BLOGU LU' OTRAVĂ

Sunday

8

March 2020

3

COMMENTS

Cele mai instagramabile locuri din Bucuresti

Written by , Posted in Diverse

“Bucurestiul tau este colorat si foarte pozitiv. E varianta optimista si plina de culoare a acestui oras.” Sunt cuvintele lui Catalin Mitulescu si se refera la contul meu de Instagram. Un cont unde o sa vedeti Bucurestiul asa cum il vad eu de multe ori – in culori, cu cladiri frumoase, oprimist si plin de viata. In 2017 am facut un articol despre o parte dintre locurile cool ale orasului – 23 locuri cool de vazut in Bucuresti – in 2018 20 cladiri superbe din Bucuresti acum am revenit. Cu unele locuri noi, altele mai vechi…locuri in care trebuie sa ajungeti. Este o recomandare de revenire la obiceiuri vechi – vizitat muzee, mers la concerte, restaurante cool, etc. Asa ca va invit la un tur de Bucuresti asa cum il vad eu.

Moira –pictura murala pe bulevardul Dimitrie Cantemir (nr. 23, bl. 2) a fost realizata de Recis (Sweet Damage Crew) in cadrul proiectului Outline Festival Romania.

Foarte aproape de acest loc se afla lucrarea realizata de @okudart. Pictura murală din București face parte dintr-un proiect mai amplu “Murales para la Libertad” (Ziduri pentru Libertate) al ambasadelor Spaniei din Budapesta, Sofia și București. În toate aceste orașe au fost create picturi murale care să păstreze vie memoria diplomaților spanioli care au încercat să împuțineze numărul victimelor Holocaustului 

Blocul “Hong Kong” de pe strada Vasile Conta 3-4. Probabil unul dintre cele mai celebre din Bucuresti. Asta datorita lui Macanache si al Deliei care au tras aici un clip, apoi datorita tuturor celor care au facut poze pe scarile din fata acestui imobil.

Palatul Kretzulescu – Frumoasa cladire in stil renascentist francez din strada Stirbei Voda 39 a luat nastere in 1902 sub supravegherea arhitectului Petre Antonescu (1873-1965), cand vechiul imobil a fost complet reconstruit la cererea mostenitoarei Elena Cretulescu. Palatul Kretzulescu este o prezenta arhitecturala notabila in peisajul capitalei prin stilul sau eclectic imbogatit cu proeminente tuse din zona renasterii franceze. In perioada interbelica, casa a adapostit Muzeul de Arta Religioasa. Din 1972 este sediul UNESCO-CEPES (Centrul european de Studii Superioare UNESCO). Palatul a fost renovat în anul 2003.

View this post on Instagram

Vedere de la palat

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck se află în nordul Bucureştilor, pe strada Vasile Alecsandri, la nr. 16. Patrimoniul muzeului constituie donația făcută în octombrie 1951 de către Cecilia Cuțescu-Storck și de fiicele acesteia, Gabriela Florica Storck și Cecilia Frederica Storck-Botez, către Sfatul Popular al Capitalei.

View this post on Instagram

Case de poveste in #Bucuresti

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Casa, monument de arhitectură construit de cei doi artişti între anii 1911 și 1913, conservă creaţia unei întregi familii de artişti plastici: Karl Storck, Carol Storck, Frederic Storck si Cecilia Cuțescu Storck. Colecția „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck” cuprinde lucrări de sculptură, pictură, desene în tuș și cărbune, pasteluri, acuarele și guașe. La acestea se adaugă o serie de plachete și medalii lucrate în bronz și alte obiecte de colecție, monede antice și icoane. Detalii gasiti aici.

View this post on Instagram

Locuri de vizitat in oras

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Cladirea de mai jos este una dintre cele mai frumoase cladiri din Bucuresti: Casa Assan sau Casa Oamenilor de ȘtiintaCasa Assan, ridicata in anii 1906-1914, se gaseste în Bucuresti in Piata Lahovari nr. 9, sector 1 (care are in centru Statuia lui Alexandru Lahovari). A fost comanditata de inginerul si industriasul Bazil G. Assan si ridicata in stil neoclasic francez de arhitectul roman Ion D. Berindey. Cladirea a intrat in patrimoniul Academiei Romane si din 1945 a devenit Casa Oamenilor de Stiinta.

View this post on Instagram

Una dintre cele mai frumoase case din Bucuresti

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Spailul Independentei. Datorită lungimii sale, a legăturilor pe care le face între diferite zone ale Bucureştilor, Splaiul Independenţei este una dintre arterele cele mai importante ale oraşului. Într-adevăr, pornind din Piaţa Operei, dar, de fapt, făcând legătura până aici cu zona Cotrocenilor şi, mai departe, cu cartierele Drumul Taberei şi Drumul Sării, Splaiul Independenţei, altă arteră a oraşului care poartă o denumire legată de războiul din 1877-1878, ajunge în centrul istoric, de unde se continuă cu Splaiul Unirii, parcurgând astfel cea mai mare parte a celor 22 km pe care Dâmboviţa îi străbate în Capitală.

View this post on Instagram

Pictorul de la parcul Izvor

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

View this post on Instagram

Culorile toamnei

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Parcul Carol mi se pare unul dintre cele mai frumoase locuri din Bucuresti. Anul trecut, impreauna cu Cronicari Digitali, am explorat aceasta zona a orasului. Întâlnirea cu patrimoniul industrial din zona Parcului Carol-Filaret a însemnat 5 tururi ghidate pornind de la Institutul Astronomic al Academiei Române către Casa Bosianu, Uzina Electrică Filaret, fostele „Hale Carol” (Fabrica Hesper) și Muzeul Național Tehnic „prof. ing. Dimitrie Leonida”.

Fântâna George Grigorie Cantacuzino din Parcul Carol I, din București este un monument construit în anul 1870, într-o concepție neoclasică, din inițiativa și pe cheltuiala primarului Bucureștiului Gheorghe Grigore Cantacuzino, de arhitectul Al. Freiwald și sculptorul Karl Storck .Fântâna a fost construită pe blocuri masive de piatră, care imită stâncile. Fațada este încadrată de basoreliefuri, având stâlpi și piloni de susținere. Fiecare pilon este acoperit cu plăci de ceramică și prezintă steme în relief, care ilustrează imaginile unor cavaleri medievali. În partea din față, fântâna are o firidă boltită care conține, în partea de jos, un vas oval construit din piatră, din care izvorăște apa.

Deasupra fântânii stă scris: „În anul 1870 s-a clădit această fântână cu cheltuiala domnului George Grigorie Cantacuzino, primarul Capitalei, în urma votului consiliului municipal al comunei București din ședinta de la 8 august 1869 prin care s-a decis a purta numele de “Fântâna George Grigorie Cantacuzino”. În anii de început, fântâna era faimoasă pentru puritatea apei. A fost recent restaurată și arată din nou bine, dar apa sa nu mai este bună de băut. Fântâna este înscrisă în Lista monumentelor istorice din România/București.

Muzeul Comunal Bucureşti a fost înfiinţat la sfârşitul lunii iunie a anului 1921, printr-o Hotărâre a Consiliului Comunal Bucureşti, la propunerea primarului Gh. Gheorghian, însă lipsa patrimoniului cultural a împiedicat punerea în aplicare a acestei hotărâri.

Ulterior Primăria a început să organizeze prin Direcţia Culturală identificarea şi strângerea colecţiilor, precum şi căutarea unui sediu, activitate care s-a intensificat abia după anul 1926. Donaţia lui D. Rosetti din luna iulie 1929 a constituit nucleul de bază al Secţiei de Preistorie. La data de 31 iulie 1929, muzeului i-a fost atribuit un spaţiu în imobilul din calea Moşilor nr. 115, la intersecţia cu Bd. Carol I, clădire care nu mai există astăzi, unde a fost organizată o expoziţie cu materiale rezultate din cercetările arheologice.

View this post on Instagram

Locurile superbe ale Bucurestiului

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

În luna februarie 1930, Consiliul Comunal a aprobat funcţionarea muzeului în Casa Moruzi, situată pe calea Victoriei la nr. 117, cunoscută şi sub numele de „Casa cu lanţuri” – monument istoric construit la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi demolat în anul 1941.

View this post on Instagram

Locuri frumoase in Bucuresti

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Inaugurarea propriu-zisă a instituţiei muzeale a avut loc pe data de 22 noiembrie 1931, în prezența primului ministru Nicolae Iorga, a primarului general Dem I. Dobrescu, a foştilor primari Matei Gh. Corbescu şi Emil Petrescu, precum şi a primului director al Muzeului, cunoscutul colecţionar dr. George Severeanu.

În Casa Moruzi au fost organizate expoziţiile de arheologie preistorică, istorie, numismatică şi medalistică. Fondul numismatic cuprindea aproximativ 4000 de monede antice şi medievale şi a fost alcătuit în mare parte din colecţia numismatică personală a doctorului G. Severeanu şi din donaţia lui Romulus P. Voinescu. Dr. George Severeanu a fost director al Muzeului Municipal în perioada 24 martie 1931 – august 1938, iar muzeul a cunoscut o considerabilă dezvoltare sub îndrumarea acestuia. Mai multe detalii gasiti aici.

View this post on Instagram

Noaptea la muzeu

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Linea / Closer To The Moon – cel mai cool skybar din Bucuresti. Accesul se face prin strada Lipscani, intre Magazinul Victoria si cladirea BCR. Intrarea este semnalizata cu un semn luminos unde gasiti si liftul care va va duce “Closer To The Moon”.

Programul bucatariei: marti-duminica 18:00 – 23:00 Program bar: zilnic 18:00 – 02:00. Pentru rezervari sau orice alte informatii, 0757824298 este numarul la care ii gasit pe oameni, in fiecare zi intre orele 10:00 si 17:30. Dupa ora 18:00 se accepta rezervari doar pentru ziua in curs. 

Carturesti-Carusel este cel mai instagramabil loc din Bucuresti. Situata pe strada Lipscani, la numarul 55, libraria se desfasoara pe 6 niveluri insumand 1000mp. Elegantul edificiu de secol XIX a intrat în posesia celebrei familii de bancheri Chrissoveloni in 1903, iar in perioada comunista a fost confiscat si transformat in magazinul Familia. Dupa 1990, imobilul a fost recuperat si reabilitat de proprietarul actual, dl. Jean Chrissoveloni, iar acum prinde viata printr-o amenajare inovatoare.

View this post on Instagram

Parte de carte

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

View this post on Instagram

Lost in translation

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Pasajul Macca-Villacrosse face legătura intre Calea Victoriei si Strada Lipscani. Istoria pasajului incepe în 1843, atunci cand romanul de origine catalana Xavier Villacrosse, arhitect-sef al Bucurestilor, intre anii 1840-1850, s-a casatorit cu Polixenia, una dintre fiicele dragomanului Petrache Serafim. Pasajul este acoperit cu sticla galbena, pentru a crea o atmosfeaă de intimitate, si este foarte bogat ornamentat cu stucaturi, ornamente arhitectonice in relief. La intrarea dinspre strada Eugen Carada, este realizat un portal monumental. Rotonda de dupa intrare are un acoperis cu vitraliu de sticla.

View this post on Instagram

Vreme de plimbare #WeAreDesperados

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

View this post on Instagram

Locuri frumoase prin Bucuresti

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Cismigiu – Bistro la Etaj. Cel mai fotografiat restaurant din Bucuresti la momentul asta. Realizat de prietenii de la Picktwo Studio. “Ne-am dorit o adresă cu o poveste de un secol pentru a recrea atmosfera Bucureștiului din anii în care era supranumit „Micul Paris”. Restaurantul Cismigiu este găzduit la ultimul nivel al Hotelului Cișmigiu și apare ca o oază de bun gust situată la granița dintre centrul istoric și unul dintre cele mai frumoase parcuri din oraș. Designul te îmbie să zâmbești cu gândul la trăsurile care împânzeau Bulevardul Elisabeta dar are tot atâtea indicii contemporane pentru a te face să te simți într-un prezent confortabil.

Terasa se deschide cu vederi unice spre Palatul Parlamentului iar meniul are puterea să răsfețe turiștii și localnicii în aceeași măsură.”

Bulevardul Gheorghe Magheru şi bulevardul Nicolae Bălcescu (aflate unul în continuarea celuilalt, între Piaţa Romană şi Piaţa Universităţii) fac parte din axa nord-sud a Bucureştiului, axă care apare în proiectele administraţiei locale din secolul al XIX-lea. Acest tronson al axei a reprezentat o soluţie de dublare a Căii Victoriei, axa principală pe această direcţie pentru multă vreme. Iniţial, bulevardul Gheorghe Magheru a purtat numele lui Take Ionescu. În locul unde în prezent se află una dintre gurile de metrou de la Piaţa Romană (în faţa fostului magazin Leonida) exista un scuar în care se afla statuia lui Take Ionescu. Ulterior, porţiunea cuprinsă între Piaţa Romană şi intersecţia cu strada C.A. Rosetti (unde se află Hotel Lido), a fost redenumită cu numele generalului Gheorghe Magheru, devenind una dintre cele mai cunoscute artere bucureştene.

În continuarea bulevardului Magheru, spre Piaţa Universităţii, se află bulevardul Nicolae Bălcescu. Arhitecţi renumiţi au construit clădiri importante pe bulevardul Magheru, multe dintre ele fiind distruse de cutremure (Blocul Carlton – la cutremurul din 1940, Blocul Casata – la cutremurul din 1977). Altele prezintă risc seismic ridicat şi au primit bulina roşie care avertizează asupra acestui risc. Şi pe bulevardul Nicolae Bălcescu au fost distruse câteva clădiri importante la cutremurul din 1977 – Blocul Scala, Blocul Wilson, Blocul Dunărea). In imaginea de mai jos se afla Biserica Italiana.

View this post on Instagram

Liniste si Paste!

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

“Casa Ceaușescu” a fost pentru un sfert de secol (1965 – 1989) reşedinţa privată a soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, şi a copiilor acestora, Nicu, Zoia şi Valentin. Ridicată la mijlocul anilor 60 și cunoscută în epocă drept obiectivul “Palatul Primăverii”, locuința a fost mărită între anii 1970 – 1972. Pentru proiectarea reşedinţei familiei Ceauşescu a fost preferat arhitectul Aron Grimberg-Solari (n.1928).

Arhitectura palatului este completată de ansamblul peisagistic conceput de arhitectul Robert Woll (dealtfel şi principalul designer al mobilierului reşedinţei) şi de inginerul peisagist Teodosiu. Cel mai mult mi-au placut mozaicurile realizate manual de prof. Olga Porumbaru și prof. Florin Pârvulescu si covoarele primite din Iran.

Templu al artei si culturii romanesti, Ateneul Roman ramane, la cei 120 de ani, nu doar o cladire de patrimoniu universal, reprezentativa ca arhitectura pentru Romania si Balcani (cu trimitere la antichitatea greceasca), ci si un simbol de traditie spirituala a unui popor. Iar daca fundatia circulara initiala, nicicand nu a fost visata de fondatori, arhitecti si constructori ca forma ideala pentru un monument arhitectonic (au existat glasuri in epoca ce au criticat solutia tehnica insolita), iata ca timpul a harazit urmasilor culturii vechii Dacii sa devina o scena turnanta nu doar a istoriei, ci si a artei in contextul Europei. “Calare” pe trei secole (fundatia ecvestra s-a dovedit bazaltica), Ateneul Roman si-a deschis larg portile unor spirite universale luminate, ce si-au dat intalnire la Bucuresti, spre a se infrati cu autohtonii meleagurilor de la gurile Dunarii.

Desi ctitorii au visat ca toate artele surori sa-si afle locul sub cupola acestui for cultural, totusi se pare ca putini si-au dat seama ca acustica naturala exceptionala a salii ofera doar muzicii un climat de afirmare plenara, singulara, devenind casa parinteasca pentru marile personalitati si talente ale lumii. A concerta pe podiumul Ateneului Roman din Bucuresti echivaleaza astazi in arta lirica cu aparitia pe scena Teatrului Scala din Milano. Templul din inima Capitalei, zidit in urma cu 120 de ani, s-a transformat in “cartea de vizita” nepieritoare a Romaniei contemporane.

View this post on Instagram

Bucurestiul si culorile lui

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Pe Calea Victoriei la numarul 13 se afla Palatul CEC. Piatra de temelie a Palatului CEC a fost pusa la 8 iunie 1897, in prezenta regelui Carol I si a reginei Elisabeta. Pana in 1875, in acel loc se aflasera manastirea si hanul “Sfantul Ioan cel Mare”. Datand din secolul al XVI-lea, asezamintele au fost restaurate de Constantin Brancoveanu in anii 1702-1703. Palatul, construit in stil eclectic, se termina cu o cupola de sticla si metal.

Palatul a fost realizat dupa planurile arhitectului Paul Gottereau si executat sub indrumarea arhitectului roman Ion Socolescu, Palatul CEC a fost terminat in anul 1900.

View this post on Instagram

Vreme buna

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Muzeul Național “George Enescu” Sediul central al muzeului se află în Palatul Cantacuzino, una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti. Somptuoasa intrare, umbrită de imensa copertină în cel mai autentic stil Art Nouveau, anunţă că aici luxul şi rafinamentul de epocă s-au întâlnit pentru a ridica pe Podul Mogoşoaiei de ieri, astăzi Calea Victoriei, la numărul 141, unul dintre cele mai strălucite şi impunătoare palate bucureştene. In spatele muzeului se afla Casa memoriala George Enescu. Mai multe detalii gasiti aici.

View this post on Instagram

Casa memoriala George Enescu

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” este singurul observator public al municipiului București si a fost construit între anii 1908-1910, pentru a servi ca Observator Astronomic al Societății Astronomice Romane „Camille Flammarion”, societate înființată de către Victor Anestin.

View this post on Instagram

Fereastra spre cer

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Muzeul Theodor Aman este una dintre cele mai frumoase reşedinţe particulare din Bucureşti, construită în anul 1868 după proiectele proprietarului, pictorul Theodor Aman. De asemenea, este una dintre puţinele reşedinţe care nu au suferit modificări în decursul timpului, fiind prima casă-atelier de artist din România.

De la planurile casei şi decoraţia exterioară (realizată în colaborare cu sculptorul Karl Storck) la decoraţia interioară – pictura murală, vitraliile, decoraţia pictată pe tâmplărie, stucatura tavanelor, lambriurile atelierului şi mobilierul casei – toate sunt reflectarea viziunii lui Theodor Aman.

Muzeul Theodor Aman a fost deschis în anul 1908 şi este unul dintre cele mai vechi muzee memoriale din România. El păstrează atmosfera vieţii private din perioada Belle Epoque alături de cea mai mare parte a lucrărilor pictorului Theodor Aman.

Grand Hotel du Boulevard este unul dintre cele mai vechi hoteluri din București, fiind construit de către arhitectul clădirii Universității București, Alexandru Orăscu,începând cu anul 1867. Hotelul și-a deschis pentru prima dată ușile către public în anul 1873, sub numele de Hotel Herdan, care se va schimba în 1877 în Grand Hotel du Boulevard. Monumentala clădire a Grand Hotel du Boulevard, aflată vis-a-vis de Cercul Militar, a fost construită la jumatatea secolului XIX, pe terenul marelui nobil Vintilă Corbeanu, și a fost mai târziu cumpărată de către Jacques Herdan, proprietarul fabricii de pâine de pe șoseaua Orhideelor. Construcția hotelului, proiectat de Alexandru Orăscu, angajat din 1851 ca arhitect al statului în Direcția Lucrărilor Publice, începe în anul 1869 și durează câțiva ani buni, astfel luând naștere prima fațadă a bulevardului ce pornea de la Universitate. În anul 1873, saloanele ample, bine luminate și somptuos decorate ale hotelului recent inaugurat sunt desemnate să găzduiască o prestigioasă expoziție de pictură cu opere făcând parte din colecțiile domnitorului Carol I, Mihail Kogalniceanu, Grigore Cantacuzino, Alexandru Odobescu, Cezar Bolliac, Theodor Aman s.a.

Între coloanele de marmură și candelabrele aurite erau expuse lucrări de Lucas Cranach, Tiţian, Tintoretto, Watteau și Fragonnard. Recepții diplomatice, dineuri de gală și baluri somptuase au îmbogățit atmosfera boemă a prestigioasei clădiri. Înaintea Primului Război Mondial, sala de marmură era cea mai șic locație bucureșteană, iar în perioada interbelică tineretul high-life venea aici să exerseze noi pași de dans cu influențe vestice.

View this post on Instagram

Cand toamna se baga in fotografie

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Sediul Uniunii Arhitecţilor din Bucureşti. La intersecţia dintre străzile Boteanu şi Demetru Dobrescu, se înalţă triumfătoare o clădire  neobişnuită, realizată într-un stil inedit, printr-o combinaţie de nou cu vechi. „Casa a fost construită de Grigore Păucescu, membru de partid, la sfârşitul secolului  XIX, apoi a deservit ca sediu ambasadei Austro-Ungare, înainte de primul război mondial”, povesteşte istoricul Bălăceanu Stolnici. Pe 23 decembrie 1989, casa a fost arsă şi distrusă de către Armata Română. În anul 2003, clădirea s-a ridicat până la etajul 7, însă într-o notă modernă. „Clădirea se încadrează în normele permise în această zonă, imobilul măsurând 28 de metri cu ferestre joase de 2 metri şi 60 de centimetri“, adaugă arhitectul Dan Marin. Fiind monument istoric, ruina Casei Păucescu nu a putut fi demolată. În consecinţă, aceasta a fost consolidată, iar în spatele ei a fost construit turnul de oţel şi sticlă.

View this post on Instagram

Nou si vechi

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Arcul de Triumf, construit între 1921 și 1922 după proiectul arhitectului Petre Antonescu, este simbol al victoriei României în Primul Război Mondial, acesta leagă simbolic Bucureștiul atât de vechea Romă –  civilizația care a impus arcul ca simbol al victoriei, cât și de sora latină Franța, Arcul din Paris comandat de Napoleon constituind un model pentru cel din București. Medalioanele Reginei Maria și al Regelui Ferdinand stau la loc de cinste pe Arcul de Triumf. Pe fațada de nord se află medalioanele “Credința” și “Bărbăția” –  opere ale sculptorilor Constantin Baraschi și Ion Jalea.

Monumentul nu este primul Arc de Triumf din Capitală, acesta fiind precedat de monumente temporare dedicate victoriei în Războiul de Independență sau împlinirii a 40 de ani de domnie a primului rege al României, Carol I.

View this post on Instagram

Tot inainte

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Strada Arthur Verona este una dintre cele mai colorate strazi din oras. Asta si datorita Street Delivery care a facut din aceasta strada una celebra in Bucuresti. Toata lumea care trece pe aici se fotografiaza cu peretii colorati de diversi artisti urbani.

View this post on Instagram

Sau mergi pe la Eden la o bere 🙂

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

In gang-ul de la Universitate, foarte aproape de Calea Victoriei se afla unul dintre cele mai colorate locuri din Bucuresti. Asta datorita faptului ca pasajul este plin de umbrele multicolore.

View this post on Instagram

Calea Victoriei noastre

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Teatrul Odeon, unul dintre cele mai reprezentative teatre din București, a fost fondat în 1946, sub numele de Teatrul Muncitoresc CFR Giulești. Se află în locaţia actuală din centrul Bucureştiului din 1974, într-o superbă clădire monument istoric, căreia i-am serbat centenarul în 2011. Sala Majestic este una dintre cele mai elegante săli de teatru din Bucureşti şi una din puținele din Europa cu tavan glisant. În anul 1990 Teatrul Giuleşti îşi schimbă numele în Teatrul Odeon.

Teatrul ODEON este un teatru de repertoriu, subvenționat de Primăria Municipiului București, cu o echipă stabilă de 35 de actori, 2 regizori și un scenograf. Sala Majestic are o scenă à l’italienne și o capacitate a sălii de 300 de locuri.

View this post on Instagram

Hai la Teatru

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

De-a lungul timpului spectacolele teatrului au participat la numeroase turnee și festivaluri internaționale: la Roma (Italia) cu spectacolele Meșterul Manole de Lucian Blaga și Măsură pentru măsură de W. Shakespeare (1973), dar și în URSS, în același an, alături de spectacolul Casa care a fugit pe ușă de Petru Vintilă, toate în regia lui Dinu Cernescu, la Arezzo (Italia) cu spectacolul Năpasta de I.L. Caragiale, regia Alexa Visarion (1979), în Marea Britanie cu spectacolul Richard III de Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu (1994), la Bratislava, Slovacia cu spectacolul Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, regia Dinu Cernescu (1996), la Oldenburg, Germania (1996) cu La Țigănci, regia Alexander Hausvater, la Berlin (1999) și Hanovra (2000) cu spectacolul Saragosa – 66 de zile după Jan Potocki, regia Alexandru Dabija (1999), la Cairo, Egipt, cu spectacolul Teatru seminar după Petre Țuțea, regia Dragoș Galgoțiu, la Berlin cu spectacolul Frații de Sebastian Barry, regia Alexandru Dabija (2001), în Canada cu spectacolul Cumetrele de Michel Tremblay, regia Petre Bokor (2001).

View this post on Instagram

The Shape of Water

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

Muzeul Național de Istorie a României. 1890. Construirea acestui sediu este solicitată Ministerului de Interne, de către directorul Mihail Suţu, prin raportul nr. 17 027. Generalul George Manu, atunci Ministru de Interne, dispune următoarele măsuri: „Să se facă un proiect de lege pentru construirea unui palat, care se va prezenta Corpurilor legiuitoare în sesiunea ce va urma. Locul pe care se va construi va fi acelaşi cu exproprieri până la bulevard şi strada Academiei. Direcţiunea poştelor va întocmi un program de încăperile necesare şi se va ţine un concurs pentru facerea planurilor”. 5 mai 1890. Consiliul de Miniştri aprobă să se întocmească un proiect de lege pentru deschiderea creditului de 3 000 000 lei necesar construirii unui Palat al Poştelor şi Telegrafelor.

Pentru construirea Palatului Poștelor se aveau în vedere două terenuri situate în centrul Capitalei: unul aflat în faţa grădinii Cişmigiu și al doilea cuprins între strada Stavropoleos, calea Victoriei şi Biserica Sf. Dumitru. În final, a fost ales cel de-al doilea teren. Când, în cele din urmă, s-a întocmit proiectul de lege şi s-a stabilit locul pe care urma să fie construit Palatul Poştelor, se schimbă guvernul şi proiectul rămâne în dosarele Camerei deputaţilor.

Biserica Kretzulescu – Cretulescu, considerata drept unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura de la sfarsitul perioadei brancovenesti, este una dintre bisericile vechi ale orasului Bucuresti. Aceasta a fost construita intre anii 1720-1722, prin eforturile cancelarului Iordache Kretzulescu si ale sotiei sale, Safta, fiica Sfantului voievod Constantin Brancoveanu.

Initial, biserica era inconjurata de magazine si case, care formau “Hanul lui Kretulescu”. Marele logofat a construit in vecinatatea bisericii un han, nu numai pentru ca asa se obisnuia in aceea vreme, dar si pentru faptul ca aici se afla, pe atunci, bariera de nord a orasului, numita si “Podul Mogosoaiei”. Mai tarziu, insa, acestea au fost demolate, pentru ridicarea Palatului regal.

Capsa este unul dintre locurile cele mai incarcate de povesti din Capitala. Casa Capsa a reprezentat cea mai buna cofetarie din Europa. Inainte, dulciurile erau din Orient: sarailii, cataifuri, baclavale, serbeturi. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea au aparut limonada, prajiturile fine, bomboanele si ciocolata, adesea importate de la Paris. “Casa Capsa” a devenit faimoasa in toata Europa pentru ciocolata sa fina. In prezent, toate prajiturile sunt facute din ingrediente naturale, cu un gust special, conform cu retetele originare. Pe aici au trecut in decursul istoriei foarte multe personalitati marcate printre care Theodor Pallady, Eugen Barbu, Marin Preda, Tudor Musatescu, Ion Barbu sau Ion Minulescu.

Mai multe fotografii gasiti aici

View this post on Instagram

Noiembrie frumos

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on

View this post on Instagram

Privind la casa lui Tanase

A post shared by bloguluotrava (@bloguluotrava) on



3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.