BLOGU LU' OTRAVĂ

Oamenii cu adevarat mari sunt modesti si de cel mai mare bun simt cu putinta. Asa este si omul cu care am stat de vorba la “Romania mea”. Un baiat de un mega bun simt, un baiat mega profesionist, un om care isi face meseria cu daruire, cu pasiune. La fotbal e simplu: joci la Real Madrid sau la Barcelona. Asa e el. E jurnalism. Joaca in cea mai tare echipa din Romania – “Romania, te iubesc” la Pro TV. E unul dintre oamenii aia cu mult sange in instalatii care pune intrebari incomode, face toate sacrificiile din lume sa iasa anchetele, ca sa se faca dreptate. Tocmai pentru ca are dorinta si traieste cu convingerea ca o sa ne facem bine la un moment dat. A facut ancheta care au lasat urme – fie ca este vorba despre “Sclavi pe pamantul mafiei”, “România, să fii sănătoasa” sau “Vrem primar, model european”. El este omul cu care am bucuria sa stau azi de vorba. Si unde mai pun ca am fost colegi si suntem prieteni. Am onoarea si placerea sa va invit la un interviu cu Rares Nastase. 

Esti unul dintre cei mai buni reporteri din Romania. Cum te-ai indragostit de aceasta meserie?

M-am angajat la PRO FM si mai apoi PRO TV Timisoara dintr-o joaca, pe cand eram student, si mi-a placut teribil. Faceam Facultatea de Drept cand am intrat in televiziune, dar inca din liceu aveam dorinta de a fi regizor de film. Cred ca am gasit meseria care le imbina cumva pe ambele – justitiar in munca de investigatie, unde ma ajuta cunostintele de Drept, iar apoi te joci cu imaginile, creezi o poveste si montezi practic o pelicula jurnalistica de vreo 40 de minute. Imi place sa cred ca fiecare ancheta e ca un film.

Tata imi spunea mereu sa fiu modest si sa respect pe toata lumea pentru ca
de la fiecare om ai ce invata. Ce ai invatat cel mai de pret de la parintii tai? 

In copilarie, parintii imi spuneau sa fiu pe langa oameni de la care am ceva bun de invatat. Si iata-ma, am un job care ma duce mai mereu in fata unor oameni remarcabili, din tara sau diaspora, oameni care au reusit, care vad solutii, care realmente schimba lumea in care traim.  De invatat e si din toata alergatura pentru demascarea imposturii si coruptiei –  au picioare scurte, si daca esti insistent si pui intrebari, ies la iveala. Dovezile de coruptie, incompetenta, impostura, risipa, jaf, toate ne ofera imaginea unor protagonisti care intra, fara echivoc, la capitolul “asa nu”, “de evitat”, “de condamnat”. Si totusi, prin agoniseala facuta prin diverse metode, mai putin legale, cred ca uneori, in societatea romaneasca, acesi indivizi au tendinta, culmea, sa treaca drept model pozitiv pentru unii dintre romani. Aici e cheia, aici mai avem de lucrat, in privinta schimbarii de mentalitate din Romania. Sa nu uitam ca inca traim in tara lui “a furat, dar a si facut ceva”, a lui “daca ajungi la borcanul cu miere …musai bagi mana” sau “s-a descurcat, e dat dracului,  e baiat destept”. Asta auzi uneori, cand mergi pe teren. Trebuie sa intelegem ce pretentii avem de la alesii nostri si sa vedem ca schimbarea de mentalitate incepe de la noi, nu de la ei. Vrem nu vrem, alesii sunt oglinda noastra.  

“Cautarea este uneori mai importanta decat lucrurile pe care le gasim.” Tu cum ti-ai gasit drumul?

E microb, m-a prins imediat si as fi luat-o ca pe o joaca mult timp, dar mi-am dat seama imediat cu ce vine la pachet munca asta, cata putere ai in legitimatia de presa si microfonul cu care deschizi usi si minti, si mai ales cata raspundere are jurnalistul. Da, exista stres, presiune, multa seriozitate, dar sunt si multe satisfactii. Multe. 

Ai o meserie in care nu ai cum sa ai pauze, trebuie sa iti faci treaba chiar daca ai o zi mai proasta, chiar daca ai o problema in familie. Cum ai reusit sa faci asta atat de bine?

Imi place sa cred ca am una dintre cele mai interesante meserii din cate exista, chiar daca azi razi mult la un subiect, maine te deprima altul. Si de multe ori nu poti lasa deoparte subiectele, cand ajungi acasa. Dincolo de jurnalist, esti cetatean, te afecteaza inevitabil problemele abordate in subiectele de la TV. Invers nu prea merge, sa aduci la work, problemele de acasa. Ma simt nocoros ca nu am astfel de situatii, am o sotie pe care ma pot baza mult si toti cei apropiati sunt bine. 

Ai primit vreodata amenintari dupa un episod din “Romania, te iubesc!”?

Se mai intampla, dupa unele anchete, dar nu atat de des pe cat se crede. De exemplu, cand am facut campania “Sclavi pe pamantul mafiei”, de la Stirile PRO TV, atunci cand am vorbit despre romanii exploatati si abuzati in agricultura din Sicilia, mi s-a transmis sa nu mai calc vreodata pe acolo. Mesaje explicite, primite pe telefon sau pe Facebook.

Dar exista in alte situatii diverse forme de presiune, esuate pana acum, din partea unor protagonisti care nu doresc sa dea ochii cu noi. Incearca si ei, eu imi vad de treaba.

Care e cea mai mare victorie personala de cand faci “Romania, te iubesc!”?

Palpabil, sa spun asa, cred ca dupa reportajele facute periodic pe povestea distrugerii apelor de munte prin haosul microhidrocentralelor, simt ca am pus presiune pe autoritati sa impuna restrictii severe, privind aprobarea unor astfel de proiecte in natura. S-a schimbat legea, exista limitari, nu mai poti tranti oriunde o astfel de investitie. Dar marea satisfactie vine din faptul ca dupa cele 11 sezoane ale emisiunii de pana acum, cred ca in Romania s-au facut pasi in schimbarea de mentalitate. Si simt ca fiecare reportaj a contribuit – pasi mici, dar multi, cu sutele, se fac niste pasi mari. 

Viata nu sta-n zile si nici in nopti. Sta in intalnirile cu oameni si in amintirile pe care ti le faci. Care sunt intalnirile remarcabile din viata ta?

M-a bucurat teribil intalnirea din 2017, cu romanii de la NASA, doi ingineri de top,  oameni care au pasit deja, cu mult, in viitor. Un iesean si un sibian care transforma pur si simplu prezentul intregii omeniri. Unul lucreaza la robotii trimisi pe Marte, iar celalalt are numele pe placuta cu informatii, trimisa cu Voyager in spatiu inca din 1977, sonda care ar trebui gasita de civilizatii extraterestrestre, si la care a lucrat si el. Sunt oameni care schimba realmente domeniul science-fiction, in realitate. Adica lucreaza la proiecte de genul – echipamente cu care peste cateva decenii sa acumulam informatie in timp ce dormim, metode prin care sa obtii apa pe alta planeta sau mese de operatii autonome care fac treaba singure si vor avea grija mai intai de astronauti, si mai apoi de noi toti. Avem romani care fac parte din elita mondiala a oamenilor vizionari si extrem de iscusiti. Asa au aparut, in trecut, mai intai la NASA si apoi in lume, cuptorul cu microunde, laparoscopia, si multe alte inventii care acum ni se par banale. Ma fascineaza toti romanii buni cu care intru in contact. 

Crezi in bucuria lucrurilor simple? Care sunt lucrurile simple care te fac
fericit?

Un late breakfast intr-un loc mai putin aglomerat, un city-break, un film sau o carte buna, un joc pe Playstation. 

“Ii sfatuiesc pe cei care se plang de job-urile pe care le au sa inchida ochii si sa-si dea seama pana la ce varsta se vad facand meseria aia.. sa lupte pentru crezul lor.” Sunt vorbele lui Marius Manole intr-un interviu la mine pe blog. Tu ce ii sfatuiesti sa faca pe cei care nu isi gasesc calea?

Eu, cand am tendinta sa ma plang ca mi-e greu la job, ma gandesc cum e fix in acel moment pentru altii, care stau in frig, mai prost platiti, mai frustrati, sau mai legati de un birou si de hartogarie (care mie imi displace teribil), mai izolati sau mai putin apreciati. 

Sa faca schimbarea, sa incerce ce le place. Dar nici sa nu renunte usor, pana nu au simtit ca dau maximul, pentru acel job. Succesul cred ca vine doar daca esti dedicat. Sunt etape pe care nu poti sa le sari. Si in munca mea am vazut ca multi dintre cei care incep cu mult entuziasm, renunta pe parcurs, cand vad ca nu li se potriveste. Sau mai degraba ca nu e cum credeau. Dar un reporter bun se formeaza in 7-10 ani, nu de azi pe maine, si e pacat ca unii dintre cei cu potential, se pierd pe drum. Trebuie sa ai coloana vertebrala si stomac, dar e cel mai fain microb si cred pe deplin ca atata timp cat faci ceva care te pasioneaza, e ca in cugetarile lui Confucius, nu simti ca mai muncesti vreodata.

”Iubirea adevarata vine chiar in liniste si e ca… o mangaiere de mama.” Sunt vorbele lui Andi Vasluianu intr-un interviu pe blog. La tine cum a venit iubirea?

Iubirea adevarata iti da toate motivele sa o tii cu tine la nesfarsit. E ultima la care ai renunta. Iubirea adevarata e dincolo de cuvinte, se simte, se traieste. Ii fac o nedreptate sa o sumarizez aici. E coconul ala tesut cu maximum de bunatate, caldura, fara orgolii, reciproc cu care te imbraci nu o zi, doua, ci a la long. Sunt nocoros, simt ca am! ☺ 

Ai un loc preferat in Bucuresti? Care este acela si care este motivul?

Imi plac locurile care ma inspira si imi dau starea aia de bine, de care am nevoie de cate ori imi propun sa ies in oras. Imi place sa descopar locuri, sa vad antreprenori inventivi, idei fresh, sa gasesc bun gust, aleg de cele mai multe ori locuri in care sa pot veni cu familia, cu copiii. Imi plac oazele din oras care ma rup cumva de cotidian, de kitsch, de gri deprimant. Ma informez, citesc despre ele, citesc si blogul tau si stii ca te-am mai intrebat de un loc sau altul. Zic ca nu sunt pretentios, adica m-ai cucerit cu o mancare buna, cu o atmosfera faina, cu acel vibe care ma face sa revin si sa spun: ”Da, frate, avem si in Bucuresti locuri in care te simti civilizat!”. Nu sunt multe, dar incep sa se adune. Vreau sa ma bucur dimineata de energia unui bistro sau barulet unde se face o cafea buna, sau in weekend de o terasa unde sa poti lenevi mai mult, depinde de moment. Imi place viziunea romanilor repatriati, care au calatorit mult si au facut gastronomie si au avut de a face cu domeniul hotelier din strainatate. Se vede cine intra in astfel de afaceri cu si din pasiune, iti dai seama repede. Imi place ca in Bucuresti se mananca de la an la an tot mai bine, cu meniu mai sofisticat, mai interesant. Imi place sa fug si pe langa Bucuresti, au aparut cateva locuri faine.  

Se tot vorbeste de o superficialitate de care majoritatea dintre noi dam dovada, in unele momente. Din ce vine treaba asta?

Poate din faptul ca ni se pare ca avem tot mai putin timp, cred. Timp de concentrare, de munca, de lucru in echipa. Totul e pe fuga. Vrem si primim informatia tavalug, acum, rapid, cat mai simplu, nu imi place schimb, zapping, next, altceva. Toate episoadele din prima, finalul e mai important decat drumul pana acolo. Sa fie de-a gata, cine mai are timp de construit, de conceput, de analizat. Si e totul bulversant de facil – oameni care nu spun nimic, langa informatie de calitate, ne lasam influentati usor si parca nu ne mai permitem sa ajungem la miez, la esenta lucrurilor.  Cred ca tine mult de educatie, facuta si acasa si la scoala, de modul cum de vreo 3 decenii ne pregatim pentru realitatile de azi. 

Intr-o lume in care suntem bombardati de informatie..paradoxal…simt ca suntem mai putin informati ca oricand. Nu crezi ca e asa? Care crezi ca este motivul?

Asta spuneam, informatia e mai accesibila ca oricand. Ai biblioteci la purtator, ai acces din fotoliul de acasa sau de pe varf de munte. Problema nu e ca ai prea multa informtatie, asta cred ca e bine, ci foarte important e cum iti iei informatia, din ce surse, si cum o treci prin filtrul tau de gandire. Suntem din ce in ce mai informati, dar e loc clar de manipulare, de inducere in eroare, de vanzare de iluzii. Pentru ca e pe bani si pe interes. Si exista public, oameni care vor sa creada lucruri, chiar acolo unde nu exista. Adica din online afli ca unii tot descopera si tin ascunsi uriasii din Carpati sau ca te poti vindeca de boli terminale cu un macerat sau o reductie din … lame de ras ori diverse leacuri cu usturoi pisat si pus in ciorapi, la calcaie. Citim, dar mai cautam a doua, a treia, a patra sursa? Pe site-uri,  X il citeaza pe Y, care a preluat partial ceva de la Z. Iar Z a scris doar acel articol pe tema medicala, dupa ce in prealabil scrisese doar despre cum se pun muraturile. Dar mai e timp sa vezi cum sta treaba? In schimb poti afla recenzii, poti vedea ce spun altii despre una sau alta. Te poti informa mult din internet, exista mult content valoros, daca stii unde sa cauti. 

Ce nu te-a intrebat nimeni in niciun interviu si ai vrea ca lumea sa stie asta despre tine?

Habar n-am, poate ce as mai vrea sa fac, asa, in afara jobului, in urmatorii ani, un plan de tot il am in gand si nu il duc la capat? Uite, as vrea sa scriu un scenariu de film. Am o poveste in cap, bine ancorata in realitate si tot trag de mine sa ma pun pe scris. Sunt mai multe povesti intr-una, converg spre final, si cred ca ar iesi un film bun. E drept ca au intervenit alte scrieri, de care sunt mandru. In echipa “Romania, te iubesc!” am scris impreuna 2 carti in ultimii 2 ani, bazate pe anchetele de la TV. 

Demersul jurnalistic facut de voi este senzational. Dar de ce crezi ca apoi lucrurile se misca atat de greu in ceea ce priveste dezastrul din Romania?

Tot spunem ca schimbarea pleaca de la noi toti. De la fiecare. Alesii sunt oglinda societatii, ne place sau nu sa recunoastem. Ai un primar sau un deputat/senator care te face de rusine? El reprezinta toate comunitatea care l-a trimis in functie. Iti pasa ce face el, ce si cum munceste, daca isi face treaba pentru care l-ai trimis acolo? Daca nu, sa iti fie clar nici lui nu ii pasa de tine. Cand merg prin alte tari, strainii conectati la ce se intampla pe la noi imi spun toti ca la noi, marea masa e problema, ca noi toleram, noi ne facem ca taxam derapajele, indolenta, pacalirea sistemului si toate cele. Pentru ca si noua ne convine de multe ori sa fentam sistemul. Cum vrei sa se comporte alesul tau, daca tu arunci chistocul de tigara de la geamul masinii, la semafor, sau diverse deseuri de la fereastra apartamentului, in gradinita din spatele blocului si n-ai nicio problema cu asta. Daca iti golesti mizeria la popas, cand crezi ca nu te vede nimeni, ori dejectiile de la baia din vila direct in lacul, raul, din vecinatate. Daca te bagi pe banda de urgenta, de la autostrada, daca iti aranjezi rudele prin institutii conduse prin nepotism si nu pe merit, daca in general fentezi bunul simt si regulile. Fix asa va face si alesul tau, el stie ca tu faci asta si ca nu ii vei reprosa! 

Taierile de padure de prin tara, jaful din codrii, ori traficul cu tigari, de prin localitatile de la frontiera crezi ca sunt simple furturi? Sunt fenomen social, desi nu sunt tratate asa. Acolo sunt familii, comunitati intregi care traiesc din asta, care aproba tacit aceste fenomene, ca doar nu taie, nu fura si nu distrug singuri, cei care conduc marsaviile. Oameni care asa traiesc de decenii pentru ca nici nu li s-a oferit altceva si sunt mentinuti intr-o stare de saracie si coruptie. La capitolul asta mai urasc o expresie auzita frecvent prin judetul Olt, asta vara, cand filmam un reportaj din seria JUDETE LA STAPAN: “Nu esti cu ei, nu mananci o paine!” 

Stiu, e teama ca nu mananci o paine buna azi, dar poate maine e mai bine pentru copilul tau, daca iei atitudine. La noi a fost mereu grija pentru azi, nu mai conteaza ce ramane pentru maine, cum va arata un parc, un oras, un munte, o tara. Adica nici sa nu fim ipocriti…     

Chiar daca ai vazut atatea lucruri rele esti optimisti si crezi ca o sa ne facem bine. De unde atata optimism?

Ne facem bine pentru ca avem romani care spun ca se poate, acolo unde cei din jurul lor sunt sceptici. Si langa acesti romani care se implica si vin cu solutii, se aduna multi altii si sunt create niste enclave de bine, care tot cresc. Sunt convins ca vor fi tot mai mari, binele e molipsitor. 

Stiu ca a fost primita foarte bine aceasta carte. Ne poti spune mai multe despre ea?

A doua noastra carte se numeste “ne FACEM BINE”, cu acel “ne” deloc intamplator scris mai mic, pentru ca din titlu dezvaluim un joc de cuvinte – ne facem bine, cand facem bine. Fiecare in segmentul lui, la locul de munca sau in timpul liber, adica in patratica lui, indiferent unde se implica. In prima carte am abordat problemele negative ale societatii, pe care noi le-am intalnit cu ocazia filmarilor, dar de aceasta data am venit cu oamenii pe care trebuie sa ii avem model, ei ar trebui sa ne fie repere in societate. De la cei care fac voluntariat sanatos, benefic, constructiv, pana la cei care ne inspira sa facem bine, sa fim performanti. Cred ca e o nevoie de acest “bine” in Romania, cred ca romanii vor sa faca bine, demonstreaza ca au vointa, doar ca trebuie ghidati, coagulati intr-o idee, intr-un proiect. Si cartea ofera astfel de exemple, oameni si locuri care si pe noi, la emisiune, ne-au inspirat. Sugestia a venit chiar de la domnul Gabriel Liiceanu, care ne-a propus sa venim cu astfel de cazuri, in ideea de a mai contracara aceasta depresie cronica a societatii romanesti, ca nu ne mai facem bine, ca totul e gri si negru, ca tara asta e fara speranta si solutii. Le avem si stim sa ne mobilizam, sa facem bine si asta am vrut sa aratam in aceasta carte.   

Stiu ca iti place sa calatoresti. Care este destinatia pe care o recomanzi in 2020?

Insula Madeira. Am mers in concediu cu asteptari mici si mi-a placut mult. Valletta, Stockholm sau Helsinki, pentru un city-break interesant. 

Ce status ai pune in clipa de fata pe Facebook?

“Aici, acolo, peste tot.”

“Copilareste, joaca-te, ca de seriosi e plina lumea.”

"Romania mea" interviu cu Rares Nastase pro tv Rares Nastase Romania te iubesc”