura de nepatruns, ludici sau saturnieni, depresivi sau cronic veseli, superficiali si profunzi. Destul de copii ca regula generala. E un eseu al lui William Hazlitt, o apologie a actorului si a stilului nostru de viata geniala. Mereu o recomand intru intelegerea faptului ca suntem fiinte aberante. Imi e dor de Nea Fane…

Ce a insemnat pentru tine sa joci alaturi de Stefan Iordache in “Lolita”?

Cel mai bun inceput de cariera, un cadou urias de la viata. Scoala absoluta de la Catalina Buzoianu, mama mea din arta. Nu a fost deloc usor, dar pe toti zeii, ce dar urias.

Imi aduc aminte ca imi povestea tata ca visa ca nu ajunge la teatru in timp util , spectacolul nu se mai joaca si el plateste toata sala. Care este cel mai mare cosmar pe care il ai legat de teatru?

Ceva asemanator, visez ca sunt langa teatru dar nu sunt costumele si recuzita (eu mereu mi le asez singura si verific de 200 de ori), ca nu pot intra in teatru, ca mi s-a schimbat partenerul..vad publicul intrand si ma tot uit la ceas si sunt tintuita locului…oribil.

Cat de de importante sunt intalnirile pentru tine?

Depinde. Am intalnit oameni care cresc vibratia oricarui loc (si sunt un om cinic, deci daca zic eu asta chiar ca oamenii respectivi contineau lumina), cu care am colaborat si crescut, care mi-au dat senzatia ca aprind lumina in alta camera a universului. Si am intalnit si oameni care sting toate becurile. Pentru ca nu am capacitatea de a ma ecrana (inca), am calatorit si castigat sau pierdut cu ambele forme.

Esti naturala, de bun simt si cu picioarele pe pamant. Stiu ca asa e normal. Insa uneori ne socheaza normalitatea. Si mai stiu si ca “actorii foarte mari pe care i-ai cunoscut sunt absolut toti, fara exceptie, cu picioarele pe pamant.” Cum reusesti sa ramai acolo?

Iti multumesc din suflet. As putea sa iti spun cum daca ar fi un efort constient sau o strategie…

“Nu cred in actorul necitit si plin de bancuri.” Imi place asta cu bancurile. Ai patit asta: sa iti zica cineva sa spui un banc?

Eu bancuri spun mereu, ideea e sa nu iti fie ala tot repertoriul, metaforic vorbind. Stim cu totii ca ignoranta a iscat monstrii lumii asteia si sange, dar poate dauna si subtil.

Ai spus intr-un interviu ca actoria e maraton. Cum faci sa rezisti pe termen lung?

Ma mai odihnesc, pansez rani, urlu la luna, imi readun puterile, realizez ca ce imi place a actul de a alerga.

“Este atat de curajoasa, inima ei, spiritul si mestesugul ei, in sine…” Cum e sa zica Keanu Reeves asta despre tine? 🙂

Hihi, minunat. Mereu vorbeste atat de frumos de mine in interviuri, ma emotioneaza foarte tare. Si ma bucura mult prietenia noastra fara nici o legatura cu faima lui. E un om extraordinar. Si cand ne contraziceam eram foarte comici.

Mi se pare aproape imposibil ca actrita din alta tara sa reusesti la Hollywood. Si totusi tu esti acolo. Si stai in teren incredibil de bine. Cum ai reusit?

Nimic nu e sigur niciodata si nimic nu i se cuvine cuiva. Eu mi-am dorit mereu doar sa am de lucru, oriunde. Si sunt recunoascatoare sortii mele de pana acum ca m-a rasplatit. Muncesc mult si imi place mai mult actul de creea ceva, de a fi in transee decat covorul rosu. (Desi ador toate bonusurile astea inerente meseriei). Niciodata nu zic ca sunt la Hollywood pentru ca desi fizic sunt (ma rog, mai pe 3rd Street acum, beau un ceai), partea semi-buddhista din mine ma tine in control. Sa vedem ce urmeaza mai departe, asta e Steaua Nordului. Iti multumesc pentru gandul bun.

“Cand o las mai moale, simt ca mi se atrofiaza muschiul creativ” Cum e cu timpul liber la actori? Cand e? Exista momente in care stai degeaba pur si simplu?

Da. Si momentele alea sunt ca acidul pe matase.

“Este o ipocrizie sa ne uitam fara jena la oameni impuscati, dar ne izmenim ingrozitor cand vedem un san.” De unde vine ipocrizia asta? De ce am ajuns in stadiul asta?

Nu am sa inteleg niciodata logica asta. Frustrarile care vin legate de erotism au legatura cu inradacinari religioase cred, cu tabu-uri impuse din familie, cu nediscutatul si neacceptatul frumusetii si placerii. Violenta insa e mereu prezenta, mereu in discutie, iar sexul, care e mereu despre putere, e taina. Nu as vrea insa o lume in care sa aduc copii imuni la o decapitare stradala carora sa li se explice insa cum aduce barza alti copii. Bleah.

Aud tot mai des oameni care se plang ca nu fac ceea ce isi doresc, ceea ce le place, ceea ce vor. Esti unul dintre oamenii care fac ce isi doresc, isi castiga existenta fix din ceea ce le face placere. Cum ajungi sa faci asta? Ce sfat poti da oamenilor care se gandesc cu groaza cand se dau jos din pat si trebuie sa ajunga la job?

Viata e scurta si incerta. Atat. E un timp atat de limitat pe care sa il umpli cu tine…nu zic sa fim toti artisti, nu e cazul, si nici nu imi permit sa dau sfaturi. Doar ca e foarte putin timp. De aia nu inteleg expresia “mai omor niste timp”. De ce? E TOT ce ai, oricat de valul Mayei argi conceptul.

“Mi se pare o calitate sa poti sa-ti schimbi parerile si parerile mele s-au schimbat in legatura cu multe lucruri.” Care a  fost ultimul lucru pe care ai zis ca nu o sa il faci si l-ai facut? Cred ca traim niste vremuri in care totul e pe repede inainte. Nu crezi ca avem nevoie sa ni se spuna povesti? Care e ultima poveste care te-a impresionat?

Am zis ca nu o sa mai iert lucruri si le-am iertat. Am zis ca o sa imi iau carnet de conducere si nu am facut-o. Tot felul. Nevoie de povesti vom avea mereu – le cautam, le inventam. De ce crezi ca exista deja sute de seriale? Daca nu mii? Reality showuri, in stupizenia lor (uneori, nu generalizam). Oamenii traiesc si invata bine si rau prin procura. E natura noastra.

Ce trebuie sa faca un actor foarte tanar ca sa joace? La tine cum a fost?

Am dat si dau zeci de probe. Nu stiu daca exista o reteta, altfel toate scolile de teatru ar avea o rata de succes totala si stim toti ca nu e cazul. Un actor tanar ar trebui sa stie cat are de invatat, sa nu sara direct la ideea ca vrea agent si faima, sa caute texte, sa-si adune prietenii, sa creeze teatru si film. E mai simplu acum decat oricand, sunt zeci de canale de exprimare. Trebuie doar SA FACI. Sa te mobilizezi sa muncesti.

“Am un mare respect pentru libertatile altora si pentru frivolitatea oricui.” Sunt vorbele lui Peter Brook si stiu ca iti place citatul asta. Tu pentru ce ai mare respect?

Pentru determinarea in scop bun a oamenilor. Pentru cultura si eleganta. Pentru umor si fragilitatea aratata.

Joci la Ron Howard si apoi cobori in subsol la Teatrul Act sa joci Constelatii cu Radu. Ce sentimente te incearca in prima si in a doua ipostaza?

Acelasi: ce bine ca joc. Ce bine, ce bine.

Te-am vazut luand cafea de la T-Zero, te-am vazut la Control pe terasa. Care sunt locurile preferate din Bucuresti?

Ma simt ca acasa la Camera din Fata, acolo dau interviuri, beau cafeaua dinainte de spectacole, citesc… la Don Vito mergem de 10 ani cu colegii inainte si dupa spectacole si repetitii. Imi place la Control cand e goala terasa. Nu imi plac aglomerarile. Imi place la T-Zero cand ma mai vad rapid cu unul din cei mai buni prieteni ai mei, Simon. Imi place Modelier si parcul Cismigiu si cartierul meu, Tineretului. Iubesc Bucurestiul meu urat si frumos.

“Imi place sa emotionez oamenii, sa ii fac sa rada, sa isi reconsidere conceptiile. Imi place sa bucur.” Care a fost cea mai misto reactie a unui spectactor la finalul unei piese?

Ii aud pe oameni plangand la “Constelatii”. Razand la “O Interventie”…tare ma mai hraneste asta..nu am o reactie preferata, dar uneori vad oameni exact cu expresia aia pe fata pe care o am si eu cand am vazut ceva care m-a minunat si indragostit. Si atunci imi vine sa dansez de bucurie.

Foarte cool ceea ce ai facut cu baietii de la Greetings Sugar. Cum s-a nascut treaba asta?

Ah, ce ma bucur ca zici asta! Iupii! Din nevoia mea de a face regie si nevoia lor de a avea clipuri pentru lansarea de album. Multumesc si in numele lor, sigur se vor bucura cand vor citi interviul. Eu cred foarte mult in ei si in talentul lor si am sa ii sprijin mereu.

Cred ca este un loc in care s-a facut cultura pe paine. Au fost o gramada de oameni care au plecat fericiti de acolo. Ce a insemnat pentru tine Green Hours?

Am pasit intr-un loc istoric al teatrului nostru. E o onoare si o medalie.

“Imi place sa mananc mancare proasta si sa-mi fac abonamente la sala la care sa nu ma duc.” Ce iti mai place sa faci in timpul liber?

Sa citesc si sa imi vad prietenii si sa discutam cu orele despre tot. Sa vad sute de filme. Sa merg pe jos mult.

Pentru mine Charleston este unul dintre cele mai misto filme romanesti de dupa revolutie. Are absolut tot filmul asta. Actori foarte buni si o muzica…Cum a fost pentru tine experienta Charleston?

Prea scurta din pacate. 🙂 Dar ii ador pe Andrei si Codruta si toata armata noastra de prieteni adunata in acel film. E un film al naibii de misto. Vreau sa il vada toata luuumea.

Ce iti trece prin cap cand auzi Pyramid Song?

Ha..drum spre nefiinta. Des-fiintare fara patima, cu acceptare.

Traim vremuri interesante in Romania ultimilor ani. “Mi se pare ca noi, ca popor, avem prea putina revolta.” Sunt vorbele tale si sunt complet de acord cu ele. De ce crezi ca nu avem mai multa revolta in noi? De ce crezi ca “las-o ma ca merge asa” ne caracterizeaza atat de bine in continuare?

Pentru ca ni s-a frant spiritul 40 de ani si am invatat sa “smecherim” nu sa luptam si sa meritam. Comunismul a dus la egoism feroce si criminal, nu la trait in comunitate. E asa trist ca si pe noi ne apuca uneori lehamitea…

Care e starea ta in momentul asta. Ce status ai pune pe Facebook legat de starea ta de acum?

“Must keep reminding myself of this”. Un vers de la Tool care sa trimita la toata piesa.

Foro: Cornel Lazia Photographer, Dragos Cristescu , Radu Afrim


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *