BLOGU LU' OTRAVĂ

iti aduci aminte de bananele verzi care stateau zile intreg puse pe niste ziare pe dulap sa se coaca? nu apucau sa se faca galbene pentru ca le mancam asa verzi cum erau. erau senzationale.

iti aduci aminte de sacul negru de gunoi in care iti auceau ai tai portocale de craciun? si aici exemplele sunt multe. nu despre asta vreau sa vorbim. ci despre copii din ziua de azi. sunt ei mai fericiti decat eram noi. au parte de tot. calculator, informatie care ii bombardeaza din toate partile, Iphone din clasa a 4-a, Ipad, nintendo wii, playstation, Xbox, biciclete care mai de care mai smechere, trotinete, masinute pe baterii, locuri de joaca special amenajate prin mall-uri dotate cu toate nebuniile, 1000 de feluri de ciocolata, o gramada de sucururi, dulciuri, jucarii de la mc, filme 3D de animatie. cam to. tot ce poate sa isi doreasca un pici. insa cu toate astea nu crezi ca noi aveam o copilarie mai frumoasa asa in saracia noastra? nu crezi ca stiam sa ne bucuram mai mult de lucruri? nu crezi ca apreciam orice cadou primeam…

eram topiti cand primeam guma de mestecat de la un unchi din germania. eram topiti daca prindeam un neckerman si il rafoiam ani de zile. ziceam “stop al meu” daca ne placea ceva. urmaream zilele trecute un documentar despre cum traieste o comunitate de oamneni undeva prin Filipine. peisajul arata groaznic. apa, barci, case fara acoperis, mult peste, o biserica improvizata din lemn fara acoperis dar cu cateva bancute unde oamenii se rugau. dar cu toate astea oamenii aveau fete luminoase. oamenii aia zambeau. in toata simplitatea lor erau fericiti cu ceea ce au. erau bucurosi ca pot manca pestele ala, ca pot sa locuiasca intr-o casuta din aia, ca pot avea grija de copii lor. ca pot duce o viata normala. simplitatea cred ca te face sa fii mai pur. simplitatea iti da ceva magic. ceva divin. ceva extrem de frumos si de curat. oamenii aia se bucurau de niste chestii atat de simple. noi cand ne bucuram? cand ne luam cel mai nou model de Iphone? cand ne luam audi? cand ne luam casa? cand platim bilelete pentru excursia din caraibe?

cand am luat bilelete de avion pentru weekendul la roma? cand ne luam laptop? nu. vad oameni pe langa mine care habar nu au sa se bucure. si atunci e cel mai trist. cand nu ne mai bucura mai nimic, revenind la copii. e firesc sa aiba calculator de la 3-4 ani, telefon mobil in clasa 1, laptop, sa mearga sa se joace la mall baneasa cu prietenii in locul special amenajat, sa merga in tabara la paris, sa vada disneyland, sa meraga la filme de animatie 3D la mall, sa primeasca de la mos nicolae o super bicicleta, de la mos craciun un Ipad, de la tati si mami de ziua lui un playstation dotat si cu scaun de pilot plus volan, microfoane pentru karaoke, etc. si ii vezi bucurosi? adica se vede ceva pe fata lor cand primesc astea? sau este ceva de genu’ “bine ca in sfarsit mi-ai luat asta pentru ca X si Y aveau deja si deja nu mai eram in randul lumii”. iti vezi copilul ca se bucura cand primeste ceva? cand il duci undeva? facand o paranteza. exista si exceptii.

vorba cantecului: “ei au altele in cap cand aud vorbind de capra”

PS multumesc Irina pentru subiect