Cea mai frumoasa meserie din lume
Written by Otrava, Posted in Diverse
M-am intrebat mereu care este cea mai frumoasa meserie din lume. Cred ca cea mai frumoasa meserie din lume este meseria pe care o faci cu placere. Pare un truism insa nu este. Jobul perfect este acela pe care
il faci cu placere.
Sigur ca sunt zile si zile. Zile in care ai chef sa stai in pat si sa nu faci nimic, zile in care te plangi ca afara ploua, ca nu te simti bine… Este genial sa faci ceea ce iti place, sa gasesti fix jobul ala care sa iti aduca mai multe satisfactii decat neplaceri. Tatal meu a facut facultatea de educatie fizica si sport si dupa doi ani de activitate a renunta. A dat la UNATC si s-a facut actor. Nu pot sa explic in cuvinte bucuria pe care o avea cand mergea la teatru. Placerea cu care isi invata rolurile si cum astepta plin de emotie ziua spectacolului. Cine are o meserie pe care o adora poate sa inteleaga perfect ce spun acum. Citesc zilele astea cartea lui Edith Piaf – “In vartejul norocului” Si am gasit un fragment in care explica mai bine decat poate sa o faca oricine fix treaba asta cu meseria.
“Sa canti este cea mai frumoasa meserie din lume. Ma indoiesc ca exista bucurie mai mare, mai complete, decat aceea a artistului constient ca prin cateva refrene a transmis celor care il asculta cate ceva din bogatia sa personala. Cand sunt intrebata ce trebuie sa faci ca sa reusesti ca interpret de canteca, eu raspund, fara nicio iluzie despre originalitatea formulei: “sa muncesti, sa muncesti, sa muncesti si iar sa muncesti.” Insa asta nu ajunge, ar fi prea simplu.
Trebuie sa fii hotarat sa fii tu insuti, sa nu fii decat tu insuti. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa ii ignore pe ceilalti. Dimpotriva, trebuie sa mergi sa ii vezi sis a profiti de lectia pe care eventual ei ti-o pot da. Nu este niciun fel de a canta, din care sa nu poti invata cate ceva, chiar daca ar fi sa desprinzi ce nu trebuie sa faci.
Marea tentatie la care e neaparata nevoie sa rezisti, si nu este intotdeauna usor, este aceea care te conduce sa fortezi mana succesului acceptand genul usor, facand concesii publicului. Atentie, pericol.
Concesiile, stii unde incep, insa nu se stie unde te vor duce. In ceea ce ma priveste, eu ma silesc sa nu fac nici macar o concesie. Dau ce e mai bun din mine, pun tot sufletul si toata inima in cantecele mele, si am toata dorinta de a stabili intre mine si cei din sala un contact de la om la om, sa fraternizez cu cei care ma asculta, iar daca refuza sa ma urmeze, nu voi consimti, pentru a ii convinge sa intrebuintez abilitati care m-ar scadea in proprii mei ochi, si in cele din urma si in ochii lor. Ma accepta sau ma parasesc, dar sunt contra “ochiadelor” complice, contra “trucurilor” cu pretul carora cumperi aplauzele de care nu e cazul sa fii mandra. Aceasta intransigenta te rasplateste intotdeauna. “ – capitolul VI paginile 61 si 62
Foto: Maria Luchseva
Foarte frumos spus. Cred ca fericirea ti-o aduce o meserie pe care o faci din pasiune sau mai bine zis, o pasiune pe care o transformi in meserie, intr-un mijloc de a castiga bani. Numai atunci banii vin usor dar si daca nu vin, nu-ti mai pasa atat de mult.
Adevarat,pasiunea defineste locul de munca perfect, insa cred ca nu trebuie sa ne lasam orbiti de pasiune pentru ca poate duce si la esec. Trebuie pastrata o luciditate anume care sa ne ghideze fiecare pas .
Satisfactia jobului perfect se masoara in marimea zambetului cu care te duci spre birou, dimineata. 🙂