“Cred ca, cu cat ne apropiem de lucrurile simple, cu atat vom fi mai bucurosi.” Interviu cu Smiley
Written by Otrava, Posted in Music
Este unul dintre cei mai cool artisti de la noi, este un om talentat, este un om care ii iubeste pe cei mici si este alaturi in o gramada de campanii care strang banii pentru tot felul de cauze. Este modest, de cel mai mare bun simt, copilaros, iubeste ceea ce face pana in maduva oaselor si asta se vede. Doamnelor si domnilor am onoarea si placerea la “Romania mea” sa stau de vorba cu Smiley.
SIMPLU, 11 ani solo, o tona de piesa care au rupt, jurat in cel mai cool show TV muzical din Romania, prezentator in alt show care e mega top si tot asa. Acum e totul simplu. Cum a inceput treaba asta cu muzica?
Pai treaba asta cu muzica a inceput in perioada liceului, cand am fost intr-o tabara cu Liceul de Muzica din Pitesti, Dinu Lipatti si am auzit pentru prima data cum suna chitara clasica si a fost dragoste la prima vedere. De-acolo am inceput sa studiez chitara clasica. Practic asa am inceput sa intru in contact cu muzica intr-un mod mai constient pentru ca eu aveam o legatura inconstienta cu muzica pana la momentul respectiv. Adormeam cu muzica, ma trezeam cu muzica, ascultam muzica, foarte multa muzica. Le multumesc parintilor mei, familiei mele ca au ascultat multa muzica misto! M-au influentat intr-un mod pozitiv. Am cunoscut de mic Phoenix, Pink Floyd, Beatles, Dire Straits, Led Zeppelin, Michel Jackson, Prince, cand eram inca foarte mic.
“Niciodata n-am fost ca toata lumea. Am avut curaj sa fiu altfel.” Cum ai reusit sa mergi pe drumul asta?
E foarte greu sa fii altfel. E foarte greu cand vezi ca gandesti altfel sau cand vezi lucrurile altfel si realizezi ca pentru a te integra trebuie sa fii cumva ca toata lumea. Ai de facut o alegere constienta: daca vrei sa fii ca toata lumea sau vrei sa fii ca tine si iti asumi faptul ca vei avea intotdeauna opinii diferite, vei avea de deal-uit cu oameni care vor rade de tine sau te vor batjocori…doar pentru ca nu esti ca ei. Si asta se intampla de cand esti mic si cand esti mic e si mai nasol. Dar, cumva, am reusit sa gasesc o cale de mijloc si sa fiu oarecum acceptat si de altii si am gasit si oameni care sa ma accepte asa cum sunt. Cel mai greu este cand esti adolescent, cand iti dai seama ca tu nu gandesti la fel, ca tu nu esti asa, cand trebuie sa lupti pentru ceea ce crezi tu.
Are DOC o piesa care alea cele se numeste fix asa: Multumesc. E mega important sa ai langa tine oameni care sa creada in tine, care sa te sustina in clipele mai nasoale. Daca e sa multumesti persoanelor din viata ta care e lista scurta de multumiri si care sunt multumirile?
Lista scurta de multumiri nu exita pentru ca exista una lunga. Sunt o gramada de oameni care m-au influentat…incepand de la parintii mei, prietenii mei, oameni care au avut incredere in mine, prieteni care au fost alaturi de mine in treaba asta cu muzica de la inceput si care inca mai sunt si acum, oameni care m-au ajutat sa cladesc, de la oameni de TV, radio, actori, producatori, artisti, oameni care au avut incredere in muzica mea, oameni care sunt alaturi de mine in momentul asta si aici ma referer la cei din Ha si colaboratori….ar trebui sa fac o lista foarte lunga si mi-ar fi greu…de teama sa nu uit pe cineva. Sunt foarte multi oameni care m-au ajutat si mi-au fost alaturi.
“Si avem atat de multa treaba/Si totul pare important/Parintii tai mereu te-asteapta/Chiar daca tu i-ai mai uitat.” Cand am descoperit piesa o ascultam pe repeat. Este atat de reala si cu un text care te face sa ta gandesti la goana asta in care suntem mereu si la momentele in care nu suntem langa familie. Cum ti-a venit ideea acestei piese?
Piesa asta nu e o idee, e o traire. Si e o traire care vine evident din suferinta, suferinta alor mei si a mea, evident. Am scris-o intr-un moment de cumpana din viata tatalui meu si a noastra, moment in care eram foarte departe, eram in LA. Am scris refrenul atunci si am continuat piesa cand am ajuns in Romania, culmea, intr-un avion, avand in vedere ca tatal meu e pilot de aviatie. Acum imi dau seama cum vine inspiratia. Mi-a fost foarte simplu sa o scriu tocmai pentru ca vine dintr-o traire, nu e o simpla idee. Si in momentul in care scrii piese care vin dintr-o traire e foarte usor sa le scrii… adica iti vin cuvintele imediat, fara sa te gandesti. Si eu incerc sa scriu piese exact ca si cum ai vorbi. De foarte multe ori oamenii au impreisa ca stiu ce urmeaza si chiar foarte multi mi-au spus ca piesele mele au versurile ca si cum as vorbi si asta e un lucru foarte greu de atins. Exercitiul m-a invatat sa ajung la un mod de exprimare prin care spun foarte multe in putine cuvinte. Asta incerc tot timpul. Imi doresc sa inteleaga ascultatorii din prima despre ce e vorba si din a doua sau a treia sa inteleaga subtilitatile textului.
Aud tot mai des oameni care se plang ca nu fac ceea ce isi doresc, ceea ce le place, ceea ce vor. Esti unul dintre oamenii care fac ce isi doresc, isi castiga existenta fix din ceea ce le face placere. Cum ajungi sa faci asta?
In primul rand trebuie sa vrei sa descoperi ce-ti place, apoi sa ai norocul sa descoperi ce-ti place si apoi sa ai curajul sa faci treaba asta, sa inveti, sa aprofundezi, sa devii profesionist, sa exersezi in fiecare zi si, la un moment dat, daca ajungi indeajuns de bun, poti sa-ti castigi si existenta din treaba asta. Dar pana atunci si chiar si dupa ce descoperi ce-ti place si ajungi sa faci ceea ce-ti place, e nevoie sa dozezi modul in care faci ceea ce iti place. In viata nu poti sa faci numai ce iti place, n-ai cum! Cumva trebuie sa gasesti o doza in care, sa zicem, raportul sa fie 80/20 din 100%. 80% lucruri care-ti plac si 20% lucruri de care ai nevoie, lucruri pe care trebuie sa le faci. Daca ai o chemare catre ceva anume, daca te apuci sa faci ceea ce-ti place, lucrurile se aliniaza …cumva Universul lucreaza pentru ceea ce iti pui tu in cap. Repet, daca si tu lucrezi. Tu trebuie sa faci toti pasii astia si daca tu nu faci pasii, nimic nu poate face asta pt tine.
Ce sfat poti da oamenilor care se gandesc cu groaza cand se dau jos din pat si trebuie sa ajunga la job?
Eu cred ca exista ceva bun si frumos in tot ceea ce facem. Fiecare om care are un job trebuie sa gaseasca partea fun din job-ul sau. Daca reuseste sa faca asta, cumva lucrurile vor fi mai simple. Iar daca nu poate gasi partea fun, sa-si gasesca un hobby care sa-I distreze, care s-ai mentina bucuria de copil.
“Muzica, pentru mine, e ca o mare dragoste, o dragoste neconditionata.” Cum iese o piesa? Care e precesul. De exemplu cum a iesit Vals?
O piesa vine dintr-o stare…o stare pe care am trait-o sau pe care mi-as dori sa o traiesc. O piesa vine dintr-o idee sau din ceva ce ai auzit pe strada sau ceva ce ai vazut…o piesa poate sa vina din absolut orice…trebuie doar sa fii atent, prezent in viata asta pe care o traiesti. Te poate inspira si o armonie, un ritm. Pentru piesa Vals, a fost o armonie care mi-a dat starea de vals. Eu oricum am idei care zac cumva…imi vin idei tot timpul si le stochez undeva, le mai notez in telefon…chiar daca uneori e vorba doar de o fraza. Tot timpul mi-am dorit sa scriu o piesa despre vals pentru ca valsul este un dans al dragostei implinite si am vrut sa scriu despre relatia dintre doi oameni ca un dans si mi-a fost foarte simplu scriu, aveam deja idea. Mai ales ca eu am dansat vals deci stiu cum e toata treaba asta. Marturisesc foarte sincer ca am dansat vals pe piesa asta in timp ce o scriam. Imi imaginam cum te duce si tot timpul m-am gandit ca vocea trebuie sa aiba o linie melodica exact ca o vioara….exact asa m-am gandit. Dar nu m-am gandit niciodata ca o sa aiba succesul pe care-l are! Niciodata!
Ne pierdem in detalii si de multe ori uitam esenta. Care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata?
Va recomand sa acultati piesa “Acasa”, vers cu vers, si cam asta e! Sper ca am reusit sa cuprind totul, desi nu mi-am propus dar e un punct de plecare foarte bun. Daca ascultati piesa, exact despre asta e, despre ce lucruri sunt importante pentru mine in viata asta.
“Nu cred ca exista o singura mare dragoste in viata, pe care trebuie s-o cauti, ca aia e si gata.” Crezi asta in continuare? De ce?
Nu le stiu eu pe toate …dar s-ar putea ca unii sa aiba sansa asta si s-ar putea ca unii sa fie nevoiti sa caute asta. Eu cred ca e important sa iubesti in viata asta si nu sa iubesti doar o data sau doar un singur om …cred ca trebuie sa iubesti. Punct.
Sa iubesti oameni, sa iubesti muzica, sa iubesti natura, important este sa iubesti si cred ca din asta vine puterea noastra ca oameni, din iubire.
Cum merge treaba la HaHaHa Production? Mi se pare ca sunteti o familie mega bine legata si ca va iubiti si sustineti tare unul pe altul. Asa e? Cum vezi tu HaHaHa?
Faptul ca suntem ca o familie e adevarat. Iti dai seama ca in toate familiile exista lucruri frumoase, lucruri care ne leaga dar exista si probleme, exista si neintelegeri si exista frictiunea asta de care nu avem cum sa scapam atunci cand ne cunoastem unii pe altii. In momentul de fata crestem o generatie noua de artisti si suntem in stadiul in care se cunosc si ei pe ei, ne cunoastem si noi unii pe altii si la fel si publicul. E un proces, un proces care poate dura 1 an, 3…5 sau chiar 10 ani.
Pentru mine e mega exciting sa lucrez cu artisti noi si sa cream impreuna lucruri noi si sa-i promovez. In rest viata e exact ca in familie si cu rele si cu bune. Hahaha e un organism viu, nu o organizatie, e un organism care respira, traieste prim muzica pe care o face, prin artistii pe care ii cream, reprezentam si promovam.
“Imi e dor de tine tata/Vreau sa ne vedem mai des/Sa vorbim de una, alta/Vreau sa mai copilaresc.” Facem parte din Generatia Peter Pan: adulti care refuza sa se maturizeze. Faci parte din aceasta categorie?
Nu stiu daca refuz sa ma maturizez. “Generatia Peter Pan” e o metafora frumoasa despre pastrarea inocentei, pastrarea valorilor reale pe care le aveam in copilarie, fara a fi influentati de societate, de ce ni se baga pe gat in fiecare zi…reclame care-ti spun sa porti asta, sa bei asta…etc. In copilarie era totul mai simplu, faceai ce-ti placea, mancai ce-ti placea, te imprieteneai cu oameni doar pentu ca erau vecinii tai, nu-ti trebuiau prea multe motive ca sa te imprietenesti cu cineva. Erau lucrurile mult mai simple. Fix asta imi doresc sa patrez, inocenta, cretivitatea, curajul, doza aia de inconstienta care te face curajos si joaca. Imi place sa ma joc. Mai ales in meseria mea unde e foarte importanta joaca. Cele mai tari lucruri pe care le-am facut au venit dintr-o joaca, fara sa ne gandim.
Dar imi asum si responsabilitatile care vin cu maturizarea. Imi asum conducerea unei firme, desi mi se spune Smiley si am o firma care se numeste Hahaha Production, suntem foarte seriosi in ceea ce facem, sunt foate responsabil dar Smiling is the way to do it!
Andi Vasluianu spunea intr-un interviu pe blog ca “Iubirea adevarata vine chiar in liniste si e ca… o mangaiere de mama.” Tu cum vezi treaba asta?
Eu cred ca fiecare poate sa gaseasca o descriere personala despre iubire. Mangaierea de mama iti ofera siguranta, liniste, e acea iubire neconditionata care e cel mai greu de gasit. Asta e ideal sa gaseti o iubire neconditionata.
Crezi in bucuria lucrurilor simple? Care sunt lucrurile simple care te fac fericit?
Cred in bucuria lucrurilor simple, cred in bucuria unui rasarit de soare, cred in balaceala cu prietenii in rau, cred in bucuria unei mese in familie. O piesa neasteptata intr-o noapte, o zi de singuratate in casa, cred in bucurii simple. Cred ca, cu cat ne apropiem de lucrurile simple, cu atat vom fi mai bucurosi. In momentul in care obtii ce ti se impregneaza de mic, bani, faima, aparitii TV, 10 case, etc, cand le realizezi, iti dai seama ca nu sunt importante deloc si ca tot lucrurile simple te fac cel mai fericit. Lucrurile care au legatura tot cu copilaria…cumva. Atunci totul era simplu: mancam, de distram, dormeau si ne jucam. Si acum facem aceleasi lucruri doar ca trebuie sa castigam ce mancam. Nu mai primim gratis mancare. In rest cam tot asta facem.
Ce status ai pune in clipa de fata pe Facebook?
Keeping the vibe alive!
