15 spectacole de teatru pe care trebuie sa le vezi!
Written by Otrava, Posted in Teatru
Am inceput 2020 asa cum imi doream: mult mai des in sala de teatru. Asa ca de la statrul acestui an am vazut cam 2-3 spectacole pe saptamana…ceea ce va doresc si voua 🙂 Pentru ca ma intreaba multi oameni ce le recomand…acest articol asta face. Va recomanda niste spectacole foarte, foarte bune la care va invit sa ajungeti anul asta.
Un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov
“Bunatatea nu mai e cool. Nu mai e la moda. Bunatatea a devenit o treaba invechita.”
“Uneori, un om e suma greşelilor lui.
Şi nimic mai mult .
Însã, tu stii cã acel om trebuie şi el iubit.
Şi cum altfel sã-l iubeşti decat iubindu-i defectele?!
Cu ochii închişi sã-l iubeşti atunci când iţi cere sã închizi ochii.
Sã-l ţii strâns de mânã atunci când iţi cere sã-i dai mâna.
Şi aşa sã mergeţi pe drum.
Sã te laşi purtat de el.
Sã rişti un drum greşit
pâna la prima intersectie
Şi apoi pânã la a doua
Şi tot aşa.”
Departe de montările în care spiritul Rusiei e redat prin clişee, „Trei surori” de Radu Afrim propune o viziune suprarealistă, amestec de absurd, comic, grotesc, dar și de profundă sensibilitate, care plasează povestea celor trei surori în România zilelor noastre. În noul său spectacol de la TNB, Afrim creează un univers care se mulează pe receptivitatea publicului contemporan, cu trimiteri evidente la actualitate, dar care se integrează atât de bine în lumea imaginată de Cehov în urmă cu peste 100 de ani.
In distributie: Raluca Aprodu, Natalia Calin, Flavia Giurgiu, Marius Manole, Emilian Oprea, Instvan Teglas, Irina Movila, Ada Gales, Ciprian Nicula si Florin Calbajos. Bilete gasiti aici.
de Marius von Mayenburg, traducere din germană de Elise Wilk – regia Vlad Massaci
Spectacolul „Martiri” chestionează ideea manipulării prin intermediul forței cuvântului rostit cu intenții ascunse, dar mai ales întărit prin conotații religioase. Astfel, atunci când tânărul Benjamin descoperă Biblia și învățăturile creștine, și le aproprie și nu se sfiește să le transforme în răspunsuri pentru toate dilemele sale existențiale. Sub noua ”mască” de prooroc, el ajunge să-și terorizeze propria mamă, colegii și profesorii de la școală.
Piesa „Martiri”, scrisă în 2012 de dramaturgul german contemporan Marius von Mayenburg, a fost regizată în același an chiar de către autor, pe scena teatrului Schaubühne din Berlin. În prezent textul este pus în scenă de importante teatre din Europa, tocmai datorită conflictului psihologic născut din contradicțiile ce stau la baza societății actuale, dar și a extremismului de orice fel.
Alex Bogdan face un rol fabulos in acest spectacol si va invit sa il vedeti pentru ca este minunat.
Distriburie: Alex Bogdan, Mihaela Rădescu, Rares Florin Stoica, Irina Velcescu, Virgil Aioanei, Oana Albu, Avram Birau, Oana Puscatu si Teodora Petre. Bilete gasiti aici.
de Cormac McCarthy – regia Andrei și Andreea Grosu
„The Sunset Limited e o întâlnire. O întâlnire autentică . Plină de bucurie. E felul nostru de a ne deschide. E o poveste despre fragilitate și îndrăzneală. E despre tine. Și despre noi. Netrucat. E despre cele mai întunecate gânduri și despre cele mai gingașe încercări. E despre iubire sau despre absenta ei. E despre prietenie. E despre Dumnezeu.Sau nu. E despre toate astea și despre nimic din toate astea. Probabil e unul dintre cele mai intime spectacole care ti se pot întâmpla. Atât de personal că ti se face frică. Sau nu. Sau dor. E despre doi oameni care au nevoie. Atât. Acesta nu este o prezentare a spectacolului. E puțin mai mult. E o confesiune. Curajoasă.”
Cu : Șerban Pavlu si Richard Bovnoczki. Bilete aici.
dupa Mircea Eliade – regia Andrei și Andreea Grosu
La tiganci- textul care vorbeste cel mai clar si in acelasi timp cel mai ascuns despre vis. Sau nu. Frumusetea luptei pe care o duci cu un text care are la baza o nuvela fantastica e ca indiferent de cine castiga , rezultatul este uluitor: un spectacol in care recreem o lume neinteleasa pe care incercam sa o decriptam prin bucatele de limbaj recognoscibil.
Cu: Richard Bovnoczki, Liviu Pintileasa, Mihaela Trofimov, Corina Moise/Florentina Tilea, Florina Gleznea, Cristina Casian, Bogdan Cotlet. Bilete gasiti aici.
de Gelu Colceag și Vlad Corbeanu
Spectacolul aduce în prim plan ideea de asumare a deciziilor și a responsabilităților cu care ne confruntăm, în contextul politic, social și cultural actual, marcat de incoerență. Conduși de prejudecăți și sentimente personale, uneori contradictorii, cu greu ne putem obiectiva și lua atitudine pentru a discerne între bine și rău.În ce măsură și când anume începem să fim vinovați/ nevinovați în raport cu celălalt? Este una dintre interogațiile pe care viitoarea producție a Teatrului Mic le lansează publicului spectator.
Distribuție: Profesorul – Tudor Aaron Istodor / Vlad Corbeanu | Muncitorul – Toma Cuzin / Marin Grigore | Patroana – Dana Dembinski / Mihaela Rădescu | Inginerul – Vlad Logigan | Medicul– Alex Voicu / Andrei Seuşan | Administratorul de cimitir – Andrei Seușan / Viorel Cojanu | Actorul– Vlad Corbeanu / Bogdan Talaşman | Educatoarea – Valentina Popa / Gabriela Iacob | Vedeta TV – Manuela Hărăbor / Ruxandra Enescu | Poștașul – Vitalie Bantaș | Taximetristul – Doru Ana / Ovidiu Niculescu | Arhitecta – Irina Velcescu / Ilinca Manolache | Ofițerul – Petre Moraru / Viorel Cojanu. Bilete gasiti aici.
Regia: Radu Iacoban
„Lecția. Dramă comică.Titlul și descrierea alăturată de Eugene Ionesco oferă indicii clare care vin în întâmpinarea spectatorului curios despre ce tip de spectacol urmează să vizioneze.Două personaje – un profesor și o elevă – se întâlnesc pentru o lecție, iar genul spectacolului poate fi comedie sau drama. Sau, pentru că vorbim despre o piesă absurdă, ambele.Avem, așadar, parte de o întâlnire între un neinițiat și un maestru, care se desfășoară într-un cadru la început cât se poate de recognoscibil și care se transforma pe nesimțite într-un imn al non-sequiturului. Râsul se transformă în frică, iar frica duce la milă și empatie.”- Radu Iacoban* Spectacol nerecomandat persoanelor sub 14 ani.
Cu: Cristi Iacob, Liliana Pană si Silvana Mihai/Cristina Danu. Bilete gasiti aici.
Adaptare de Andrei Şerban şi Daniela Dima după piesa LILIOM de Ferenc Molnar şi filmul cu acelaşi titlu de Fritz Lang
Musicalul nostru original, Car(o)usel, bazat în primul rând pe piesa Liliom, scrisă la Budapesta în 1909 de Ferenc Molnar, ar putea fi văzut ca politic incorect dintr-o perspectivă feministă. Cum poate Iulia să considere palma primită de la Liliom ca pe o mângâiere și să-l iubească demn și în tăcere?! Molnar, ca orice autor bun, nu își impune propria lui viziune asupra lumii. În piesă sunt puncte de vedere diferite, uneori contradictorii: ele reflectă realitatea vieții însăși, filtrată prin personajele piesei. Molnar a învățat de la Shakespeare să facă teatru cu o libertate absolută.
El știe să treacă de la un moment tragic, dureros și profund la o glumă piperată, de la satira socială plină de sarcasm și ironie la lirism și dragoste pasională, de la expresia grosolană la una de o sensibilitate fină, de la aluzii sexuale la mister și metafizică. Personajele se află cu adevărat între pământ și cer, împinse de circumstanțe să găsească forța vitală pentru a trăi conform ideii lor de respect și demnitate umană, iar umorul le salvează mereu în fața tristeții, disperării și negativității.
E remarcabilă transcendența acestor ființe marginalizate din motive sociale, economice, culturale. Deși sunt împinse la periferia lumii, acolo unde nu există nici educație, nici protecție, unde nicio realizare nu pare posibilă — în consecință, limbajul lor este atât de primitiv și de rudimentar încât nici nu reușesc să-și exprime sentimentele — totuși chiar acolo o poveste de dragoste adevărată și pură poate să se înfiripe și asta exprimă credința autorului că miracolul uman e oricând posibil. Liliom reacționează des prin acte paradoxale, care aparent contrazic ceea ce simte sau ce gândește.
Exemplul major: când nu se simte la înălțimea dragostei pe care i-o oferă Iulia, în loc s-o mângâie, o lovește. Dar Molnar ne face să intuim în acest punct delicat că mâna care lovește, ar vrea de fapt să mângâie. Intenția mea dintodeauna de a nu deveni “prizonier” al unui stil rigid de a face teatru m-a împins spre a căuta inspirație și în alte medii în care a fost transpusă piesa lui Molnar.
Împreună cu Daniela Dima, colaboratoarea mea constantă, am făcut o adaptare pornind nu doar de la piesă, ci și de la filmul cu același titlu al lui Fritz Lang și, într-o mică măsură, de la acela al lui Richard Borzage (mai puțin cunoscut și împlinit), creând în final o formă nouă, în care deseori personajele se exprimă prin cântec și dans, dar total diferită de celebrul musical Carousel de pe Broadway, care a transportat povestea lui Molnar într-o feerie pur americană.
În filmul lui Lang, Antonin Artaud juca un misterios Ascuțitor de cuțite, personaj pe care l-am preluat. Scenariul nostru contrabalansează duritatea subiectului cu o tramă aparent ușoară, fluidă, cu accente naive, incluzând șlagăre italienești cu iz fermecător și lejer, care comunică în același timp o tristețe, o melancolie și chiar o suferință care nu e specifică unei colectivităti, ci universal valabilă.
Trupa cu care am creat spectacolul e formată în jurul unui nucleu cu care am lucrat constant în ultimul timp, avându-l în centru pe prietenul meu Vlad Ivanov. Colaborarea cu acest grup special e o adevărată bucurie, pentru că s-a creat o formă de telepatie colectivă care corespunde ideii că teatrul e un organism viu şi complex, în care respirăm și acționăm interdependent.
Distribuţie: Vlad Ivanov, Alexandra Fasolă, Ana Ularu, Rodica lazăr, Maria Obretin, Cătălin Babliuc, Ana Covalciuc, Silvana Negruțiu, Radu Iacoban, Mirela Gorea, Adela Bengescu, Șerban Gomoi, Andrada Corlat, Simona Pop. Bilete gasiti aici.
de William Shakespeare
Andrei Șerban, Confesiune:
”Am avut un vis în care apărea Shakespeare ca să-mi facă o confesiune “în exclusivitate” despre cât de mult l-a iubit el pe Richard al III-lea. A mai adăugat un alt detaliu, acela că i-a iubit la fel de mult și pe Iago și pe Edmund… cât și pe alți bastarzi ticăloși. Și e de înțeles, cum altfel ar fi putut să creeze autorul personaje atât de adevărate, credibile și complexe dacă i-ar fi detestat, condamnat și urât?
De aceea am simțit nevoia, punând în scenă piesa, să mă apropii de Richard ca să-l înțeleg în toată umanitatea și complexitatea lui. Am refuzat deci să-l numesc monstru. Evident nu ajută la nimic să judeci și să disprețuiești un personaj, dimpotrivă ca să eviți clișeul, e preferabil să încerci să-l aperi, să te apropii de el vrând să fii de partea lui, să-i înțelegi motivele. Cum ar fi să te pui în locul lui, să simți că ai fost tu însuți respins din clipa nașterii și continuu marginalizat? Cum să-i privești pe cei care te acuză și te pun jos când ei înșiși se comportă mai josnic? Într-o lume decăzută, cum să supraviețuiești când nu mai există niciun sens moral?
Trezindu-mă din somn, m-am privit în oglindă. Și, pentru o clipă, am văzut aspecte din Richard în mine însumi. Am început să-l iubesc și eu. Apoi m-am speriat. Mi s-a făcut frică de ce-o să spună lumea dacă află.”
Cu: Marius Manole, George Ivasucu, Rodica Lazar, Cornel Scripcaru, Alexandra Fasola, Catalin Babliuc, Adrian Ciobanu, Constantin Dogioiu, Alin State, Lucian Ifrim, Mirela Gorea, Catinca Maria Nistor. Bilete gasiti aici.
după Mihail Sebastian, regia și adaptarea Andrei și Andreea Grosu
Scrisă de Mihail Sebastian în anul 1936 şi pusă în scenă pentru prima dată în anul 1938, cu premiera în 17 decembrie la Teatrul de Comedie, „Jocul de-a vacanţa” constituie prima sa piesă, scrisă, cum aflăm din jurnalul scriitorului, pe baza unor amintiri personale şi a unor teme reluate din romanul său„Femei” (1933).
„Jocul de-a vacanţa” înseamnă jocul de-a uitarea, al omului care fiinţează, măcar din când în când, doar la nivelul unei pure naturalităţi, fără identitate precisă, fără biografie, fără amintiri şi aspiraţii, personajele evadează din lumea uniformizată a convenţiilor sociale şi, eliberaţi, migrează spre o altă lume, unde îi aşteaptă depărtarea, misterul şi uitarea visată, adică un ideal vag şi difuz.
Cu: Nicoleta Lefter, Andi Vasluianu, Gelu Nitu, Elvira Deatcu, Constantin Cojocaru, Vlad Birzaru. Bilete gasiti aici.
de Enda Walsh, după „Frații Karamazov” de F.M. Dostoievski, regia Vlad Massaci
„Delirium” de Enda Walsh, o reinterpretare radicală a romanului „Frații Karamazov” de F.M. Dostoievski, este prima montare a regizorului Vlad Massaci pe scena Teatrului Odeon.
„Delirium” m-a făcut să înțeleg mai bine cine sunt. Am simțit o relaționare foarte personală cu cei cinci Karamazovi, am avut mereu sentimentul că, prin acest spectacol, împărtășesc lumii informații despre mine. Cred că spectatorii vor avea și ei senzația că se recunosc în fiecare personaj de pe scenă și nu vor ști de ce. E, poate, pentru că fiecare dintre noi îi reunește în sine pe toți acești Karamazovi. – Vlad Massaci
Piesa „Delirium” este rezultatul unei colaborări dintre multi-premiatul dramaturg irlandez Enda Walsh și Teatrul O din Londra. A fost pentru prima oară pusă în scenă în Dublin în 2008, iar în ea, într-un cabaret al grotescului, al păcatului și al decăderii, se împletesc muzica, dansul, jocul de păpuși și animația.
În prologul piesei publicate (editura Nick Hern, 2008), Joseph Alford și Carolina Valdés, directori artistici ai Teatrului O din Londra, scriu: „Delirium” explorează o lume fără morală, care descrie condiția umană într-un mod aspru și fără compromisuri. Cei patru frați și tatăl lor vrednic de dispreț sunt fiecare conduși de o combinație individuală de pasiune, intelect, credință și frustrare. Dușmănia de moarte din cauza femeilor și a banilor face ca sângele rău să clocotească în ei, drept urmare convingerile și furia lor aprind o frenezie a emoției atât de puternică încât este imposibil de ascuns”.
Cu: Mihai Smarandache, Marius Damian, Madalina Ciontea, Sabrina Iaschevici, Alexandru Papadopol, Vlad Birzanu, Cezar Antal. Bilete gasiti aici.
de Székely Csaba
„Textul lui Székely Csaba este incredibil de viu, îmbibat de umorul negru care a devenit deja un brand personal al dramaturgiei sale. O poveste care amintește de Leon al lui Luc Besson pune față în față personaje pe cât de întunecate, pe atât de pline de o culoare ca de benzi desenate. Pornind de la o temă politică, textul coboară în dedesubturile psihologiei criminale pentru a descoperi povestea torturilor comuniste din perspectiva torționarului.
Spectacolul va combina nostalgia anilor `90 cu universul desenelor animate japoneze pentru a transmite aura de familiaritate și fantastic pe care o exercită asupra noastră ororile despre care știm atât de multe și în același timp, atât de puțin. Dar performanța cea mai mare va fi să facem din niște monștri, ființe tridimensionale pe care să le putem nu doar înțelege, ci poate chiar iubi puțin. ” Eugen Gyemant – regizor
Cu: Irina Antonie, Lucian Iftime, Dan Rădulescu. Bilete gasiti aici.
de Martin McDonagh – regia Eugen Gyemant
Într-un stat totalitar fictiv, un scriitor anonim (Ionuț Grama) este interogat în legătură cu poveștile lui macabre și asemănările dintre acestea și o serie de crime petrecute în oraș. Timp de două ore, publicul devine martorul anchetei conduse de doi detectivi excentrici (Lucian Iftime și Cătălin Babliuc) într-o comedie (foarte, foarte) neagră ce îmbină suspansul lui Hitchcock cu umorul lui Tarantino și lumea magică și întunecată a lui Tim Burton. O poveste cu răsturnări de situație neașteptate, în care basmul se confundă cu realitatea, iar personajele nu sunt nici pe departe ceea ce par a fi.
“este o arta poetica pentru ce inseamna contemporaneitatea in teatru sau in literatura, in acest moment. Construit sub forma unei povesti pe jumatate naive, o poveste fantastica de groaza despre un scriitor de astfel de povesti,este un labirint de rasturnari de situatie, ca o ghicitoare al carei raspuns se transforma in continuu, transformand odata cu el si datele ghicitorii. Sub aparenta copilareasca sta un manifest implicit, care pledeaza pentru o arta nepretentioasa, pentru inventie si pentru libertatea de a crea fara vesnica cenzura a unor reguli presupuse. E un manifest subtil, ironic, pentru dreptul de a incalca orice regula, in favoarea placerii pe care o provoaca jocul, de orice fel ar fi acesta.” – Eugen Gyemant, regizor
Este creația artistică o experiență profund personală, adeseori întunecată și introspectivă, sau un mijloc de a-i seduce pe alții și a crea modele? Unde este limita dintre realitate şi ficţiune şi ce se întâmplă când această graniţă se estompează? “Omul-Pernă” nu își propune să răspundă la aceste întrebări, dar cu siguranţă le trezeşte în mintea spectatorului.
“Omul pernă” este cea mai cunoscută piesă a lui Martin McDonagh, unul dintre cei mai apreciaţi dramaturgi britanici contemporani. Textul a câştigat Premiul Olivier pentru Cea mai bună piesă în 2004 și are o nominalizare la Premiul Tony în anul 2005. Martin McDonagh a fost distins cu premiul Critics’ Circle Theatre Awards pentru debut în dramaturgie în 1996, iar în 2006 a câştigat premiul Oscar pentru Cel mai bun scurt-metraj de acţiune, cu filmul “Six Shooter”, scris şi regizat de el. Eugen Gyemant
Cu: Ionuț Grama, Lucian Iftime, Andrei Seuşan/Cătălin Babliuc, Dan Rădulescu și Teodora Iancu. Bilete gasiti aici.
de Gabriel Sandu – Text și regie: Gabriel Sandu
„Uitasem” este un show inspirat din povestea reală a unui puști din Galați care a fost izolat de mama sa într-un garaj și crescut să creadă că este reîncarnarea lui Iisus Hristos. Știrea a făcut înconjurul televiziunilor în 2007-2008, apoi arareori s-a mai auzit ceva despre subiect. Spectacolul ficționalizează și imaginează ce se întâmplă cu viața băiatului după vârsta de 12 ani, când află că este doar un om ca toți ceilalți. O poveste despre memorie, afecțiune, despre lucruri pe care le-am crezut uitate, dar care ne urmăresc mereu. Un coming of age care pornește din Galați, ajunge-n Berlin și face un ultim stop la București.
O poveste despre nevoia noastră de a fi însemnați, despre mesianismul mic de zi cu zi, despre ce rămâne în urma primei iubiri, despre puterea proiecțiilor celorlați asupra vieții noastre.
Cu: Nicholas Cațianis, Edith Alibec, Andrei Raicu (muzică live). Bilete gasiti aici.
de Maria Kontorovich – Regie: Alexandru Mâzgăreanu
Adolescența este vârsta la care începem să ne căutăm locul și rostul în lume. De cele mai multe ori, această căutarea identitară înseamnă trecerea prin experiențe esențiale, uneori dureroase.
Alexandru Mâzgăreanu ne propune un spectacol plin de energie și de sensibilitate despre neliniștile acestei vârste. Mașka, personajul principal, este o adolescentă care încearcă să facă față presiunii sociale și familiale evadând, din când în când, într-o lume imaginară, a super-eroilor. Ca orice adolescentă, Mașka simte nevoia să se afirme, să își definească identitatea; în același timp, tânjește să fie acceptată de grup și copiază modele. Vrea să fie cea mai bună, să facă ceva extraordinar, să fie memorabilă, astfel încât grupul și familia să o prețuiască.
Mama, mi-am pierdut mana! – un spectacol despre provocările adolescenței și despre respectul de sine la orice vârstă.
Cu: Aida Avieriţei, Emanuel Becheru, Dragoş Ionescu, Cristina Mihăilescu, Cătălina Bălălău, Corina Grigoraş, Sabina Brânduşe, Cătălina Eşanu, Loredana Grigoriu, Tudor Tăbăcaru, Gina Gulai, Dan Grigoraş, Florin Hriţcu. Decor: Romulus Boicu. Sefu’ Bilete gasiti aici.
Casa cu suricate
de David Drábek – regia: Radu Afrim
Într-o casă plină cu suricate, pe lângă păsări sabot și o cârțiță moartă, viețuiesc trei surori. Sora cea mică este bântuită de amintirea unei mame nebune și nu a mai părăsit suricatele de un an de la moartea subită a tatălui. Cea MARE s-a cuibărit în fața televizorului și a mâncat până la imobilizare. Sora mijlocie este singura care muncește pentru a întreține casa cu suricate. Peste tot și toate guvernează spiritul unui fake Budha. Fetele sunt captive în acest univers extravagant. Trei bărbați apar în viața lor și le zbuciumă existența.
Cu: Raluca Păun, Ramona Drăgulescu, Claudiu Mihail, Cătălin Miculeasa, Constantin Cicort, Iulia Lazăr, Alex Calangiu, Vlad Udrescu, Romanița Ionescu.
Fabulos!
Merci!
Cu drag.