Cate kilograme de flori pot compensa ceea ce a facut omul asta?
Written by Otrava, Posted in Diverse
Vorbeam acum cateva zile cu un prieten despre adevaratele momente in care demonstrezi ca esti cu adevarat OM. Am plecat discutia de la un tip cu foarte multi bani care are multe amante si o viata foarte complicata si am ajuns la o poveste trista dar frumoasa…despre niste oameni care chiar au o mare problema si care reusesc…IMPREUNA…sa ii gaseasca o solutie.
Sotia a descoperit ca are o boala rara si a paralizat. O bacterie care este in legume si care declanseaza in corp o boala foarte, foarte rara si foarte nasoala. In foarte scurt timp..ea a devenit o leguma. Si imi povestea prietenul respectiv cum sotul femeii a stat la capul patului ei in spital seara de seara, cum alerga de la munca la spital si cum acum o ajuta si este alaturi de ea. Femeia si-a revenit un pic si acum e mai bine. Poate sa se miste. Imi povestea cum era imaginea cu ei doi de mana in curtea casei facand o plimbare. Si ne gandeam la gesturile prin care omul de langa tine iti poate arata dragostea. Cate kilograme de flori pot compensa ceea ce a facut omul asta? Cate cutii de bomboane, cate inele, cate parfumuri, cate perechi de pantofi pot sa echivaleze cu gestul omului acesta. Si ma gandeam ca ne facem sange rau la orice prostie. Ca am pierdut un concert, ca nu am avut bani sa mergem intr-o vacanta in locul la care am visat, ca am pierdut o bancnota de 100 de lei, ca nu am primit de ziua noastra de la iubita/iubit cadoul pe care il doream. Pana la urma dovezile adevarate de dragoste sunt fix astea. Cum actionezi la necaz. La greutati. La necazuri. La adevaratele probleme. Ma gandesc ce a fost in sufletul omului cand femeia lui s-a imbolnavit. Si cat de tare si-a dorit sa mearga pana in panzele albe pentru femeia vietii lui. Lectiile de viata sunt date de oameni simpli care fac lucruri simple si care nu isi complica existenta cu 1000 de ganduri. Care nu ii intereseaza de barca celui de langa, care fac tot ceea ce fac pentru ei si pentru omul de langa ei. Ne pierdem in multe prostii si nu vedem de multe ori esenta lucrurilor. Ne complicam existent singuri si ne pasa mai mult cum suntem vazuti de catre cei din jur. Suntem campioni la vorbe, la sfaturi si la sugestii. Avem de invatat de la oamenii astia.
Si totusi stau si ma gandesc. Putine perechi au probleme atat de grave ca acest cuplu, asa ca de multe ori poate chiar ne dorim un gest mic din partea partenerului, gen un trandafir macar la cateva luni. Da, ma bucur cand imi ofera buchetul de ziua mea si imi place cand imi aduce cate o salata atunci cand sunt racita si nu ma pot ridica din pat, dar cand orice fel de gest de genul este foarte rar, atunci da, iti doresti si lucruri materiale. Nu ma consider superficiala, prietenul meu n-are niciun ban, n-are job, locuieste cu mama lui, nu stie sa conduca… Da, se poarta frumos cu mine, in sensul ca ma dragaleste si ma tine de mana pe strada, dar e de ajuns, oare? In momentul in care prefera sa dea banii pe figurine Alien, la 27 de ani, decat sa-mi aduca cate o floare macar la 2 luni, sau se joaca pe computer o noapte intreaga si a doua zi doarme pana la 2 si uita ca mi-a promis ca vine sa ma vada… Da, poate ca suntem si vom fi mereu superficiali in acest sens, pana in momentul in care ni se intampla ceva f rau, cum e acest caz. Dar atunci de unde stiu ca omul pe care il iubesc va fi alaturi de mine? In gesturile precum floarea sau cerceii cumparati fara nicio ocazie se va oglindi grija de noi in clipele mult mai rele…
Eu nu prea inteleg Dana. Pana la urma se poarta frumos cu tine sau nu?
Initial zici ca te dragalaseste, se poarta foarte frumos etc.. dar apoi zici ca promite sa vina sa te vada si apoi uita.
Scuze ca ma amestec, dar daca uita de cateva ori sa vina sa te vada din cauza ca munceste de rupe sau macar face ceva util pentru societate, e ok. Insa, daca uita pentru ca se comporta ca un copil, baietel, atunci de ce mai stai cu el?
SI eu, si prietenii mei ne mai jucam pe calculator, deci nu zic ca e rau ca se mai destinde omul, dar in general e frumos sa te destinzi dupa munca… you know..
Se poarta frumos cand suntem impreuna, adica odata la cateva zile. In rest, prefera sa stea in fata computerului. De-asta mi-e greu sa-l parasesc, pentru ca se poarta frumos, dar cand nu mai suntem amandoi, ma ignora total si oricum nu mai da importanta relatiei ca la inceput. Stiu, e copil si poate am realizat prea tarziu acest lucru. Am avut recent multe discutii pe tema asta, dar oricum nu am cum sa-l schimb daca el nu vrea sa se schimbe. Mi se pare ca tot amana viata. Restante peste restante, nu si-a terminat facultatea, n-a lucrat niciodata in viata lui… Dar ce pot sa fac? Nimeni nu se poate pune in your shoes, fiecare face ce ii permite sufletul. Poate e singurul lui defect, ca e imatur, dar de acolo pornesc multe certuri, mici chestii care ma calca pe nervi. Nu stiu, e greu…
Daca nu ai fi zis ca are 27 de ani, ti-as fi spus “E, la cei 15 ani ai sai e normal sa isi cumpere figurine Alien”……
Dana, pentru a ai postat aici povestea ta indraznesc sa iti spun si eu parerea mea. Cred ca dovada de iubire, cea mai simpla, pe care ti-ar putea-o arata iubitul tau este chiar de tine scrisa: sa nu uite sa vina la intalnirea cu tine, atunci cand ti-a promis asta. Daca a uitat, inseamna ca … nu prea-i pasa sau ca nu ii ard calcaiele, cum se spune. Chiar daca momentele acelea de rau sunt putine (si nu ma refer la raceluri sau alte virusuri, pentru ca pe astea le avem cu totii), chiar daca apare o singura situatie in toata viata voastra de acest tip, atunci se vede cine e dispus sa dea ce pentru celalata. Stii tu, cu o floare nu se face primavara. Azi isi ia un inel ca sa compenseze uitarea de maine.
Ce fraze frumoase mi-a fost dat ochilor sa citesc. 🙂 Imi place foarte mult felul tau de a pune problema, ca sa ma exprim mai autohton. Ai perfecta dreptate legat de micile atentii oferite din cand in cand, asa, fara motiv. Fac diferenta intre acel cineva caruia ii pasa si acel altcineva care doar incearca sa de-a impresia ca ii pasa.
Intotdeauna mi-a facut placere sa ofer atentii mici sau mai mari persoanei de langa mine(de foarte multe ori fara motiv, doar de drag) . Cu stupoare am constatat ca sunt si femei care , culmea, nu apreciaza , sau ba mai rau, aduc si reprosuri acestor gesturi.
PS : women are made to be loved! (Some of them just don’t want!!).
Sa-mi fie cu iertare, dar este un caz pierdut. Nu va fi niciodata capabil sa fie un tata bun, un sot bun, un cap de familie. La 27 de ani fara niciun job… Doamne, cat pot sa dispretuiesc genul asta de oameni. Sunt femeie, muncesc de la 21 de ani, am mers la munca si cu dureri si cu febra… si cu stari de rau. Fratele meu are 27. A avut o perioada fara job si tindea sa se complaca in situatia asta. L-am batut la cap mereu. Munca innobileaza omul. Te face respnsabil, te face chibzuit. Fugi cat poti de un asemenea om, cat inca nu este prea tarziu.
Cat despre domnul care a a fost alaturi de sotia lui, sunt ferm convinsa ca s-a de fapt asa a fost intreaga lor existenta impreuna, o viata plina de iubire si gesturi frumoase unul fata de celalalt.
Cred ca aceate gesturi sunt marete si demne de un om cu caracter care stie ce inseamna iubirea. Dar unde ajungi cand el sau ea pun bariere dupa cativa ani de relatie. Niciodata nu este acolo cand iesi in oras cu prieteni sau iti vizitezi familia. Oare nu toate astea sunt semnele ca va sta la capul patului? Daca are un zid oare nu te indoiesti de faptul ca atunci cand vei avea mai mare nevoie te va lasa sa te descurci singura?
Pt tine era replay-ul 🙂
Ce fraze frumoase mi-a fost dat ochilor sa citesc. 🙂 Imi place foarte mult felul tau de a pune problema, ca sa ma exprim mai autohton. Ai perfecta dreptate legat de micile atentii oferite din cand in cand, asa, fara motiv. Fac diferenta intre acel cineva caruia ii pasa si acel altcineva care doar incearca sa de-a impresia ca ii pasa.
Intotdeauna mi-a facut placere sa ofer atentii mici sau mai mari persoanei de langa mine(de foarte multe ori fara motiv, doar de drag) . Cu stupoare am constatat ca sunt si femei care , culmea, nu apreciaza , sau ba mai rau, aduc si reprosuri acestor gesturi.
PS : women are made to be loved! (Some of them just don’t want!!).
Prietenul meu m-a parasit acum 2 saptamani.A fost prima data cand a fost atat de serios . Ma vedea ca sufar si imi spunea ca asta e o sa treaca ,ramanem amici.Primele 3 zile nu m-a cautat dupa care ma suna o data pe zi,desii stia ca atunci cand l-am pierdut pe el am pierdut singurul prieten bun din viata mea iar tor ce fac este sa stau in casa.M-am intalnit cu el acum o saptamana si singurul gest de afectiune a fost o imbratisare si multe vorbe de consolare. Iar comportamentul lui era rece,nu a dat nici un semn ca ar vrea sa fie din nou cu mine.de 3 zile am inceput sa ies cu cineva.Stie ca am inima franta si este langa mine .Acum am primit mesaje de la fostul ca ce fac mi am facut viata noua,ca el a vrut doar o pauza ca nu a renuntat deloc la mine,desii motivul despartiri a fost ca era rece fata de mine si i am spus iar el a zis ca vrea sa nu mai fie cu mine si vrea sa fie liber.L-am iubit enorm si m-a durut atat de tare sa il pierd incat nu mai puteam sa mananc si plangeam zilnic.Dar cel mai tare a durut faptul ca nu ma cauta ,cat de greu este sa faci un gest atat de simplu cand iubesti cu adevarat si care stia ca pentru mine conteaza enorm.Dupa un an jumatate cand singura mea prioritate a fost el si ne cautam clipa de clipa si era numai in mintea mea,a renuntat asa usor. Cand am vazut cata indiferenta am decis ca nu vreau sa mai continui sa il plang.Nu ma simt vinovata ca merg mai departe,doar imi pare rau ca s-a terminat asa.
de ce te ai simti vinovata, ca nu ma prind???
Pentru ca imi pare rau ca s-a terminat asa si imi asum si eu o parte din vina pentru ca totul a inceput cand am simtit sa simt lipsa de afectiune din partea lui si sa-i spun.Cu el am trait cele mai tari experiente de pana acum(am 21 de ani si el 26).Imi spune ca a vrut sa se intoarca la mine dar acum ca ies cu altcineva sa fiu fericita si sa am grija de mine.Ca el chiar m-a iubit foarte mult si ii pare rau ca ies atat de devreme cu altcineva ,ca nu a stiut cum sa-mi arate ca ma iubeste.Acum ma gandesc numai cat timp am asteptat un semn de la el sa ma vrea inapoi ,pana am decis ca trebuie sa trec peste si sa ies din casa si din starea jalnica in care eram.Iar acum el imi spune ca relatia ar fii avut o sansa.Iar eu am ajuns la pragul disperari vazand cat de mult contam pt el ca a ales intre mine si libertatea lui.Nu cred ca atunci cand o femeie/fata isi manifesta dorinta de a se simti iubita trebuie ignorata si lasata balta fara prea vre-un mare efort sa fie bine doar pentru ca respectivul considera ca el face de ajuns.
Scuza-ma ca iti spun:))) l-ai iubit atat de mult incat dupa 2 saptamani ai inceput sa te intalnesti cu altcineva?Si cat de mult ai asteptat tu sa iti dea un semn?dupa 2 saptamani ai ajuns in pragul disperarii?pai nu te supara, daca l-ai fi iubit asa cum spui, nu te combinai cu altcineva dupa 2 saptamani.nu zic ca e normal sa te izolezi si sa nu iesi si gata ti s-a terminat viata ca te-ai despartit de prietenul tau, dar esti cam ipocrita cand spui ca l-ai iubit, si totusi te combini instant cum ai iesit dintr-o relatie de un an si jumatate.
Daca omul te lasa liber exista un motiv..sa racit fata de tine sau te lasa liber sa vada ce faci..?? Am avut si eu asa situatie..chiar am iubit orbeste 3 luni eu nu ieseam din casa si mincar pe sapt ceva fructe ff rar mancare plingean in continuu si la urma neam impacat doar ca nu a durat mult…a doua oara e mai usor insa tot am asteptat jum de an.. Pina a venit altul de la mii de km si ma luat de nevasta…ce vreau sa zic e ca atunci cind iubesti nu astepti 3 zile dar nici nu lasi persona iubita…dar daca totusi iubesti merita relatia inca o sabsa ca sa vezi pt tine ce e mai bine…orice isi are riscul sau in viata..trebuie doar sa intelegi merita sau nu….
Ce probleme mai fetelor…eu zic sa va bucurati de viata ca anii astia nu se mai întorc. E clar ca atunci cand o relatie se rupe , ambii parteneri au o vina, insa daca s a terminat înseamna ca nu a fost sa fie. Life goes on!!
Singura cale sigură de a vedea clar luminile și frumusețile viitorului, fie și pentru o fracțiune de secundă – arhi-suficient zic eu, este prin trecut. Da! Prin trecut. Adică va trebui să stai liniștit în prezent, departe de tumult, agitație și zăpăceală (da, știu că ți-e greu…), și să te împaci cu și să înțelegi pe deplin trecutul. Sau măcar să-l accepți, să-l ierți, să-l asimilezi fix așa cum a fost. Fără ură, încrâncenare sau resentimente. Abia atunci vei vedea superba priveliște a viitorului. Eu asta (cred că) fac chiar acum…
http://mnmlistro.blogspot.ro/2014/09/bunici-si-vita-de-vie.html
M-a fascinat faptul că bunicii mei, pe aproape toată perioada în care eu culegeam, îi auzeam, vag, din boltă, au vorbim aproape în continuu. Se sfătuiau, se îndemnau, se puneau unul pe altul să se mai uite la mine să vadă dacă stau bine ancorat să nu cad de pe înălțimi. Zâmbeau și munceau.
Astfel de relații, ca și în povestirea Otravei, sunt din ce în ce mai rare astăzi. Din păcate.
In urma cu ceva timp , am trecut printr.o situatie asemanatoare … Cred ca a fost cel mai dificil moment de pana atunci , eram intr.o relatie care dura de vre.o 2 ani iar in urma unui accident stupid petrecut la munte fata pe care o iubeam a petrecut vre.o 3 luni de zile pe la psihiatrie din cauza unor atacuri de panica.
Imi aduc aminte ca unul din doctorii care se ocupa de starea ei vazindu.ma zilnic pe acolo m.a luat la el imi birou si m.a intrebat de ce fac toate astea si cata rabdare mai am cu ea … in fine vorba multa saracia omului ..
Nu am reusit sa inteleg nici in ziua de de unde am avut putere rabdare si resurse sa trec peste acea perioada ..dar cred ca Dragostea si omenia isi au tot meritul ( e un scurt foarte scurt rezumat la o intreaga poveste , o poveste care incele din urma s.a terminat cu bine, momentan nu mai stim nimic unul de altul , stiu doar ca in urma a tot ceea ce s.a intamplat m.am cunoscut pe mine si am cunoscut ca limitele nu sunt limite tot timpul .. nu intre oameni si nu in dragoste )
Va salut . Ganduri bune !
Dana….din pacate nu esti singura care se confrunta cu imaturitatea barbatilor, cunosc un caz similar, dar in plus au si un copil. Dragostea fata de cel de langa tine se manifesta in gesturi mici, precum o mangaiere pe spate , ptr ca iti place sa o atingi, o privire provocatoare cand mananca…stii ce vreau sa zic. Ca se poarta frumos cu tine in sensul ca te tine de mana pe strada o data la trei zile……prin ce fel de relatii ai fost?? Nu…iubirea e mai mare decat pasiunea….dak te iubeste nu uita sa vina la tine, dak te iubeste pe tine, nu poate fi mai atent la pasiunea lui Alien…sau ce joc joaca. Nu te iubeste, nu il trage inima catre tine, decat odata la trei zile cand ar vrea poate sa si o traga.
nu stiu de ce toti se gandesc ca cei mai avuti nu ar fi capabil de astfel de gesturi……sunt exceptii intre toate categoriile de oameni…
in rest se vorbeste mereu ca nu conteaza vacanta florile sau alte chestii materiale…..nu inteleg de ce se tinde mereu a inlocuii un lucru cu celelalt…..din pacate e nevoie de toate in viata……macar cate un pic…..si adevarul crunt e ca majoritatea cupluriilor se despart din cauze materiale…..
uitam de cele mai multe ori sa traim realitatea pierzandu-ne in mituri de tot felul…..
multi care au putin se amagesc cu gandul ca au suflet in loc sa faca ceva si sa innainteze in viata…….
cred ca nu exista nimic mai important decat un echilibru sanatos…..
Am citit un comentariu mai sus, imi pare rau ca unii sunt imaturi, eu am si facultate, si job, am stiut sa ofer atentie si spatiu, si am ramas single…Viata nu e dreapta…
Dragostea , casnicia…inseamna sa fii impreuna la bine si la rau. Cati dintre noi ne mai casatorim cu gândul asta? Cati dintre noi ne mai rugam la.cel de sus sa ne dea înțelegere , respect, sinceritate, sanatate familiei. Am ajuns sa fim uimiti cand auzim o poveste ca cea de mai sus , cand asa ar trebui sa fie…
Parintii mei au trecut printr o situatie asemanatoare si fiecare pe rand a fost cu toata fiinta lui alaturi de celalalt. Asta inseamna familie.
Eu am incredere ca am un sot care imi va fi alaturi in orice situație si ma rog mereu sa ne ajute sa trăim in cuvantul Lui. Cred ca asta inseamna mult pentru o viață cu bucurii.
Iar despre barbatul cu mai multe amante…ce sa zic. Aud si eu povesti din astea des. Dar sincer , nu vreau sa le ascult. Poate par naiva , dar nu vreau sa imi induc teama ca relatia mea ar putea ajunge intr o asemenea situatie. Pentru ca inevitabil , atunci cand citești despre un caz care te impresioneaza, pozitiv sau negativ, macar pentru o secunda te pui in papucii celuilalt.
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages