Povestea unuia dintre cele mai frumoase cantece din lume
Written by Otrava, Posted in Music
Povestile de dragoste au nascut de cele mai multe ori lucruri senzationale, au inspirat alti oameni si au facut sa bata mai puternic milioane de inimi. Azi vorbim despre una dintre cele mai frumoase astfel de povesti. Povestea unuia dintre cele mai frumoase cantece de dragoste.
In iarna lui 1967, Serge Gainsbourg – unul dintre cele mai interesante personaje masculine din istoria moderna – avea sa compuna o piesa care a ramas in istorie: Je T’aime,…Moi Non Plus. Nu ai cum sa nu stii piesa asta. Este una dintre cele mai frumoase melodii de dragoste ever. Se pare ca Brigitte Bardot i-a cerut lui Gainsbourg sa ii scrie o piesa de dragoste. Si cum dragostea este singurul lucru care poate sa mute orice din loc, Serge s-a conformat si a scris minunatia asta de piesa.
“My mother was beautiful, my father too. I do not see where my ugliness can come from… Maybe from my dog.” Serge Gainsbourg
Piesa a fost gata intr-o noapte si mai apoi inregistrata in doar 2 ore intr-un studio din Paris. A ajuns la urechile lui Gunter Sachs – sotui lui Bardod care a facut tot posibilul ca ea sa nu ajunga pe piata. Si asa s-a si intamplat.
“The music is very pure. For the first time in my life, I write a love song and it’s taken badly”
La sfarsitul lunii iulie 1968 Jane si Serge aveau sa se intalneasca la St Tropez. Ambii urmau sa filmeze pentru Slogan – un film regizat de Pierre Grimblat. Au nevoie doar de cateva zile sa se indragosteasca unul de altul. Serge o roaga pe Jane sa inregistreze impreuna melodia. Birkin stia de varianta cantata de Bardot si spune ca era “prea hot” insa ulterior recunoaste ca a inregistrat piesa si pentru ca era geloasa.
Gainsbourg a rugat-o sa cante piesa cu o octava mai sus decat Bardot. “O sa sune ca un copil”, spunea Serge care a inregistrat piesa in studioul Marble Arch fiind ajutat de Arthur Greenslade.
“Dacă fac oamenii fericiţi este de ajuns pentru mine” Jane Birkin (Sursa iconcert.ro)
Au existat speculatii in presa cum ca in varianta cu Bardot au existat inregistrari live ale partidelor de sex intre cei doi artisti.
“Thank goodness it wasn’t, otherwise I hope it would have been a long-playing record.”
La inceputul anului 1969 piesa apare pe piata si are o coperta pe care scrie “interzis celor sub 21 de ani”
Titlul era inspirat de Salvador Dali: “Picasso e spaniol. Si eu sunt. Picasso e un geniu. Si eu sunt. Picasso e un comunist. Eu nu sunt”. Serge Gainsbourg a sustinut ca piesa e un cantec “anti-fucking”, despre disperare si imposibilitatea iubirii fizice.
“Je vais et je viens, entre tes reins” (“I go and I come, between your loins”)
“Tu es la vague, moi l’île nue” (“You are the wave, I the naked/treeless/deserted island”)
“L’amour physique est sans issue” (“Physical love is hopeless/childless/impotent/a dead end”)
“Pentru cantecele lui eterne, care mi-au permis sa vizitez lumea, pentru prietenia si credinta lui, pentru diamantul daruit cu trei zile inainte de a muri, pentru faptul ca vegheaza peste mine, pentru cantecele care l-au adus la viata in memoria altora.” Jane Birkin (Sursa iconcert.ro)
“Letting go of things and not being afraid of being ridiculous or over the top – I think that’s the main thing for me to work on.” Charlotte Gainsbourg
Piesa a fost un succes comercial in toata Europa. Pana in 1986 s-au vandut patru milioane de exemplare. Chiar daca relatia dintre Jane si Serge nu a durat prea mult exista un rod maret al dragoste lor puternice: Charlotte Gainsbourg – una dintre cele mai talentate actrite ever.
Desi era interzis in “Epoca de aur” il aveam inregistrat pe banda magnetica si-l ascultam cu placere, de fiecare data. Eram pustoaica dar imi placea tare mult.
Ce tare e asta.
Il ascult de 50 de ani cu aceeasi emotie.