BLOGU LU' OTRAVĂ

Am facut in 2017 un material in care am ales 11 actori pe care trebuie neaparat sa ii vedeti. Am repostat articolul respectiv si cineva a comentat ca ar vrea ca acest articol sa fie urmat si de unul in care sa prezint alti actori, in alte piese. Asa ca m-am apucat de treaba si am adunat 15 oameni. 15 actori senzationali. 15 actori care fac niste roluri foarte misto. Asa ca va invit la teatru. Si mi-ar placea sa primesc de la voi si mesaje dupa ce ii vedeti pe cei 15 la treaba 🙂 Pe langa lista facuta as mai adauga Cătălin Babliuc pentru rolul din “Omul perna” si Serban Pavlu pentru rolul din “Coriolanus”.

Emilian Oprea in Pescarusul de Cehov – regia Andrei Serban la Unteatru

Absolvent al Universităţii de Arte “George Enescu” – Facultatea de Teatru din Iaşi, la clasa profesorilor Cornelia Gheorghiu şi Emil Coşeru, promoţia 2001. Din 2002, este actor la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, unde colaborează cu regizori ca Radu Afrim, Victor Ioan Frunză, Istvan Szabó sau Radu Apostol.Din biografia lui Emilia Oprea: Tatăl meu e cel mai tare (2012), Despre oameni și melci (2012), Orizont (2015), Mesagerul (2015), De ce eu? (2015), Autoportretul unei fete cuminți (2015), Valea Mută (2016), Minte-mă frumos în Centrul Vechi (2016), Atletico Textila (2016), #Selfie 69 (2016), Coborâm la prima (2018).  Acum il puteti vedea si in serialul “Vlad” de la Pro TV.

Alexandru Potocean in Pădurea spânzuraţilor după Liviu Rebreanu – regia Radu Afrim la TNB

Mi se pare un actor fabulos. L-am vazut in cateva piese si nici nu stiu care sa zic ca a fost cea mai buna. In toate joaca senzational. Trebuie neaparat sa vedeti si “De vânzare”, text și regie Gianina Cărbunariu, Teatrul Odeon, “Omul cel bun din Seciuan” de Bertolt Brecht, regia Andrei Șerban, Bulandra, “NSFW”, text și regie Horia Suru, Teatrul Point si “ArtistsTalk”, text și regie Gianina Cărbunariu, ARCUB. Înainte să termine facultatea, Alexandru Potocean a păşit pe covorul roşu al Festivalului de la Cannes, după ce „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“, în care a jucat, a obţinut premiul Palme d’Or. Apoi a jucat in „Nunta mută”,  „Portretul luptătorului la tinerețe”, “Dincolo de calea ferată” sau „Povestiri din epoca de aur”.

“Naturalețea e o chestie foarte șmecheră. Te gândești în felul următor: eu trebuie să vă șmecheresc, să vă mint în așa fel încât să mă credeți că eu fac un anumit lucru. Cam acesta e „task”-ul. De aici, apelezi la toate mijloacele tale, de la a te identifica cu cel care vine din diaspora să facă nu știu ce până la violatorul de nu știu unde. Încerci să faci treaba asta – să te pui în „pielea personajului”, cum se spune. Asta înseamnă. Încerci foarte tare să dai impresia tuturor că tu ești acela. Dar nu ești. Ești Potocean Alexandru.” Alexandru Potocean  in Ziarul Metropolis.

Alexandru Voicu in Deșteptarea primăverii de Frank Wedekind – regia și scenografia: Vlad Cristache

MELCHIOR: “Nu vreau nimic pentru care să nu fi fost nevoit să lupt…” Alexandru Voicu este un actor tanar, cu o forta si un entuziasm pe care le vezi destul de rar in ziua de azi. Cand intra pe scena e ca un cane corso care ar face tot ce tine de el sa isi apare stapanul. A castigat Marele premiu Ștefan Iordache la Gala HOP – 2016, Premiul TIFF 10 pentru film la Gala HOP – 2016, Cel mai bun actor în rol principal Gala UNATC – 2015, Premiul de debut la Maratonul Teatrului Independent – 2015 si Premiul pentru Cel mai bun actor în rol principal la Festivalul 10 minutes play – 2014. Pe Voicu il puteti vedea in „Viața și moartea lui Richard 2″,  „Romeo și Julieta” si „Familia Jeleznov”.

Rodica Negrea in Ținutul din miezul verii de Tracy Letts – regia Vlad Massaci la Teatrul Mic

Femeia asta face un rol pur si simplu fabulos. Nu am cuvinte. Spectacolul asta merita neaparat vazut. O sa va stoarca de toate emotiile din lume.  Rodica Negrea este obisnuita cu a fost nominalizata la Premiile UNITER la categoria Cel mai bun rol principal feminin pentru interpretarea rolului Mutter Courage în spectacolul „Mutter Courage şi copiii ei” de Bertolt Brecht, regia Victor Ioan Frunză, Teatrul Mic – 2013 si pentru interpretarea rolului Midori-san în spectacolul „Puşca de vânătoare” de Yasushi Inoue, regia Liana Ceterchi, Teatrul ACT – 2000

“A fost o experienţă intensă pentru mine. Totul era făcut cu seriozitate, complicat, complex! Iar profesorii mei aveau un fel aparte de  a aborda această meserie! Abordarea era foarte serioasă, aşezată. Ei emanau această importanţă. Tot ce era legat de această meserie nu era făcut cu jumătăţi de măsură. Aşa am receptat eu experienţa şcoală! Având-o profesoară pe Olga Tudorache, am avut marea şansă de a întâlni nu doar un artist unic, dar şi un om extraordinar, de o generozitate absolut înduioşătoare. De dumneaei se leagă debutul meu în teatru. Eram studentă în anul întâi la teatru, Olga Tudorache era în plină glorie profesională, iar la conducerea Teatrului Mic venise Dinu Săraru. Doamna Olga voia să joace în Efectul razelor gama asupra anemonelor de Paul Zindel. După ce a primit acceptul opţiunii, şi-a dorit să joace cu fete tinere – adică cu studentele ei: cu Adriana Şchiopu, cu Angela Ioan şi cu mine. A plusat şi mai mult şi a vrut-o pe Cătălina Buzoianu ca regizor. Cătălina Buzoianu era mai mult decât un pedagog extraordinar, era şi regizorul cel mai curtat, cel mai apreciat la acea vreme.

A fost o întâmplare fericită: pe lângă şcoala propriu-zisă, am intrat şi în profesie. Cătălina Buzoianu m-a tratat de la bun început ca pe un actor care trebuie să facă faţă unor cerinţe şi nu ca pe o studentă.

Aceste două doamne extraordinare nu numai că mi-au marcat parcursul profesional, dar m-au format ca actriţă, punându-şi amprenta asupra întregii mele cariere. Sigur că toate acestea nu ar fi fost posibile fără flerul, talentul şi inspiraţia lui Dinu Săraru care a văzut în acest proiect un viitor spectacol de succes. Astfel, Tillie din Efectul razelor gama a fost debutul meu în teatrul profesionist.” Rodica Negrea in Ziarul Metropolis.

Rareş Florin Stoica in Deșteptarea primăverii de Frank Wedekind – regia și scenografia: Vlad Cristache

Baiatul asta e talentat pana in maduva oaselor. Nu ai cum sa nu te regasesti in trairile lui Moritz si nu ai cum sa empatizezi cu Rares care face un rol fabulos. Rares a primit o nominalizare la categoria Cel mai bun actor în rol secundar pentru rolul Moritz Stiefel din poemul teatral rock „Deșteptarea primăverii”de Frank Wedekind, regia și scenografia Vlad Cristache, cu muzică și versuri originale compuse de Daniel Rocca și interpretare live trupa FiRMA, în cadrul Galei Premiilor UNITER, 2018. Si el este un obisnuit al premiilor – premiul pentru Cel mai bun actor Fringe Festival pentru rolul Jhondin din Cockoși Teatrul ACT, 2014 si Cel mai bun actor în rol secundar pentru rolul Epihodov din Livada de vișini Gala UNATC 2013. Nominalizare la categoria Debut în cadrul Premiilor UNITER 2013, pentru rolul Claudio din spectacolul „Băiatul din ultima bancă”, Teatrul Național „I.L.Caragiale”, București

MORITZ: O regină neasemuit de frumoasă… din păcate venise pe lume fără cap…

“În primul rând Moritz Stiefel este genul de rol pe care mi l-am dorit de foarte mult timp, inocența și fragilitatea lui au rezonat cu mine încă din liceu, când am citit pentru prima dată piesa. În al doilea rând mi-am imaginat că primesc această minunată partitură și că am ocazia să-l întipăresc pe Moritz în propriile mele simțuri. Principala provocare este frica puternică a personajului, pe care am reușit să o alimentez cu frica mea personală și care m-a ajutat și mă ajută să curăț principii cu care nu rezonez.” Rareş Florin Stoica pentru Uniter.ro. Pe Rares il mai puteti vedea in „Karamazovii”, „Apa Vie” si “Martiri” la Mic si in „(D)efectul Placebo”, „Băiatul din ultima bancă” si  „No Man’s Land” la TNB.

Lucian Iftime in 50 de secunde de Daniel Oltean- regia lui Eugen Gyemant la Teatrul Naţional “I. L. Caragiale” Bucureşti

Imi place foarte, foarte tare de omul asta. Mi se pare ca toate rolurile in care l-am vazut sunt exceptionale. „50 de secunde” este piesa pentru care Daniel Oltean a obținut, în 2017, premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului. „50 de secunde” este o investigație lucidă și tandră asupra minții umane, un spectacol despre ce se întâmplă în noi, atunci când nu suntem atenți, și despre grija pe care trebuie să o purtăm gândurilor noastre.
În biroul unui procuror criminalist, ancheta este în plină desfășurare. Asta deși, din punct de vedere juridic, totul este limpede, iar cazul ar putea fi trimis deja în judecată. Cel puțin, asta spun documentele, probatoriul, procedura penală… Cu toate astea, un procuror se încăpățânează să deslușească mecanismele întortocheate ale minții unui tânăr care și-a recunoscut deja vina. Întrebarea este: de ce? Cazul e soluționat, dosarul de probe e complet, faptele sunt clare, iar declarațiile lămuresc totul. Însă, dincolo de administrarea probelor, rămâne întâlnirea dintre doi oameni și poveștile lor, pentru că nu întotdeauna victimele sunt doar cele menționate în procesul-verbal… Un spectacol relevant despre labirintul surprinzător al minții, despre empatie, singurătate și despre punctele de sprijin pe care le căutăm în alții, atunci când în noi totul se destramă.

Pe Lucian il mai puteti vedea in “O interventie”, “Viața și moartea lui Richard al II-lea”, “Omul perna”, “Leonce si Lena” si “Recviem”.

“Am avut două adolescențe în care m-am format. Una când fratele meu [Cristi Iftime] era în liceu și, de exemplu, mergeam la mare cu prietenii lui, ei fiind în clasa a XI-a și eu într-a VII-a. Mă plăceau foarte tare, nu știu ce făceam. Apoi a început adolescența mea și, tot la mare, Cristi, mai în glumă, mai în serios, mi-a spus că ar trebui să mă fac actor. Vorba asta s-a dus în eter, el a plecat la Cluj să studieze filosofia și pe la începutul liceului nu știam ce să fac, nu eram nici bun la învățătură. Și în clasa a X-a, în vacanța de Paști, m-am dus la mama în bucătărie și i-am zis că vreau să plec la Iași, la o clasă de actorie. Eu am crescut inițial în Iași, la zece ani ne-am mutat în Suceava, dar am un frate mai mare, arhitect, care a rămas acolo. I-am spus că mă duc la el și mama a zis „Da’ tu chiar vrei să faci actorie? Eu nu pot să te ajut cu asta, dacă o dai în bară, vii acasă, vedem ce facem. Hai măcar să încercăm.” M-am dus, m-am pregătit cu o profesoară de română pentru că trebuia să dau niște diferențe și am rămas acolo. Gândul a fost mereu în subconștient, doar că mi l-am formulat în seara respectivă, în discuția aceea care a durat jumătate de oră. Pentru mine clasele a XI-a și a XII-a au însemnat o schimbare fantastică, faptul că am ajuns într-o clasă de actorie și că am avut un profesor de română care efectiv mi-a deschis pasiunea pentru citit. Am început să citesc Dostoievski foarte mult, Gogol, Cehov. A fost o transformare și mi-am găsit un drum care-mi plăcea enorm. M-am pregătit vreun an și ceva pentru admiterea la București. Iar pe atunci repertoriul trebuia să conțină zece poezii, cinci fabule, două povestiri și două monologuri.” Lucian Iftimie in Yorick.

Ionuţ Vişan in Viața și moartea lui Richard al II-lea de William Shakespeare, regia Radu Iacoban la Teatrul Mic

Aly baiat extrem de talentat care face niste roluri senzationale. Absolvent al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale” (promoţia 2009, clasa Doru Ana), masterat actorie (promoţia 2011, clasa prof. univ. dr. Gelu Colceag).

Țin să mulțumesc domnului Gelul Colceag că m-a luat la Teatrul Mic din București. Sunt extrem de bucuros că fac parte din trupa aceasta. E măgulitor când mă gândesc că pe scena acestui teatru a jucat cândva Ștefan Iordache. În rest, deși sunt de puțin timp angajat, atmosfera e bună, la fel și energia, suntem mulți actori tineri. Este emoționant.

De Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiești mă leagă multe amintiri. Aici am fost angajat prima dată, în 2010, am debutat pe această scenă, cu rolul din spectacolul de licență, aici m-am format. Mă simt ca acasă. Și cu Teatrul „Maria Filotti” din Brăila am amintiri frumoase, am făcut turnee cu spectacolele de acolo, am luat premii. E diferit de celelalte teatre, iar orașul e deosebit. Dacă la celelalte am făcut naveta pentru repetiții sau când aveam spectacol, la Brăila am stat două luni când am repetat până a ieșit la rampă premiera. Era un fel de cantonament. Am prins orașul în iarnă, ningea, era totul blocat, înghețat, troienit, noi repetam pentru spectacol la teatru. Mă simt bine când joc acolo. La Unteatru din București este un fel de laborator, facem ce vrem noi și ne iese spectacolul.” Ionut Visan pentru Ziarul Metropolis.

Pe Ionut il puteti vedea in “Punctul Orb”, “Liliom”, Vandalul”, “Desteptarea primaverii”, “Ținutul din miezul verii “, “Nora” si “Pescarusul”.

Claudia Ieremia in Pescarusul de Cehov – regia Andrei Serban la Unteatru

Claudia este actriță la Teatrul Național din Timișoara, a fost nominalizată la Premii UNITER de foarte multe ori si  face din Arkadina, în „Pescărușul” în regia lui Andrei Șerban, la Unteatru, un rol extraordinar.

“Intalnirea cu Andrei Serban? A fost prima întâlnire face to face. Am dat mâna și a început o colaborare profesionistă și foarte serioasă. Apoi, la primul șnur nu i-a plăcut ce-am făcut…, dar la primul spectacol se pare că a fost foarte bine și știu m-a întrebat: „Ce-ai făcut? Spune-mi ce-ai făcut!” – „Nu știu ce am făcut…” De fapt știam… și i-am și spus mai târziu. Dincolo de toate indicațiile, dincolo de tot ce am acumulat, am avut pur și simplu o enormă bucurie de a fi pe scenă în acea seară. Asta îmi aduc aminte, că înainte de spectacol m-a luat așa un val de bucurie de la picioare, eram ca un copil care știa că urmează să primească o jucărie și-și dorea foarte tare s-o primească și să se joace cu ea. Asta cred că a fost secretul acelei seri…” Claudia Ieremia in yorick.ro.

Pe Claudia o puteti vedea in “Rambuku”, “Hamlet”, “Proștii sub clar de lună”, “Viata e vis” si “Scene dintr-o căsnicie”.

Vlad Logigan in Viața și moartea lui Richard al II-lea de William Shakespeare, regia Radu Iacoban la Teatrul Mic

Rolul pe care il face baietul asta in spectacolul lui Iacoban lasa urme. Este pur si simplu invcredibil.

„Pentru cei deranjați de video-proiecții, de adidașii purtați de Richard sau de telefoanele din decor, propun o vizionare confortabilă de teatru TV pe BBC. Sunt acolo toate piesele scrise de Shakespeare și realizate într-un dulce stil clasic. Conflictul din VIAȚA ȘI MOARTEA LUI RICHARD 2 e dat de faptul că avem de-a face cu un rege la început și un altul la final. Atunci când am citit piesa, am încercat să identific aspecte pe care le știam sau de care am auzit, în încercarea de a stabili o legătură emoțională cu o piesă aparent complicată la nivel de înțelegere. Și, ușor-ușor, stimulii au început să apară. Nu o să-i menționez, ci o să invit publicul să vină la Teatrul Mic și să fie martorul poveștii noastre.” – Radu Iacoban în dialog cu Evantia Barca pentru Romania libera.

“Eu nu m-am apucat de teatru fiindca visam sa fiu Al Pacino. Eram destul de mic de altfel, in clasa a cincea, si mergeam la un cerc de teatru din Iasi, la care mersese si actorul Marius Manole. El era ceva mai mare decat mine. Cand a trebuit sa trec la liceu, s-a intamplat sa fac parte din prima generatie care s-a bucurat de specializarea Teatru, care se infiintase atunci la liceele de arta. Eu eram impotriva tuturor materiilor: nu eram bun la nimic, nu-mi placea nimic. Asa ca teatrul mi s-a parut ca merge. Mi s-a parut ca nu-mi tulbura lenea si confortul. Sunt un mare lenes.” Vlad Logigan. Pe Vlad il puteti vedea in “Fluturii sunt liberi”, “Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat” sau “Crimă şi Pedeapsă”.

Marius Manole in Richard al III-lea de William Shakespeare, regia Andrei Şerban la Bulandra.

Marius Manole este un robot. Este robotul actor. Cred ca robotul actor cu inima mare – asta e cea mai buna definitie a lui Manole. Trebuie sa il vedeti si in spectacolul asta. Neaparat. Vorba Adei Gales – este un spectacol facut pentru el, construit dupa chipul si asemanarea lui Manole.

“Stim cand ne-am nascut dar nu stim cand o sa se termine. Poate fi maine, peste o saptamana, o luna, un an sau chiar azi.. Multa lume mi-a spus: ”arzi prea repede, te consumi” probabil ca au dreptate ..dar nu pot sa ma pastrez pentru ca nu stiu cat voi mai fi pe aici.. Asa ca dau cat pot de mult si sper ca Dumnezeu ma va tine aici mult timp .. In rest , noi sa fim sanatosi!” Cititi tot interviul AICI.

“La ce ma gândesc? Ma gândesc ca e duminica și e sfârșitul unei saptamani foarte interesante și grele! Stau pe canapea și ma simt de parca am adus un munte de la Piatra Neamț in mijlocul Bucureştilor! Ma simt de parca am trait in alta dimensiune pentru 6 saptamani și azi m -am întors pe pământ și nu mi recunosc obiceiurile, oamenii, locurile ( care au părut altfel săptămânile astea ). Încep sa învăț sa trăiesc din nou viața mea! Nu știu de unde sa încep! Probabil de la cafea… Cu o duminica in urma eram curios, înspăimântat, agitat, emoționat,trist, liniștit, împăcat , nerăbdător … credeam ca o sa mor! N-am murit! A trecut! Așa cum trec toate! Voi muri? Poate, nu poate, sigur … dar sigur voi lua cu mine toate amintirile, experiențele, emoțiile și bucuriile. O luna jumatate am trăit ( chiar am trăit) alături de oameni care m au iubit. Fără grija și dragostea lor nu puteam, știu sigur și stiu și ei! Rodica Lazar, Catalin Babliuc, Catinca Maria Nistor, Constantin Dogioiu, Alexandra Fasola, Alin State, George Ivascu,Lucian Ifrim, Cornel Scripcaru, Mirela Gorea, Adrian Ciobanu. E al doilea spectacol pe care îl fac cu Andrei Serbanși Dana Dima! De câte ori lucrez cu ei, îmi amintesc de ce și cât de tare iubesc meseria asta! Pentru ca pentru ei teatrul e cea mai serioasă joaca și cea mai adevarata viața! Lângă ei devii fanatic și curajos și începi sa i înțelegi pe cei care își dau viața pentru o cauza! Și dintr o data nu mai e importantă nici reacția publicului, nici reacția criticilor, nici cei care te urăsc pentru ca ești activist(?!), nici … important e ca TU SA CREZI! Pentru ca in Crezul asta se afla esența vieții unui Actor!” Foto: Mihaela Marin

Alina Petrică in Aglaja dupa Aglaja Veteranyi, regia Ștefan Lupu la Mic

Inca o fata foarte, foarte talentata care poate sa joace orice. Absolut orice. A primit o nominalizare la categoria Cea mai bună actriță în rol principal pentru rolul rolul Aglaja din spectacolul „Aglaja”, regia și coregrafia Ștefan Lupu, Gala Premiilor UNITER, 2017. Si are premii multe la activ. Premiul Cea mai bună actriță pentru rolul Aglaja din spectacolul „Aglaja”, regia Ștefan Lupu, în cadrul Festivalului de Teatru „Pledez pentru tine(ri)”, Piatra Neamț, 2016, Premiul Cea mai bună actriță pentru rolul Aglaja din spectacolul „Aglaja”, regia Ștefan Lupu, în cadrul Maratonului de Teatru Independent, București, 2016, Premiul special al tinerilor critici în cadrul Galei Tânărului Actor HOP, 2016 si Premiul Rectorului în cadrul Galei Absolvenților U.N.A.T.C., București, 2014.

Pe Alina o mai puteti vedea in „Deșteptarea primăverii”, „Karamazovii”, “Apa vie” si  „Anul dispărut. 200/7”.

„Din varii motive, mi se întâmplă să pic, să nu știu ce sau cum să fac, să cred că poate nu sunt suficient de bună sau poate nu pot aia sau cealaltă. Întotdeauna când se întâmplă să îmi fie frică, tot eu, într-un fel sau altul, mă detașez, mă uit la mine, cea din umbră, întind o mână și mă trag în lumină. Și-mi iese.” Alina Petrică.

Silvana Mihai in Pescarusul de Cehov – regia Andrei Serban la Unteatru

Mi se pare una dintre cele mai tari actrite din Romania. A primit o nominalizare la categoria Cea mai bună actriță în rol principal pentru rolul Wendla Bergmann din poemul teatral rock „Deșteptarea primăverii” la Gala Premiilor UNITER 2018 si are deja o tona de premii. Pe langa “Pescarusul” o mai puteti vedea in „Legături primejdioase” de Cristopher Hampton, după romanul lui Chordelos de Laclos „Legături primejdioase”, regia Cristi Juncu, “Familia Jeleznov”, adaptare după „Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, direcția de scenă Gelu Colceag, „Scrisori de pe front”, adaptare după „Scrisori de pe front” de Mirela Florian și „Note de război” de Slt. Ioan R. Marinescu, „Anul Dispărut.200/7” de Peca Ștefan, regia Ana Mărgineanu, „Ținutul din miezul verii”, de Tracy Letts, regia Vlad Massaci si neaparat in “Deșteptarea primăverii”, de Frank Wedekind, regia și scenografia Vlad Cristache.

“Botoșaniul e un oraș foarte frumos și am amintiri plăcute. Întâi mi-aduc aminte că eu mă înțelegeam foarte bine cu femeia de serviciu. Și știu că atunci ziceam că vreau să fiu „femeie pe scări” când o să fiu mare. Îmi plăcea de ea pentru că mi se părea foarte tare că poți să intri în casa oamenilor, adică în bloc, și să faci curat, fără să-i deranjezi. Mi se părea foarte frumos. Probabil vedeam partea metaforică… Și-mi mai aduc aminte că ai mei mă duceau tot timpul duminica la teatrul de păpuși unde veneau copii de la căminul de copii de lângă. Și eram fascinată de ei. Mă așezam în spatele lor și ascultam ce vorbeau. Iar printr-a VI-a am cunoscut o fată care venea de la casa de copii și mai mergeam cu ea acolo. Mi-am petrecut o vară întreagă acolo. Îmi plăcea foarte mult, pentru că mi se părea că au o libertate foarte mare. Mi se părea cool să fii singur. Era un cămin doar de fete și mi se părea super să stai cu prietenii tăi, într-o casă imensă, cu multe camere, și să poți să-i vezi oricând. Înțelegeam și partea negativă, dar mă fascina.” Silvana Mihai in Ziarul Metropolis.

Sabrina Iașchevici in Pescarusul de Cehov – regia Andrei Serban la Unteatru

Doamne Dumnezeule mare ce rol poate sa faca femeia asta. Este pur si simplu senzationala. La 14 ani se înscrie la Școala Populară de Artă din Arad, în trupa de teatru ”Veșnic tânăr”. În clasa a IX-a, devine membră în trupa francofonă Amifran, condusă de Florin Didilescu. În clasa a XII-a, ia castingul pentru un rol în ”Stella” de Goethe, la Teatrul de Stat din Arad. Absolventă a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” (promoția 2009, clasa Andreea Vulpe și Doru Ana). 2011 – 2013 actriţă la Teatrul Tineretului, Piatra Neamţ. Din 2013 actriţă la Teatrul Odeon.

Primește Marele premiu al FNTi București pentru spectacolul „Trădare” de Harold Pinter (2014), Premiul pentru cea mai bună actriță pentru rolul Emma din același spectacol la Maratonul de Teatru Independent Fringe București (2014), Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal pentru rolul Winnie din spectacolul „Ce zile frumoase!” de Samuel Beckett, Festivalul Naţional de Teatru Independent (2013), Marele Premiu „Ştefan Iordache” pentru rolul Winnie din același spectacol, Gala Tânărului Actor Hop 2012.

“Pe la 14 ani, când o prietenă mi-a zis că ea cântă și spune poezii la Școala Populară de Artă. Mi s-a părut exact descrierea lucrurilor pe care aș vrea să le fac și care mi s-ar potrivi. Până atunci nici nu mersesem la teatru. M-am dus cu ea și am rămas în trupa de teatru Veșnic Tânăr, la doamna Emilia Dima-Jurca, o actriță foarte puternică din Arad. Acolo s-a întâmplat descoperirea. Apoi, în clasa a IX-a, m-am dus în trupa francofonă Amifran, condusă de Florin Didilescu (Papa Pidi). Mulți liceeni din Arad interesați de teatru intră și acum în trupă. Am călătorit prin lume cu trupa – Franța, Italia… Primul turneu a fost la Napoli și apoi în Sicilia, la două festivaluri francofone. Făceam teatru în franceză și așa am descoperit lumea. Am cunoscut oameni. În paralel, eram în continuare și în trupa Veșnic Tânăr și în grupa școlii, condusă de profesoara de română Camelia Chirilă, o artistă cu care am făcut tot felul de experimente, am înregistrat piese radiofonice pe CD-uri etc. Eram peste tot. Apoi am fost la un casting organizat la regizorul Ștefan Iordănescu la teatrul din Arad. În spectacolul „Stella” de Goethe am avut primul rol pe scenă, în clasa a XII-a. Acum lucram cu actori profesioniști și trăiam printre ei.” Sabrina Iașchevici in Yorick.

Richard Bovnoczki in Pădurea spânzuraţilor după Liviu Rebreanu – regia Radu Afrim la TNB

Baiatul asta nu e talentat..da pe afara de talent. Este pur si simplu fabulos. Mi se pare cel mai tare actor al generatiei sale.

Descoperă actoria la Teatrul Studențesc Podul, condus de Cătălin Naum. Este ales, împreună cu alți colegi, pentru figurație specială în ”Oedip”, de George Enescu, montat de Andrei Șerban la Opera Română, în 1995. Absolvent al Academiei de Teatru și Film ”IL Caragiale” București – secția Actorie, clasa Sanda Manu, promoția 1999. Colaborează cu Dan Puric încă din timpul studiilor și rămâne în trupa Passe-Partout timp de șapte ani. Debutează în spectacolul ”Costumele” (1999), montat de Dan Puric la Teatrul Nottara. Actor independent, colaborează la Teatrul Național, Teatrul Nottara, Teatrul Odeon, Teatrul Evreiesc, Teatrul Unteatru.

Este sefu’ la premii 🙂 Premiul pentru Cel mai bun actor, Festivalul de Teatru Independent Under Cloud, București, 2014; Premiul pentru Cel mai bun actor, Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii “O sută, o mie, un milion de povești”, București, 2014; Premiul Special al Juriului la “Face without a Mask Festival”, Skopje 2009; Premiul Publicului la Solomon Festival Belgrad, 2009; Cel mai bun actor, Festivalul de Comedie Bacău, 2007; Bursă de studii actorie, Dortmund, 1998.

”Filmam un scurtmetraj și jucam un homeless care locuia pe o macara. Și într-o zi am mers pe jos de la Piața Romană până în Vatra Luminoasă îmbrăcat în hainele personajului meu. Lumea din jurul meu se schimbase. Aveam 90 de bani în buzunar, m-am dus la o patiserie, am cerut o plăcintă și-mi lipseau vreo 40 de bani. M-am pus în situația în care nu aveam nimic, nu aveam unde să mă duc să dorm și m-am simțit mult mai liber, vedeam lumea cu niște ochi mult mai limpezi. Îi citești altfel pe oameni și simți totul în jurul tău diferit. Cu cât ești mai împovărat cu atât atenția ta se va îndrepta spre ce ai pe tine. E normal să ai o casă, o familie. Dar eu am creat o ierarhie: Dumnezeu, familia, profesia, prietenii… Asta e important, pentru că dacă schimb ordinea, lucrurile se încurcă.” yorick.ro.

Andreea Grămoșteanu in Ținutul din miezul verii de Tracy Letts – regia Vlad Massaci la Teatrul Mic

Femeia asta te trece prin toate starile. Empatizezi cu ea, apoi o pui la colt. Se schimba starile de la o clipa la alta. Si asta este o mare, mare smecherie. Premiul pentru interpretare feminină pentru rolul din filmul „Pentru el”, regia Radu Stanca, în cadrul Festivalului CineMaIubit, 2008.

Ne-a zis Colceag o chestie: „Copii, acum trebuie să treceţi rampa. Bun, bun, adevăr, situaţie, dar acum trebuie să treceţi rampa.“ Noi eram într-o fervoare atunci şi într-o efervescenţă, lucram atât de mult încât nu te gândeai foarte mult la ce înseamnă, era un lucru de la sine înţeles. Viaţa noastră era teatrul, de fapt, ca şi acum, mult din viaţa noastră este teatru. Conversaţiile noastre de după spectacole sau filmări sunt despre actorie. Mie şi Mirelei ne spun unii: „Băi, sunteţi ca la uşa puşcăriei. Ce dracu mai aveţi de vorbit după atâţia ani?“ Despre asta. Întruna. Dar nu poţi altfel şi nu văd cum altfel să faci lucrul ăsta decât aşa, dacă te pasionează şi te arde atât de tare, îi dai tot.” Andreea Grămoșteanu in Adevarul.

Alexandru Potocean Alexandru Voicu Alina Rotaru Andreea Grămoșteanu Cehov Deșteptarea primăverii Emilian Oprea Ionut Visan Marius Manole Pădurea spânzuraţilor Pescarusul Rareş Florin Stoica Rodica Negrea Sabrina Iașchevici Silvana Mihai Unteatru Vlad Logigan