“Being afraid is the worst sin there is.” Povestea unuia dintre cei mai fermecatori barbati din lume
Written by Otrava, Posted in Film
“Barbe de trois jours”, o tigara in coltul gurii, o palarie pe cap…. Acesta este portertul unuia dintre cei mai sarmanti barbati din lume. Azi vorbim despre omul in jurul caruia au roit Anna Karina, Annie Girardot, Vanessa Paradis, Fanny Ardant, Sophie Marceau, Mia Farrow, Catherine Deneuve, Ursula Andress , Raquel Welch, Jean Seberg, Mylène Demongeot, Françoise Dorléac, Sophia Loren, Genevieve Bujold, Brigitte Bardot, Claudia Cardinale sau Jeanne Moreau.
In 1987 era pe locul al 3-lea intr-un sondaj al revistei “Le Nouvel Observateur” din punct de vedere al popularitatii – dupa Lino Ventura si Yves Montand.
Nascut pe 9 aprilie 1933 la Neuilly-sur-Seine, o periferie sic a Parisului, Jean Paul Belmondo a crescut intr-o familie de artisti. Tatal, de origine italiana, era un sculptor renumit.
“Era un om foarte discret, care nu cauta onoruri. Cand ma gandesc la tatal meu, si mi se intampla adesea, imi vin in minte simplitatea sa, dragostea sa pentru arta si sensul ospitalitatii. Ii placea sa primeasca tineri cu o mare gentilete, cu umilinta si sinceritate, carora le destainuia din secretele profesiei sale. Am donat muzeului cele mai frumoase opere pentru a releva dimensiunea talentului sau in totalitate. Aceasta alegere mi-a adus un mare gol in apartamentul meu, dar sunt fericit pentru ca operele la care tineam foarte mult si-au gasit locul cel mai potrivit. Aveam o atractie speciala pentru portretul mamei mele, intitulat «Madeleine». Dumnezeu m-a ajutat sa ma vindec si am simtit nevoia sa fac ceva si pentru ceilalti semeni”. Sursa: cotidianul.ro.
Tanarul Belmondo visa sa joace in piese de teatru. Dupa ce termina cursurile conservatorului, Jean Paul se apuca de teatru si joaca pe unde poate in teatrele bulevardiere ale Parisului.
Ascensiunea sa este foarte rapida si la inceputul anilor 60 ajunge printre varfurile generatiei sale. Era exact ce se cauta…si in acea perioada – un rebel fara cauza, revoltat pe sistem. Avea ceva din Brando, Dean dar si ceva din Jean Gabin si alaturi de Delon intra in istoria cinematografiei franceze. Succesul vine rapid – 1960 “A bout de souffle”, de Jean-Luc Godard, apoi urmeaza “Le Magnifique”, “Le Professionnel”, “L’As des As” sau “Cent mille dollars au soleil”.
“Jean-Luc Godard m-a facut sa iubesc cinema-ul (…) inainte de «A bout de souffle», mi s-a spus de atat de multe ori ca nu eram bun pentru cinema, incat ma indoiam de mine insumi”, Jean Paul Belmondo.
“Cea mai buna gluma pe care am facut-o impreuna a avut loc la sfarsitul filmarilor de la «Cartouche». Eram la un dineu oficial, in timpul caruia ni s-a servit couscous: ne-am pitit sub masa. Eu faceam bilute din cuscus, iar el le arunca spre invitati si nimeni nu stia de unde veneau proiectilele!”, Claudia Cardinale.
In 1955, Jean-Paul Belmondo se casatoreste cu Elodie Constantin, cu care a avut trei copii: Patricia, Florence si Paul iar in 1966 divorteaza. Mereu cu success la femei, Belmondo reuseste sa cucereasca si pe platoul de filmare: are relatii cu una dintre cele mai frumoase blonde care au existat vreodata: Ursula Andress dar si cu Laura Antonelli.
“Actorii francezi de dupa Belmondo in “A bout de suffle” nu vor mai juca niciodata la fel ca inainte.” Claire Clouzot – “Le cinema francais d’apres la nouvelle vague”
Pasionat de box – in copilarie visa sa il egaleze pe Marcel Cerdan -, a privilegiat apoi rolurile foarte fizice, in care putea sa combine cascadoriile – pe care le realiza fara dublura – si loviturile de pumn. Era perioada super-politistilor, a barbatilor macho, a batausilor si a golanilor, din filme precum “Borsalino”, “Le Magnifique”, “Flic ou voyou”, “Le Professionnel” si “L’As des as”.
“Nu semnam niciodata contracte pentru a juca in filme, in timpul turneului de la Roland-Garros!”
“Mi-a fost lipita eticheta de cascador, in timp ce eu, tot ce voiam sa fac, in cariera, era sa navighez intre Louis Malle, Godard, Jean-Pierre Melville si oameni precum Henri Verneuil, Jacques Deray si George Lautner”, Jean Paul Belmondo.
“Sunt mandru ca sunt o vedeta populara (…) Nu scuip pe aprobarea marelui public”. Jean Paul Belmondo.
Timp de peste 20 de ani, 48 dintre filmele sale au depasit fiecare 1 milion de bilete vandute. Pana la “Solitaire” din 1987, primul sau mare esec comercial. “A fost filmul politist facut in plus. Ma plictisisem de astfel de filme si publicul la fel”, spune Belmondo.
A revenit cu personajul brutal Sam Lion din “Itinéraire d’un enfant gaté” (1988). A fost unul dintre cele mai mari roluri ale sale, pentru care a primit premiul César pentru cel mai bun actor. A refuzat insa sa mearga la gala pentru a primi acel trofeu. A revenit la primele lui iubiri: a urcat pe scena in piesele de teatru “Kean” si “Cyrano” si a devenit proprietarul companiei Théatre des Variétés.
Incepand din 2001, problemele de sanatate l-au tinut departe de studiouri, in pofida unei scurte reveniri cu rolul din “Un homme et son chien” (2008), de Francis Huster, un film care prezinta povestea unui batran pe care societatea il respinge.
Jean Paul Belmondo a alimentat in aceasta perioada cronicile tabloidelor franceze. Dupa divortul de o fosta dansatoare, Nathalie Tardivel – mama fiicei sale Stella, nascuta in 2003, cel mai mic dintre cei patru copii ai sai -, Belmondo a tinut din nou prima pagina a presei de scandal afisandu-se alaturi de noua lui cucerire, Barbara, un fost model belgian, de care a divortat in cele din urma in 2012.
“Bebel”, asa cum este alintat Belmondo, ramane unul dintre actorii indragiti de francezi, figurand in fiecare an in Topul 50 al personalitatilor preferate in Franta.
“Toata viata mi-am facut filmele de parca au fost primele si ultimele filme. Toate. Cand fac un film ma gandesc ca ar putea fi ultimul. Vreau sa pastrez entuziasmul primului film si dorinta de a realiza ultimul film. Nu sunt eu cel care va decide lucrurile astea, dar acesta ar putea fi ultimul film. Insa eu nu am de gand sa ma opresc. Doresc sa fac filme chiar daca as fi singurul care va merge sa le vada. Cred ca voi face filme pana in ultima secunda a vietii, iar daca publicul nu va mai vrea sa vada filmele, atunci le voi face pentru mine. Cinematografia este aerul pe care il respir.” Claude Lelouch – unul dintre regizorii cu care a lucrat Belmondo.
Un mare actor pasionat de munca lui. care merita tot respectul si toata faima pe care le-a obtinut. Cand eram mica imi placeau filmele lui. Belmondo, Delon, Dean, sunt actori care nu mor niciodata!
Mi-a plăcut acest articol în mod deosebit. Am văzut aproape toate filmele cu Belmondo,în anii respectivi lansării producției,a fost cu adevărat un gigant al cinematofrafiei franceze,filmele sale umpleau sălile de cinema la refuz.Azi le revăd cu aceeași plăcere și nu le-a dispărut perfumul cum nici nu mi se par depășite.Azi realizez și mai bine talentul său creativ plus fermecul personal,o anume frumusețe izvorâtă din interior spre exterior.Felicitări pentru faptul că promovezi aceste talente noii generații.
Foarte frumoase imaginile din filme si cu citatele aferente.
Ai putea sa postezi si din ce filme facparte aceste frumoase replici.