BLOGU LU' OTRAVĂ

Pentru ca acum cateva zile prietenul Anchidin a vorbit atat de frumos despre pasiunea mea pentru filmele italienesti..m-am hotarat sa fac o lista cu filme pe care le recomand tuturor. Sunt sigur ca multi dintre voi le-au vazut pe toate…sau majioritatea…dar daca tot stam in casa ma gandeam ca este o idee buna. Asa ca va invit la un maraton de De Sica, Fellini, Antonioni, Tornatore, Benigni, Moretti, Garrone si binenteles Sorrentino. 

Ladri di biciclette – regia Vittorio De Sica

“Un muncitor nu are nici un ban. I se ofera o slujba: sa lipeasca afise. Ii trebuie o bicicleta. Nevasta lui isi vinde perdelele. El cumpara bicicleta, dar i se fura. Suntem in fata unei scriituri vizuale, a unui aparat de filmat care inregistreaza un mecanism sufletesc comparabil celui intalnit la Gogol, cand acesta construieste o intreaga drama in jurul unei anecdote neinsemnate.” – Jean Cocteau – 1949

Miracolo a Milano – regia Vittorio De Sica

Lolotta, o femeie batrana, ia in ingrijirea sa un copil gasit sub o varza. Dupa moartea ei, Toto este internat intr-un orfelinat de unde va iesi la varsta adolescentei, pentru a deveni vagabond intr-un cartier de baraci de la periferia orasului Milano, de unde intr-o zi, va tasni petrolul. Industriasul Mobbi cumpara terenul si evacueaza locuitorii baracilor cu ajutorul politistilor. Invocat de Toto, spiritul Lolottei coboara din ceruri si ii daruieste un porumbel alb, cu ajutorul caruia Toto infaptuieste miracolele cele mai surprinzatoare si indeplineste toate dorintele tovarasilor sai.
O neglijenta a lui Toto permite prinderea saracilor; dar Lolotta inapoiaza porumbelul si astfel prietenii sai, eliberati, se ridica in zbor spre imparatia bunatatii.

Il giardino dei Finzi Contini – regia Vittorio De Sica

De duminica seara – 11 aprilie,  a început în Israel comemorarea anuala a celor 6 milioane de evrei (dintre care 1,5 milioane de copii) omorâti în mod planificat de catre nazisti în cea mai neagra perioada a omenirii (Ziua Holocaustului sau Yom Ha’Shoah). Statul Israel a ales sa comemoreze Ziua Holocaustului 8 zile înainte de Ziua Independentei! Comemorarea Zilei Holocaustului a început la ora 20.00 printr-o ceremonie oficiala care a avut loc la muzeul Yad Va Shem din Ierusalim, în spatiul dedicat Ghetoului din Varsovia. Sase lumânari au fost aprinse în memoria celor 6 milioane de evrei masacrati de nazisti. Citeste mai mult aici.

Ieri, oggi, domani – regia Vittorio De Sica

Viata amoroasa a trei femei, Anna, Adelina si Mara, care traiesc la Roma, Neapole si Milan. Fiecare se lupta cu greutatile vietii si spera sa invinga cu ajutorul barbatilor pe care-i cuceresc. Multe dintre scenele filmului au devenit celebre si au fost citate sau parodiate de-a lungul vremii, in alte filme. De exemplu, in 1995, in filmul “Pret-a-porter”, Robert Altman a reunit cuplul Sophia Loren, Marcello Mastroianni si a reconstituit scena in care Sofia Loren se dezbraca.

Matrimonio all’italiana – regia Vittorio De Sica

Un om de afaceri de succes pe nume Domenico Soriano este fascinat de o frumoasa prostituata din Napoli in varsta de 17 ani, pe care o intalneste intr-un bordel in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Dupa doi ani Domenico o revede intamplator pe Filumena Marturano si incepe o torida poveste de dragoste cu ea, idila ce dureaza 22 de ani fara a se concretiza intr-un mariaj. Atunci cand amanta afla ca Domenico Soriano intentioneaza sa se casatoreasca cu o tanara casierita de la magazinul lui, se preface a fi grav bolnava si il determina pe barbat sa o ceara de sotie din compasiune.

Citeste si: Cele mai bune animatii din toate timpurile

Afland cu stupoare ca a fost pacalit, afaceristul anuleaza casatoria cu Filumena, dar descopera ca amanta lui este mama a trei baieti adolescenti pe care i-a crescut in secret cu ajutorul unor dadace si i se comunica faptul ca unul dintre acesti copii este fiul lui. Folosindu-se de tot felul de siretlicuri pentru a dezvalui identitatea fiului sau, Domenico Soriano intelege in cele din urma ca Filumena Marturano i-a fost fidela si ca toti cei trei baieti sunt ai lui, moment in care decide sa se insoare cu femeia iubita pentru tot restul vietii…

Umberto D. – regia Vittorio De Sica

Ramas fara un acoperis deasupra capului, un biet pensionar vrea sa-si puna capat zilelor, dar renunta in ultimul moment, ca sa nu-si lase cainele singur pe lume.

La strada – regia Federico Fellini

“La strada” este filmul care l-a impus practic pe Fellini, filmul care deschide o serie de capodopere de referinţă ale cinematografiei mondiale. Deși considerat ca aparţinând curentului neorealist, filmul este o mostră de poezie și frumuseţe, un film metaforă despre sentimentele și relaţiile dintre două fiinţe umile aflate în pragul dezumanizării. Pe scurt, Gelsomina interpretată de Giulietta Masina, al cărei joc magistral amintește aici de candoarea lui Stan Laurel, îl urmează asemenea unui câine credincios pe asprul Zampano, un circar ambulant interpretat de Antony Quinn, care a cumpărat-o de la familia ei pentru a o folosi ca asistentă în spectacolele sale. În drumul lor soarta îi apropie pe cei doi prin întâmplări mai vesele sau mai triste dar, ca mereu în viaţă, totul are un preţ.

Le notti di Cabiria – regia Federico Fellini

“Intr-o anumita masura filmul inchide o prima faza a activitatii artistice a lui Fellini, insumand diferitele componente ale poeticii felliniene, ducand la maturizarea si intregirea temelor folosite deja in La strada. Filmul adopta fidel forma de exprimare din opera amintita, repetand aceeasi poezie reflexa, chiar daca pe alocuri pare un pic dificila si greoaie.”- Catalogo Bolaffi del Cinema Italiana – 1967

8½ – regia Federico Fellini

“Daca ar fi gasit un sens final, o iesire rationala, regizorul-protagonist al filmului “Opt si jumatate” ar fi ajuns la ideea ca intreaga dezordine din jurul sau nu este decat un episod ce trebuie ingropat. Dar filmul este dimpotriva povestea poetica a imposibilitatii reale resimtite de un spirit contemporan de se agata de consolarile ce le poate oferi o certitudine unitara, tocmai in desfasurarea acestei dezordini isi cauta el salvarea. in neasteptat si firesc poetica estimare a cautarii drept singura iesire din situatie, dand la o parte alte solutii nesincere si inadecvate.” – Brunello Rondi – 1965.

Amarcord – regia Federico Fellini

Un orasel italian, aproape de mare, anii ’30, la inceputul ascensiunii fascismului. Tinerii din localitate vor fi, de-a lungul unui an, protagonistii unor intamplari fara egal, ce le va marca existenta. Fellini semneaza nu numai un film autobiografic, despre anii tineretii petrecuti la Rimini, dar si un film poetic, nostaligic, a carui forta de sugestie este amplificata de muzica compozitorului Nino Rota. Pelicula este o adevarata sinteza a operei lui Fellini, in care abunda personaje extravagante, fascinante.

Roma – regia Federico Fellini

“Ma voi stradui sa explic ce inseamna Roma atat pentru locuitorii ei, cat si pentru straini, dincolo de atractia pe care o pot exercita asupra acestora din urma vechimea si monumentele sale; o capitala plina de paradoxuri, atat de lesne iubita, atat de repede urata si apoi regretata”. – Federico Fellini – 1971 (Cinema)

La dolce vita – regia Federico Fellini

În La dolce vita viața ne este înfățișată cu obiectivitate, cu părțile sale urâte, cu ororile sale, dar și cu frumusețea sa. Trebuie să învățăm să vedem părțile bune, să vedem frumusețea ascunsă a lucrurilor, așa cum o văd adesea copiii. Salvarea se află în miezul celei mai mari absurdități; în toată această amărăciune a noastră trebuie să găsim și o picătură de miere. Jean-Louis Langier – 1960 (Cahiers du Cinema).

L’Avventura – regia Michelangelo Antonioni

“Ideea filmului este constatarea unei stari de fapt: trăim astăzi într-o epocă de instabilitate extremă – politică, morală, socială sau fizică pur și simplu, lumea este instabilă înăuntru și în afară de noi. Eu am făcut un film despre instabilitatea sentimentelor, despre misterul sentimentului” – Michelangelo Antonioni – 1960

Blow-up – regia Michelangelo Antonioni

Thomas este un fotograf londonez extrem de talentat, dar fara vreun scop in viata. El fotografiaza scene violente si dureroase, fara a simti insa ceva sau a se implica in vreun fel. Cand, intamplator, fotografiaza un cuplu in parc, el se trezeste martorul involuntar (ulterior, in intunericul camerei sale de developat) al unui mister care pare sa se incapataneze sa-l implice si pe el…

Citeste si: 36 de filme pe care ar trebui sa le vezi cat stai acasa!

“Sa nu fim surprinsi ca gasim in opera lui Antonioni un film cu titlul Marirea si sa constatam ca personajul respectivei pelicule este un fotograf. Este cel mai antonionian film din cele realizate de Antonioni si in acelasi timp cel mai putin intelectual. Este filmul cel mai autentic vizual al ultimilor 10 ani, este totodata primul film mut al erei sonore.” – Claire Clouzot – 1967 (Cinema 67).

La Notte – regia Michelangelo Antonioni

Giovanni Pontano, un scriitor de succes, vizitează împreună cu soția sa, Lidia, un prieten aflat în spital. Apoi cei doi se îndreaptă spre locația unei petreceri organizate cu ocazia lansării noii cărți a lui Giovanni Pontano. Lidia părăsește petrecerea și începe să rătăcească pe străzile din Milano, astfel ajungând în cartierul în care a locuit odată, împreună cu soțul ei. Noaptea, cei doi soți iau parte la o petrecere dată de un milionar ce vrea ca Giovanni Pontano să scrie o carte despre istoria companiei sale. În timpul nopții, scriitorul flirtează cu fata gazdei, Valentina, iar Lidia pleacă de la petrecere însoțită de un tânăr.

L’eclisse – regia Michelangelo Antonioni

O frumoasă tânără întâlnește un bărbat energic și fermecător, însă relația ce ia naștere între ei este sortită eșecului datorită condiției materiale a bărbatului. “Eclipsa” este al treilea și cel mai profund film din trilogia care mai cuprinde “Aventura” și “Noaptea”. Prin povestea unei tinere care își părăsește iubitul, pentru ca apoi să se îndrăgostească de un alt bărbat, Antonioni duce până la ultimele consecințe estetica vidului, pusă în operă cu “Aventura”.

Premiul special al juriului la Festivalul Filmului de la Cannes – 1962.

Viaggio in Italia – regia Roberto Rossellini 

Un cuplu cu proleme in casnicie încearcă să găsească direcția și sa se redescopere în timpul unei calatorii la Napoli.

Indagine su un cittadino al di sopra di ogni sospetto – regia Elio Petri

Un detectiv-șef de la secția omucideri își omoară amanta și lasă, în mod voit, dovezi care să ducă la el.

La Battaglia di Algeri – regia Gillo Pontecorvo

O surprinzator de impartiala relatare a celei mai sangeroase revolutii din istoria moderna.

La caduta degli dei – regia Luchino Visconti

Primul film din trilogia germana a lui Visconti (din care mai fac parte Moarte la Venetia si Ludwig). In anii’30, pe fundalul ascensiunii nazismului, o familie de bogati industriasi germani, desi face pactul cu regimul, va sfarsi prin a fi distrusa de acesta. Membrii puternicei dinastii a siderurgiei germane Essenbeck (trimitere directa, prin Essen, la Krupp) se intalnesc, in 1933, la aniversarea sefului familiei. Banchetul, intrerupt de vestea incendierii Reichstagului, se incheie cu misterioasa asasinare a sarbatoritului. Din acest moment nazistii utilizeaza toate mijloacele lor de presiune pentru a smulge complicitatea negustorilor de tunuri.

Morte a Venezia – regia Luchino Visconti

“Trebuie sa fac marturisirea ca atunci cand am vazut prima oara filmul, acesta mi-a placut in mod deosebit, ba cred ca m-a fascinat, dandu-mi imediat senzatia ca e mai delicat, mai subtil si mai rafinat decat cartea, in vibratie a poeziei.” – Florian Potra – 1984 (Aurul filmului)”Meditație asupra dragostei de frumos, considerată în accepțiunea platoniciană, asupra dezordinilor creației (rău necesar geniului ?), asupra bătrâneții, asupra fatalității unei pasiuni tardive, filmul lui Visconti se apropie constant de opera lui Thomas Mann în intențiile sale secrete și în filozofia sa. El îi aduce, în plus, perfecțiunea plastică a imaginilor.” – Jean de Baroncelli – 1971 (Le Monde).

Citeste si: Cele mai bune filme fantastice pe care trebuie sa le vezi intr-o viata

Având ca leitmotiv muzical Adagietto-ul din Simfonia a 5-a de Mahler, ce povestește sonor destrămarea unei lumi, filmul este o capodoperă în primul rând a autorului Thomas Mann și apoi a maestrului rafinamentului vizual, Luchino Visconti. Povestea este a profesorului ce rătăcește printr-o Veneție decadentă, obosită, fanată. El se lasă sedus de frumusețea androgină a unui puber, iar perversitatea crește pe măsură ce tânărul își cheamă victima. Tadzio devine la început mai puțin obiectul unei atracții senzuale, cât simbolul tinereții pierdute și, mai ales, al perfecțiunii estetice și morale, spre care artistul a aspirat dintotdeauna.

Il gattopardo – regia Luchino Visconti

Ghepardul nu este opera unei lupte, ci opera unui refugiu, iar Visconti nu este un războinic, ci un visător. Psihologia cedează locul parabolei. Rămân tristețea și singurătatea. Jean Andre Fieschi – 1963 (Cahiers du Cinema) Actiunea este plasata la mijlocul secolului al XIX-lea in Sicilia, in vremurile tulburi ale aristocratiei italiene care trebuie sa se conformeze noilor realitati istorice si sa cedeze puterea noilor imbogatiti. Fabrizio Corbero, Print de Salina (Ghepardul – Burt Lancaster), latifundiar de origine nobila, incearca sa mentina neatinse prestigiul si nobletea familiei lui in ciuda tendintei de decadere a aristocratilor din Sicilia anilor 1860

Nepotul sau, Tancredi, print de Falconeri (Alain Delon), isi asigura pozitia sociala si viata luxoasa prin casatoria cu frumoasa Angelica (Claudia Cardinale), fiica bogatului negustor Don Calogero Sedara.

Bellissima – regia Luchino Visconti

Considerat de critici drept un film tipic neorealist, “Bellissima”, în traducere “Cea Mai Frumoasă”, sub pretextul unei povești de pe platourile de filmare, este o analiză dură a societății italiene aflată în plină reconstrucție după al Doilea Război Mondial. Maddalena Cecconi, interpretată de Ana Magnani, sătulă de sărăcie și greutățile cotidiene hotărăște să-i asigure fiicei sale un viitor prosper de vedetă sub lumina reflectoarelor și o înscrie la un concurs de selecție pentru un rol în noul film care urmează să fie produs în studiourile Cinecitta. Pentru a-și vedea visul cu ochii are de luptat cu cinismul și corupția din lumea filmului, dar și cu prejudecățile și lipsa de înțelegere a propriei familii. În film apar și directorul de producție Vittorio Glori și Alessandro Blasetti, regizor atât în rol cat și în viața reală, a cărui replică “Vezi, acesta este cinematograful pe care îl creăm noi” e definitorie pentru film.

Profumo di donna – regia Dino Risi

Colonelul în rezervă Frank Slade, acum orb, primește ca ajutor un tinerel timid de la colegiu. Acesta are nevoie de bani, iar familia militarului nu știe cum să mai scape de el. Cei doi însă au la dispoziție un weekend ca să se cunoască și, de ce nu, să se împrietenească. În final, fiecare îl va ajuta pe celălalt. Pentru „Profumo di donna” din 1974, Risi a fost nominalizat la Oscar şi a câştigat César-ul pentru cel mai bun film străin, la prestigioasa gală franceză, în 1976. În 2002, cu şase ani înainte de a muri, regizorul milanez Dino Risi a primit Leul de Aur pentru întreaga carieră, la Festivalul de la Veneţia.

Primo amore – regia Dino Risi

Ugo Cremonesi, actor de music-hall, în vârstă de 63 de ani, stă temporar într-un cămin pentru artiști. Ugo se îndrăgostește de Renata, fata de serviciu a căminului, pe care o convinge să plece cu el la Roma, promițându-i că va face din ea o mare actriță…”Povestea in sine pare ca incearca prin cateva figuri de sa vorbeasca despre doua generatii si chiar despre doua umanitati, una reprezentata de Tognazzi, cealalta de Ornella Muti…” – Mircea Alexandrescu – 1981 (Cinema)

Il Sorpasso – regia Dino Risi

Bruno,un bărbat temperamental de 40 ani, căruia îi place viața ușoară, îl întâlnește în timpul unei vacanțe pe Roberto, un student tânăr și timid, fără prea multă experiență de viață care s-a oferit să-l ajute. Așa că, drept mulțumire, Bruno hotărăște să-l ia cu el și pornesc spre Roma în căutare de distracții cu intenția de a-l iniția pe tânăr în problemele vieții.Cum Bruno este un bărbat irezistibil căruia îi place să fie în centrul atenției sau să provoace scandaluri, apar tot felul de probleme pe care reușește să le rezolve. Aventura lor se desfășoară intr-o atmosferă alertă în care Roberto este împins spre situații din ce în ce mai riscante.

Pasqualino Settebellezze – regia Lina Wertmüller

Pasqualino Settebellezze e un tanar italian ce are un sarm aparte, este foarte carismatic. El are sapte surori care il adora, si se vede intr-o zi nevoit sa comita o crima pentru a o apara pe Concetta. Prietenul Concettei a inselat-o si a obligat-o sa se prostitueze intr-un bordel. Pasqualino nu vrea la inceput sa isi asume sarcina de a apara onoarea surorii sale, dar in cele din urma il omoara pe tanarul in cauza. Ca urmare, el este descoperit si incarcerat. Pentru a scapa de inchisoare, Pasqualino se ofera voluntar sa plece in armata, in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Din nefericire, el ajunge intr-un lagar de concentare, unde insa reuseste sa supravietuiasca pentru ca o seduce pe cea care e la conducerea lagarului.

Una giornata particolare – regia Ettore Scola

Roma, 8 mai 1938, toată lumea iese pentru a-l saluta pe Hitler, care vine să-l viziteze pe Mussolini și să-și consolideze alianța cu Italia. Toți, în afară de Antonietta, mamă de familie, și de Gabriel, un homosexual. Excluși de la sărbătoarea fascistă, destinul îi va face să se întâlnească atunci când papagalul femeii scapă din cușcă și zboară din casă…

La notte di San Lorenzo – regia Paolo Taviani si Vittorio Taviani

In folclorul italian, noaptea sfantului Lorenzo e momentul magic al stelelor cazatoare si al dorintelor implinite. Filmul e un lung flash-back asupra acelei nopti a anului 1944, in Italia ocupata de nazisti.

Cinema Paradiso – regia Giuseppe Tornatore

Nuovo Cinema Paradiso este o dramă italiană în regia lui Giuseppe Tornatore. Filmul îl aduce în lumină pe tânărul Salvatore, poreclit Toto, copilăria și maturizarea acestuia și reflecțiile lui, ca adult, asupra trecutului. Mai mult decât atât, Nuovo Cinema Paradiso este și un mod prin care Tornatore a adus cinste filmului și cinematografiei în general. Acțiunea peliculei este plasată la Roma, în Italia anilor ’80, când Salvatore Di Vita, un celebru regizor italian ajunge acasă și prietena lui îi spune că mama acestuia a sunat și a informat-o că un anume Alfredo a murit. Acela este momentul în care se declanșază flashback-urile lui Salvatore. Restul filmului curge printr-o serie de flashback-uri a căror acțiune se desfășoară imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, în satul natal al lui Salvatore.

Toto este un copil inteligent, rămas fără tată în urma războiului și îngrijit de mama lui. Descoperă pasiunea pentru filme și are ocazia să-șsi petreacă majoritatea timpului la cinematograful local, Cinema Paradiso, unde dezvoltă o relație apropiată cu proiecționistul Alfredo. Flashback-urile lui Salvatore ne oferă privilegiul de a observa dezvoltarea prieteniei cu Alfredo, dar și trecerea micului Toto de la copilărie la maturitate.

L’uomo delle stelle – regia Giuseppe Tornatore

Italia anilor de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Operatorul de imagine Joe Moretti calatoreste de-a lungul Siciliei, facand teste de imagine cu aparatul de filmat. Adesea el profita de naivitatatea satenilor carora le ia bani pentru filmari. Beata, o tanara localnica se indragosteste de Joe. Dar acesta este arestat…!

La sconosciuta – regia Giuseppe Tornatore

Necunoscuta este Irena, o ucraineanca venita in Italia cu ani in urma, bantuita de fantomele trecutului si incercarile de a-si reconstrui viata intr-o noua tara. Cine este ea de fapt? O femeie cu un trecut infiorator, plin de violenta si abuzuri. Pentru a-si atinge un scop misterios, femeia face tot posibilul sa intre menajera in casa unui cuplu bogat, a carui fiica sufera de o rara boala neurologica. Aici Irena incepe sa se simta acasa, dar cineva din trecutul ei reapare, aducand noi orori…

Baarìa – regia Giuseppe Tornatore

Reprezentând numele orașului Bagheria, din provincia Palermo, Sicilia, în care autorul filmului, Giuseppe Tornatore, s-a născut, Baarìa este un lungmetraj autobiografic ce urmărește viețile a trei generații de locuitori ai satului sicilian în care el a văzut întâia oară lumina zilei.

La Leggenda del pianista sull’oceano – regia Giuseppe Tornatore

La scurt timp dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, Max viziteaza o casa englezeasca de amanet, cu intentia de a-si vinde trompeta. Vanzatorul recunoaste melodia cantata de Max iar atunci el incepe sa spuna povestea acestui cantec. Desi acum este un om trist si deziluzionat de ceea ce viata i-a oferit in ultima vreme, Max era demult un entuziast si talentat interpret de jazz, care timp de cativa ani a cantat impreuna cu formatia sa la bordul unui vas de croaziera. In tot acest timp, s-a imprietenit cu pianistul din formatie al carui nume era cel putin ciudat: Danny Boodman T.D. Lemons 1900, iar toata lumea ii spunea 1900, anul nasterii sale. Abandonat la clasa I de parintii sai, el a fost gasit de Danny, un fochist de pe vas, care l-a luat si l-a crescut in camera cu motoare, iar mai apoi l-a invatat sa citeasca folosindu-se de rapoartele de la cursele de cai. In urma unui accident, Danny a murit dar 1900 a ramas totusi pe vas. Din ce in ce mai atras de sunetul pianului venit din salonul de baluri, 1900 devine un pianist foarte bun, un extraordinar interpret de jazz, si un foarte bun compozitor de muzica moderna, inspirat mereu de tot ceea ce se intampla in jurul sau si de povestile auzite de pasageri. Si totusi, desi se bucura de atata succes, 1900 nu a parasit niciodata vasul. Max se gandeste acum sa-l caute pentru a afla motivul care l-a determinat sa ramana acolo atata timp.

La Ciociara – regia  Vittorio De Sica

In timpul celui de-al II-lea razboi mondial, Cesira si fiica ei de 13 ani, Rosetta, parasesc Roma de teama bombardamentelor aliatilor. In drum spre satul natal al Cesirei, ele sunt violate de catre un grup de soldati marocani. Dupa ce isi revin din aceasta traumatizanta experienta, cele doua sunt conduse la Roma de un sofer de camion aparent prietenos, dar care nu se sfieste sa cumpere cu o pereche de ciorapi, favorurile Rosettei. Aflarea adevarului de catre Cesira compromite grav relatia mama-fiica.

Rocco E I Suoi Fratelli – regia Luchino Visconti

Filmul se naste dintr-o conditie generala de cultura: nu puteam porni, deci, in incercarea de abordare a realitatii meridionale, decat de la cel mai inalt nivel artistic atins pe baza acestui continut: de la Verga (…) Cheia de bolta a starilor sufletesti, a psihologiilor si a conflictelor este, pentru mine, in primul rand sociala, ca si cum concluziile la care ajung ar fi numai umane si s-ar referi in special la simplii indivizi; dar sangele care curge in istorie este patruns de pasiune civila, de problematica sociala; asa este in Rocco. Problema raporturilor dintre frati si dintre fii si mama nu m-a interesat mai putin decat faptul ca aceasta familie provine din Sud, adica este o familie meridionala. Facand aceasta alegere, nu m-am limitat insa la cautarea unui material uman deosebit de sugestiv, ci am deliberat in mod constient asupra revenirii la problema raportului Nord-Sud, asa cum revine un artist care vrea nu numai sa emotioneze, ci sa invite la ratiune

Mediterraneo – regia Gabriele Salvatores

Al Doilea Razboi Mondial. Un vas italian lasa pe o mica insula din Grecia un grup de soldati insarcinati cu misiunea de a depista orice nava inamica si de a apara insula, in caz de nevoie. Satucul de pe insula pare abandonat si nici un inamic nu-si face aparitia la orizont, asa ca soldatiii incep sa se relaxeze. In fapt, insula nu este parasita, iar cand localnicii isi dau seama ca italienii sunt inofensivi, ies din ascunzatorile din munti si isi continua viata pasnica. Curand, soldatii descopera ca desi au fost lasati in urma intr-un loc uitat de lume, viata pe insula nu este atat de rea pe cat si-au imaginat la inceput.

Il ladro di bambini – regia Gianni Amelio

Antonio, un carabinier, a primit ordin sa duca doi copii, pe Rosetta si pe fratele ei Luciano, la un orfelinat din Sicilia. Drumul il apropie pe carabinier de copiii, desi comunicarea cu Rosetta, un copil schimbat de experienta prostitutiei, e foarte dificila.

La vita è bella – regia Roberto Benigni

In centrul povestii se afla Guido (Roberto Benigni) – un personaj incantator, caracterizat printr-o inocenta copilareasca si nutrind un mare vis: acela de a deschide o librarie proprie. Este anul 1939. Guido a venit in Arezzo, un orasel din Toscana, impreuna cu prietenul sau, poetul Feruccio (Sergio Bustric), ignorand antisemitismul manifestat cu din ce in ce mai multa violenta de catre guvernul fascist. Guido se indragosteste de Dora, o tanara si frumoasa profesoara (Nicoletta Braschi, actrita preferata a lui Benigni). Din pacate, Dora, pe care el o numeste “Printesa”, este logodita cu un oficial fascist din localitate. Dar Guido nu se lasa impresionat si, in felul sau amuzant, reuseste sa o cucereasca pe aleasa inimii lui si sa o determine sa il urmeze.

Dupa sapte ani, ii gasim pe Guido si Dora casatoriti si cu un fiu, Giosue (Giorgio Cantarini). In sfarsit, Guido a reusit sa-si deschida libraria mult visata. Din pacate, antisemitismul a atins in Italia cote maxime si, intr-o zi, Guido si fiul sau sunt ridicati de catre fortele de ordine si internati intr-un lagar de concentrare. Pentru a ramane alaturi de cei dragi, Dora cere sa mearga si ea in lagar. De acum incolo unicul scop al lui Guido este sa-si salveze fiul si, mai ales, sa salveze inocenta acestuia,deorece nu vrea sa ajunga precum este el. Il puteti vedea aici.

I cento passi – regia Marco Tullio Giordana 

Este povestea lui Peppino Impostato, revoltat impotriva tatalui mafiot si a culturii tacerii. Vioi, inteligent si curajos, Peppino este introdus “in societate” de tatal sau, care ii pregateste un destin de sef. Dar ceva din lumea aceea aparent normala nu il convinge pe copil: suferinta mamei aluziile la conflicte, sfarsitul tragic al unor personaje dragi si, mai ales tacerea cu care se raspunde oricarui intrebari, oricarui efort de a intelege. O suta de pasi separa casa lui Peppino de cea a lui Tano Badalamenti, bossul ce domneste in Cinisi. Se intalnesc la bar, se saluta isi scot palaria in semn de respect. Se accepta unii pe altii, se suporta, se prefac ca nu observa. Acei o suta de pasi, Peppino nu vrea sa-i faca. Marco Tullio Giordana

La stanza del figlio – regia Nanni Moretti

O familie obișnuită dintr-un orășel italian, formată din Giovanni, tatăl, Paola, mama, și doi copii: Irene și Andrea. Giovanni e psihanalist. Prin cabinetul său trec zilnic tot felul de oameni care vin să-i încredințeze problemele lor, de fapt o lungă listă de nevroze, care contrastează puternic cu calmul și căldura familiei psihanalistului. Până într-o duminică dimineață, când, în loc să facă jogging cu fiul său, așa cum îi promisese, Giovanni pleacă de urgență acasă la un pacient care îl sunase în plină criză de anxietate. Această decizie îl va costa scump pe Giovanni, întorcând pe dos ireversibil viața întregii sale familii.

Habemus papam – regia Nanni Moretti

După moartea Papei, Colegiul Cardinalilor catolici s-a întrunit pentru a alege un succesor și a lăsa fumul alb să iasă pe hornul Vaticanului, ca semn că scaunul papal a fost ocupat. După ce unul dintre cardinali primește suficiente voturi, este declarat drept noul Papă. Creștinii catolici așteaptă însă degeaba în Piața Sfântul Petru din Vatican să îl vadă ieșind la balcon pe noul suveran pontif. Cardinalul căruia i s-a dat funcția supremă în Biserica Catolică nu e deloc pregătit să ia în cârcă o asemenea responsabilitate. E temător, depresiv, se teme că nu se va ridica la înălțimea așteptărilor… Lumea catolică e tulburată și neliniștită, în timp ce la Vatican se caută cu înfrigurare soluții pentru ieșirea din criză.

Pane e tulipani – regia Silvio Soldini 

Un grup de italieni face o excursie in Grecia. Dar, la un popas, autocarul pleaca fara una dintre excursioniste. Rosalba este o femeie obisnuita, sotie si mama devotata, care nu se departase niciodata de familia ei. Acum insa, dintr-o data, ea se trezeste singura, in Venetia, orasul visurilor sale.
Disparitia sa de o zi, se prelungeste pentru ca pierde si trenul de intoarcere acasa. Astfel, timp de cateva saptamani ea traieste intr-o libertate regasita, deplina. I se pare ca nu este real ceea ce i se intampla, totul este ciudat, dar cu timpul, libertatea ei devine din ce in ce mai adevarata. Gaseste un loc unde sa doarma si chiar o slujba, la un florar. Dar mai presus de toate, gaseste pasiunea vietii sale – muzica pe acordeon. Canta in voie la acest instrument, care creste in ea bucuria ce o ajuta sa se declare impotriva existentei de rutina si de convenienta.

Il conformista – regia  Bernardo Bertolucci

Procesele de conștiința și acțiunile unui tânăr fascist care, în 1935, e trimis din Italia în Franța pentru a-l asasina pe un profesor de filozofie care luptă împotriva fascismului.

The Dreamers – regia  Bernardo Bertolucci

Lasati de capul lor la Paris in timp ce parintii sunt plecati in vacanta, Isabelle (Eva Green) si fratele sau Theo (Louis Garrel) isi invita un coleg, pe Matthew (Michael Pitt), sa stea cu ei. Isi fac propriile reguli, pe masura ce-si experimenteaza reciproc emotiile si sexualitatea, jucand o serie de farse din ce in ce mai elaborate. Avand drept fundal tulburenta situatie politica din Franta anilor `70, cand vocea tineretului se face auzita in intreaga Europa, THE DREAMERS este o poveste despre descoperirea de sine, iar cei trei studenti isi testeaza limitele pentru a vedea cat de departe sunt dispusi sa mearga.

Ultimo tango a Parigi – regia  Bernardo Bertolucci

O tânără pariziană întâlnește un afacerist american trecut de prima tinerețe. Începe o relație cu acesta, contrariată însă de insistența cu care el cere ca relația lor clandestină să rămână pur sexuală. “Recviemul unui trecut ce încearcă disperat să-și conștientizeze propriul sfârșit se transformă încă o dată în intuiția imposibilității de a supraviețui.” – Giorgio Cremonini – 1973 (Cinema Nuovo).

Nuovomondo – regia Emanuele Criales

Sicilia, începutul secolului douăzeci. Într-un colț pierdut de țară, trăiește o familie de țărani care se spetește muncind aceeași bucată de pământ de generații. Ei duc o viață în armonie cu natura și cu spiritele celor morți. Monotonia vieții cotidiene este întreruptă de poveștile despre Noua Lume, despre locuitorii ei și nenumăratele bogății ale acestui Paradis. Primesc fotografii înfățișând cartofi mari cât o brișcă, morcovi lungi cât o barcă și copaci care se îndoaie sub greutatea monedelor de aur. Aceste imagini reprezintă atâtea dovezi ale existenței acestui loc minunat.

Ele sunt trimise familiilor celor care au plecat și care sunt fericiți că muncesc pe acest pământ promis. Salvatore hotărăște să-și vândă toate bunurile: pământul, casa, vitele, pentru a pleca împreună cu copiii și bătrâna sa mamă spre o viață mai bună de cealaltă parte a oceanului. Însă, pentru a deveni cetățean al Noii Lumi, trebuie să mori și să renaști într-un fel. Trebuie să renunți la tradițiile de secole și vechile credințe din țara natală. Trebuie să fi sănătos fizic și mental, să știi să asculți și să juri credință dacă vrei să treci “Poarta de aur” – “The Golden Door”. În scurt timp, trebuie să te transformi din om vechi în om modern. Timpul care însoțește această transformare este timpul suspendat deasupra apelor oceanului, patru săptămâni care te pun la încercare în traversarea pentru a ajunge la porțile judecății universale: Insula Lacrimilor, Ellis Island.

Pe această insulă, păzitorii Noii Lumi vor examina caz dupa caz, milimetru cu milimetru, trupurile și spiritele viitorilor cetățeni, aici, numeroase familii vor trebui să decidă să se separe pentru totdeauna deoarece nu toți pot să aibă privilegiul de a trece porțile paradisului. Singura șansă acordată omului de la alungarea din Rai o reprezintă un tărâm unde doar câțiva aleși sunt chemați să-l populeze.

Gomorra – regia Matteo Garrone

Gomorra este bazata pe romanul lui Roberto Saviano și este o privire dură asupra lumii crimei organizate din Napoli, numite “Camorra”. De fapt romanul reprezintă o asemenea dezvăluire încât Saviano a trebuit să stea ascuns o vreme, iar apoi a primit o escortă de poliție permanentă din partea Ministerului de Interne italian. Filmul este alcătuit din șase episoade scurte cu tot atâtea personaje principale, care acționează în lumea interlopă dintre portul Napoli, Scampia Castelvolturno și Terzigno. Il puteti vedea aici.

Reality – regia Matteo Garrone

O dramedie despre influența reality show-urilor asupra oamenilor – cei care le trăiesc și cei care le urmăresc, deopotrivă – și iluzia notorietății. Totul pe fondul imperiului divertismentului TV ridicat de Silvio Berlusconi, ce a înghițit viața politică și civică. Garrone lucrează și de data asta cu non-profesioniști.

Dogman – regia Matteo Garrone

Într-o lume unde dreptatea aparține celor puternici, Marcello, un simpatic și caraghios frizer de patrupede, își completează veniturile de la salonul canin la care lucrează vânzând și ceva droguri – din când în când. Când Simoncino, client fidel de al lui Marcello și fost boxer, e eliberat din pușcarie, cartierul ia foc – iar Marcelo se vede nevoit să-i sară în ajutor. Gândind că poate ține bestia în frâu, Marcello se alătură violentului său tovarăș cu devotamentul unui câine credincios care își urmează orbește stapânul. Hotărât să-și ia revanșa după ani lungi de umilințe și frustrări – Marcello își face un plan de răzbunare care îl ia chiar și pe el prin surprindere.

La prima cosa bella – regia Paolo Virzì

Vara lui 1971. Anna, o tânără mamă încântătoare și ușor frivolă câștigă concursul de frumusețe dintr-o stațiune de pe litoral. Temperamentul ei capricios și senzual va face ca viața sa de familie să devină un haos. 30 de ani mai târziu. După o viața tumultoasă, Anna și copiii adunați la căpătâiul ei se reîntâlnesc. Se vor împăca?

La grande bellezza – regia Paolo Sorrentino

Filmul prezintă povestea unui scriitor aflat în pragul bătrâneții, Jep Gambardella (Toni Servillo), care rememorează tinerețea lui plină cândva de pasiuni, atunci când privește orașul Roma ca un melanj de figuri politice, artiști, femei din înalta societate, intelectuali, chiar și delincvenți. Il puteti vedea aici.

Youth – regia Paolo Sorrentino

“La giovinezza” spune povestea a doi bătrâni prieteni – un dirijor și compozitor, pe de o parte, și un regizor, pe de altă parte -, care se gândesc la cât timp le-a mai rămas de trăit, în timp ce își petrec vacanța în Munții Alpi. Filmul urmărește eforturile celor doi de a se întoarce la cariera lor, precum și relațiile pe care le au cu copiii lor, dar și modul în care aceștia interacționează cu ceilalți oaspeți ai hotelului la care sunt cazați. Il puteti vedea aici.

Io non ho paura – regia Gabriele Salvatores

Imagina-ti-va un mic catun format din 4 case, undeva in Apulia, sudul Italiei, in vara lui 1978. Acolo nu exista nimic in afara unor lanuri de porumb care se intind cat vezi cu ochii, pe o distanta de 50 de km. Deasupra, soarele straluceste pe un cer albastru profund. E cea mai fierbinte vara din secol. Nimic nu se misca, singurul sunet care se aude este taraitul greierilor. Cei cativa adulti care traiesc in acest loc dezolant s-au retras in casa sa scape de caldura ucigatoare. Singurii care indraznesc sa se aventureze in afara catunului sunt sase copii care hoinaresc cu bicicletele. Asa incepe pentru ei o aventura mult mai periculoasa decat si-ar fi putut imagina. In mijlocul incandescentelor ogoare galbene, la adapostul vederii, o crima teribila e comisa. Atunci cand Michele, un baiat de 9 ani, da din intamplare peste un cadavru, descoperirea are consecinte neasteptate. De aici, filmul se transforma intr-un thriller palpitant care descrie durerosul proces al maturizarii. Io non ha paura a obtinut premiul David din Donatello 2004 pentru cea mai buna imagine.

Perfetti sconosciuti – regia Paolo Genovese

Fiecare dintre noi are trei vieți: o publică, una privată și una secretă.
În timpul unei cine, un grup de prieteni decide să facă un fel de joc adevăr sau provocare, prin punerea telefoanelor mobile pe masă. Pe durata cinei, mesajele și apelurile telefonice sunt partajate între ei, făcându-și publice unul altuia secretele. Il puteti vedea aici.

Fuocoammare – regia Gianfranco Rosi

Samuele are 12 ani și trăiește pe o insulă în mijlocul mării Mediterane. Merge la școală și adoră să tragă și să vâneze cu praștia. Îi plac jocurile pe pământ, deși totul în jurul lui vorbește despre mare și despre bărbați, femei și copii care încearcă să o traverseze ca să ajungă pe insula sa. Pentru că nu este o insulă ca oricare alta. Este insula numită Lampedusa și a devenit o frontieră simbolică a Europei, traversată în ultimii 20 de ani de milioane de emigranți în căutarea libertății.

Call Me by Your Name – regia Luca Guadagnino 

Elio, un adolescent din anii ’80, plănuiește să-și petreacă vara, ca de obicei, în vila superbă a părinților săi, din nordul Italiei. Însă vizita celui mai nou asistent cercetător din echipa de arheologi a tatălui său îi provoacă sentimente neașteptate.

La pazza gioia – regia Paolo Virzì

Filmul “Nebune de fericire” redă povestea a două femei total diferite care ajung să se apropie într-un context mai puțin obișnuit: în timp ce sunt internate la un sanatoriu de psihiatrie din Toscana. Beatrice are o imaginație bogată și vorbeșe încontinuu. Se crede contesă miliardară și îi place să creadă că are liderii globali la picioare. Donatella este o tânără introvertită, fragilă, cu trupul acoperit de tatuaje, prizonieră a propriului mister. Amândouă sunt paciente la Villa Biondi, o clinică psihiatrică progresvă, dar sigură. Il puteti vedea aici.

BONUS: Am uitat de filmul asta dar am avut noroc sa imi aminteasca de el Mirela Oprisor 🙂

Il postino – regia Michael Radford

Exilat din motive politice, poetul chilian Pablo Neruda se stabileste, pentru o vreme, intr-o mica insula italiana. Pentru ca primeste un numar impresionant de scrisori, el are nevoie de un postas, care sa i le aduca. Ramas somer, pescarul Mario devine postasul poetului si, treptat, chiar prietenul lui. De la acesta, Mario invata sa pretuiasca poezia si cum sa-si cucereasca iubita, folosind puterea vrajita si farmecul cuvintelor.

Plus 3 comedii de pe HBO GO:

Barbatul care a cumparat luna

Serviciul secret italian obține niște informații incredibile: un bărbat necunoscut din Sardinia este adevăratul proprietar al Lunii. Toate agențiile din lume află vestea și de vreme ce toate guvernele pretind că au drepturile asupra Lunii, decid să trimită în Sardinia un agent secret născut acolo. Deși este din Sardinia, agentul a pierdut toate caracteristicele unui localnic și trebuie să ia lecții private ca să învețe ce înseamnă să fii sardinian. Il puteti vedea aici.

Poveri ma ricchissimi

Membrii familiei Tucci s-au întors. După ce revin în satul lor crezând că au pierdut banii câștigați la loterie, ei descoperă că fiul lor a ascuns banii în investiții. Fiind bogați din nou, ei se întorc la obiceiurile anterioare. Dar nebunia nu se oprește aici. Profitând de o eroare legislativă, membrii familiei declară că satul lor este independent de Italia și înființează un micro-stat fără taxe. În scurt timp, toată lumea vrea să profite de asta. Dar așa cum cei din familia Tucci știu, odată ce ai mulți bani, ai și multe probleme. Il puteti vedea aici.

L’ospite

Guido credea că are o viață simplă până când un accident neașteptat îi dă peste cap relația cu iubita lui Chiara. Când se duc la farmacie să cumpere pilula de a doua zi, Guido îi sugerează să nu o ia deloc și Chiara îi mărturisește că se îndoiește de relația lor. Acesta este începutul crizei lor și Guido este forțat să-și facă bagajele și să plece, dar unde? Neputând să fie singur, le cere părinților și prietenilor să-l găzduiească și astfel el se mută de pe o canapea pe alta și este martor la viețile zilnice și problemele romantice ale celorlalți. Il puteti vedea aici.

Bernardo Bertolucci Cele mai bune filme italienesti Dino Risi Federico Fellini filme Giuseppe Tornatore Italia Luchino Visconti Matteo Garrone Michelangelo Antonioni Nanni Moretti Paolo Genovese Paolo Sorrentino Paolo Virzì Roberto Benigni Vittorio De Sica