Daca e marti, e Belgia
Written by Otrava, Posted in Diverse
Titlul postarii face referire la un film celebru. As vrea sa fie doar un film…iar martea asta sa nu existe in istoria Belgiei. E trist ce se intampla in Belgia. E trist ca fix inima Europei este martora acestei tragedii. E trist ca nesiguranta si teama isi fac tot mai mult loc in vietile noastre. E trist ca o sa vedem pe langa noi oameni cu pusca pe umar. In pozele din vacanta o sa apara si soldati. Si cel mai trist este ca incepem sa ne obisnuim cu asta. O sa faca parte din rutina de zi cu zi. Asta e marea drama pe care o traim.
Prietena Amalia Enache spunea o treaba extrem de adevarata..si extrem de dureroasa: “Înspăimântător este și ca după atentatele de la Paris și Ankara, aceste noi atacuri nu ne mai surprind. Chiar ne așteptam:(“
Si urmeaza replica celebra: “Si asta e doar inceputul.” Europa devine un continent unde siguranta nu mai e la ea acasa. Cine e de vina pentru asta? Probabil ca noi toti. Noi toti am contruibuit la asta. Mi se pare ireal ca in cel mai mare aeroport din orasul unde este Palamentul European sa se intample asta. Si pe de alta parte asta arata si cat de vulnerabili suntem . Sisteme de securitate peste tot, camere de luat vederi si in gura, controale amanuntite, filaj…oameni filati ani de zile. Si tot aici ajungem. La drame. La momente ca Charlie Hebdo, Bataclan, Bruxelles…E trist ca asta se intampla fix in capitala simbolica a Europei, kilometrul 0, punctul ala cel mai important. Trist este ca lupta asta e surda si in ea cad victime zilnic. Trist este ca noi vorbim despre asta in timp ce…fix in clipa asta…34 de familii isi plang mortii si 150 de familii se roaga ca cei apropiati lor sa traiasca. Ce e de facut? De unde apucam asta? Habar nu am.
Belgia este si o sa ramana in sufletul meu. Pentru Rock Werchter, pentru Bruges, pentru “Fata in iarba” din holul hotelului din Bruxelles, pentru tinerii care stau pe malul apei in Gent, pentru tot ce inseamna ea. Trist este ca incepem sa ne asteptam la asta si nu ne mai surprinde. Ne obisnuim. Obama spunea la finalul anului trecut fix asta dupa o serie de antentate din SUA – “Nu este ceva normal. Nu trebuie să devină normalitate” Nu imi place normalitatea asta. Nu imi place DELOC.
(poza facuta de mine in Bruxelles in 2012)
Am vazut pe Facebook la Camelia Spataru o idee: “In 2006 am locuit in Bruxelles. Eram corespondent PROTV la institutiile europene. Mi-am gasit casa chiar in Cartierul European, langa Square Marie Louise, la 3-4 minute de mers pe jos de Comisie, Consiliu si Parlament. De la capatul strazii mele incepea cartierul musulman. Imi faceam uneori cumparaturi de pe strazile alea, acolo unde erau negustori arabi, africani si aveau tot felul de mirodenii si fructe pe care nu le gaseam in lanturile consecrate. Intram in vorba cu vanzatorii, erau amabili, isi vindeau marfa ca la carte, cu arta, desi multe din magazine erau mai degraba niste dughene. Seara, insa, aceleasi strazi erau de evitat. Si patrulate foarte des de politie. De altfel, este cunoscut ca politia belgiana era foarte stricta si dura in cazul celor mai mici altercatii, astfel incat sa inabuse din fasa orice gand de scandal. Strazi intregi in apropierea centrului orasului erau locuite de imigranti, pentru ca proprietarii belgieni preferau sa inchirieze si sa stea la periferie. Belgia este o tara care in urma cu 30-40 de ani si-a deschis larg portile pentru magrebieni, mai ales. Iar multi belgieni imi spuneau inca din 2006-2007 ca va veni o vreme cand Belgia va plati pentru politica sa mult prea permisiva in privinta imigrantilor. Nu am fost de acord, cum nu sunt nici acum. Imigrantii “de buna credinta”, ca sa folosesc un termen care imi vine la prima mana, nu trebuie sa plateasca pentru cativa extremisti fanatici care ucid cu sange rece. Dar, tot ei, imigrantii care s-au bucurat de toate avantajele unei vieti in occident au o datorie morala sa ii dea pe mana politiei pe teroristii care traiesc de multe ori chiar printre ei.”
