BLOGU LU' OTRAVĂ

Thursday

21

April 2022

0

COMMENTS

“Incepem sa traim intr-o societate in care nici macar nu mai vrem sa avem dreptate in grup. Vrem sa avem dreptate individual, adica aproape ma enerveaza si daca imi dai tu dreptate.”

Written by , Posted in Film, Teatru

Este unul dintre actorii mei preferati, era fabulos in Amadeus la Metropolis dar si in Hamlet sau Tartuffe, are un simt al umorului care ma duce cu gandul la Robin Williams, am ras cu el o gramada la podcast si ma bucur tare ca in primavara asta a lansat doua filme. Va invit sa acultati aici cam cum a iesit nebunia asta cu Andrei Hutuleac.

„Începem să trăim într-o societate în care nici măcar nu mai vrem să avem dreptate în grup. Vrem să avem dreptate individual, adică aproape mă enervează și dacă îmi dai tu dreptate. S-ar putea să simt «Băi, lasă-mă un pic, n-ai tu dreptate, am eu». Am senzația că, fără să vrem, instinctul ăsta nici măcar nu mai e de turmă, e un instinct de trib care se duce din ce în ce mai mult spre individ. Eu vreau să fiu singur în dreptatea mea, ca să am senzația că-s Dumnezeu, că eu sunt depozitarul adevărului. De asta e complicat să se adune oameni, plus că oamenii au început, și probabil e o reacție legitimă la ce se întâmplă în online, să ia lucrurile foarte personal. E foarte greu să-mi spui tu mie că nu-ți place culoarea portocaliu, fără ca eu să mă gândesc că ai ceva cu puloverul pe care îl port. Suntem din ce în ce mai cringed by anything, mai crispați, mai cu frică să nu jignim, să nu fim jigniți, și atunci toată lumea preferă să fie singură cu părerile ei.”  

„Debutul meu în lungmetraj vorbește în principal despre asta, despre cât de tare se poate inflama societatea la un post. Mi se pare o filmare mult prea importantă ca să nu te inflamezi de la ea, numai că societatea se mai inflamează și pe filmări mai puțin importante, așa cum e povestea filmului meu care e bazat pe o poveste reală care s-a întâmplat în Coreea de Sud în 2005 atunci când o femeie s-a urcat în metroul din Seoul cu câinele ei, iar câinele a făcut treaba pe podeaua metroului și femeia a refuzat să strângă, nu știm de ce.

A fost fotografiată de o tanti care la momentul ăla făcea blog și a pus-o pe internet, și în decurs de o lună de la incident a început să fie recunoscută pe stradă după ceas, nu știu de ce după ceas. Cert e că oamenii o recunoșteau pe stradă după ceasul pe care îl purta la mână, probabil apăruse într-una din poze, după câine, evident, și a început să primească amenințări cu moartea, a fost dată afară din universitate. Au aflat unde stă, primul caz de publicare a datelor personale pe net ca după să poată oamenii să se adune în fața blocului sau a casei ei. Și am găsit povestea asta într-o carte care se numește «Umilirea publică în epoca internetului» și mi s-a părut foarte interesantă, pentru că pornește de la un lucru mărunt care distruge viața unei femei. Și am adaptat povestea asta pentru scenariu în România, fără să schimb mare lucru, dar improvizând foarte mult.”

„Trebuie spus că filmul românesc este într-o etapă de dezvoltare. Lucrurile s-au schimbat și s-au diversificat, iar eu cred că e o perioadă bună pentru filmul românesc, pentru că se diversifică vocile. Că îți plac, că nu îți plac, unii nu sunt pe gustul tău, unii-s prea vulgari, alții sunt prea intelectualiști, dar asta nu poate decât să fie un semn bun într-o cultură care n-ar fi dat semne de așa ceva în anii trecuți.”

„La «Copacul dorințelor», proiectul este pentru Hospice Casa Speranței, e un film caritabil, primul film caritabil din România care a venit să adune fonduri pentru bolnavii cu diagnostic incurabil. E un proiect altfel, dar foarte atipic pentru mine care am tendința să fiu așa un pic, nu neapărat cinic, dar rațional, nu mă emoționez foarte repede la mai nimic. Atunci când am primit scenariul și am văzut că e o poveste cu o fetiță bolnavă de cancer care călătorește în povestea ei preferată care e «Aminitiri din copilărie», am fost un pic sceptic, dar realitatea obiectivă sau unghiul meu subiectiv a perceput că acel scenariu are ceva și cred că până la final am avut dreptate, pentru că a ieșit un film extrem de cinstit și care reușește să îmbrace tot tragismul ăsta a ceea ce presupune această boală și cum e ea traversată de copii și de familii, de aparținătorii lor. Povestea a reușit să îmbrace toată această tragedie în ceva duios, cu umor și cu emoție. Sunt destul de mulțumit de reacția pe care am văzut-o în sală. Am fost la o proiecție în Ploiești cu părinți și copii, adică publicul target, am avut bucuria să văd că funcționează.”

„Noi când ne raportăm la oameni, noi nu ne dăm seama că ei sunt din categorii diferite de public. Noi ne raportăm la public ca la o masă amorfă, întunecată. Ne imaginăm întuneric în cap când zicem public, dar de fapt sunt o grămadă de triburi de spectatori, fiecare cu gusturile și opțiunile lui. Asta este o prejudecată cu care ne confruntăm la Copacul dorințelo, pentru că lumea aude în primul rând că este un film caritabil, aude pentru cine este – pentru copiii bolnavi de cancer sau cei cu boli terminale – și atunci există din start o prejudecată că «Mamă, nu vreau să mă confrunt cu chestia asta». Realitatea obiectivă e că noi am reușit să facem un film care tocmai să facă mesajul ușor de digerat.”

„E greu atunci când vrei să pornești un public pe care tu nu-l ai, fiindcă nu există un public de film românesc. E greu să-l convingi cu filme de festival. E normal să-l aduci în sală cu filme pe care să le înțeleagă mai repede și mai ușor și după aceea, dacă ar fi un mastermind în spatele întregii industrii de film românesc, poate că ar știi să organizeze lucruri așa încât să recucerească publicul de film, ca apoi să-i poți da și filme de festival și el să le consume cu un oarecare interes și să zic «Da, nu e my cup of tea, dar înțeleg bine ce a vrut să zică autorul ăsta». Nu îmi place ideea și nu sunt de acord cu modul ăsta de expunere, dar asta presupune să ai un public alfabetizat.”

Podcastul Cronicari Digitali, produs de Zaga Brand și Asociația Humart (Human Made Art), vine cu episoade noi în fiecare joi și vineri pe toate platformele de streaming audio și pe www.cronicaridigitali.ro.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.