“Daca nu suntem comozi, totul poate arata bine.” De vorba cu Gigi Caciuleanu
Written by Otrava, Posted in Teatru
La doar 14 ani a descoperit dansul contemporan de avangarda sub indrumarea lui Miriam Raducanu participand la celebrele Nocturne 9 1 /2 din Bucuresti, in 1972-1973 colaboreaza cu Pina Bausch la Folkwang Ballet din Essen, apoi cu Maia Plissetskaia, Jean-Michel Jarre, Guy Tudy, Francois Rabbath, Claude Lefevre, Santiago Sempere, Jean Le Poulain, Henri Ronse. Gigi Caciuleanu ajunge cel mai valoros dansator si coregraf roman al ultimelor decenii. Am facut o selectie – din interviurile pe care le-a dat in ultima vreme – a declaratiilor care mi-au placut cel mai mult. Va invit la un moment marca Gigi Caciuleanu.
“Farmecul baiatului care merge pe sarma este tocmai ca da din maini si ca da senzatia ca in orice moment ar putea cadea. Asta place publicului. Daca somnambulul ala care merge pe franghie ar merge drept nu ne-ar placea. Faptul ca el este la 30 de metri – intre doua case si poate sa isi rupa gatul in orice moment – face ca multimea aia sa stea cu sufletul la gura. Momentul in care intre viata si moarte este doar o frontiera foarte mica este cel mai intens, cel mai frumos.”
“Daca m-as simti perfect intotdeauna…cred ca m-as plictisi groaznic. Exista un egoism frumos. Orice om isi revendica dreptul la a imbobici cand vrea el, cand ii vine lui. Dreptul de a inchide ochii cand vrea el. Egoismul asta…in acest sens…este un lucru foarte bun. Nu egocentrismul, nu inchiderea in sine.”
“Fiecare minut al vietii este un punct zero de la care se pleaca.”
“Auguste Rodin a fost intrebat cum poate sa faca dintr-un pietroi un elefant? Este foarte simplu, a raspuns Rodin, iau blocul de piatra si dau afara tot ce nu e elafant. In fabrica mintii imi apare o scantei. Nu stiu daca e bine sau rau. Insa stiu ca asta simt.”
Sursa: Gandul
“Daca nu suntem comozi, totul poate arata bine. Stacheta cat mai sus! Si mult simplificat – dansul este facut din gesturi. Poti pleca, spre exemplu, de la gestul prin care ceri nota de plata si ajungi la ceva foarte abstract. Dar este un gest pe care toata lumea il cunoaste.”
Sursa: Postmodern
“Trupul este aceeasi enigma ca si mintea. Doctorii nu stiu exact unde se situeaza mintea. Stim unde se gaseste creierul. Dar mintea nu stim unde este. Asa este si corpul. E o minciuna sa spui: corpul este acela pe care il vezi.”
Sursa: Hotnews
“Primul limbaj pe care l-am cunoscut a fost cel al lui Molly, o lady/caine-lup. Ea mi-a fost dadaca si guvernanta. Mama, ocupata sa ne scape pe toti de la naufragiu, ma lasa in grija ei.”
Sursa: Adevarul
“Dansul, poate mai mult ca toate celelalte arte, este un drog. O minunata otrava. O data ce te-ai contaminat, nu mai scapi. Iti curge prin vine, iti electrizeaza nervii, iti ia gindurile. Esti prins in intregime, din cap pina-n picioare, din inima pina-n creier, din instinctele cele mai joase pina in inaltimile sufletului. Instrumentul dansatorului este el insusi. El este pe deasupra si plamaditorul propriului sau instrument. Zi de zi il slefuieste, se lupta cu el, il modeleaza, il re-„fabrica“ in acelasi timp in care se straduieste sa se perfectioneze si ca instrumentist. Instrumentul ocupa exact acelasi volum ca si instrumentistul. Ba chiar mai mult, se confunda totalmente si cu mestesugarul, care nu numai ca il creeaza, dar care se ocupa si cu „intretinerea“ lui… Dansul, fiind arta miscarii, iar viata neputind fi in nici un fel imaginata fara miscare, este poate arta care reprezinta cel mai bine viata insasi. Arta dansului este fara doar si poate cel mai strins legata de meseria de a trai. Iar arta vietii, la rindul ei, de mestesugul dansului.”
Sursa: Observatorcultural
“Cel care danseaza o face pentru ca nu are vocabularul necesar ca sa spuna ce-l doare, ce-l mananca pe dinauntru. E foarte frumoasa aceasta neputinta a dansatorului, care se transforma in forta pe scena si in explozie de energie. Fragilitatea nespusului este cea care alimenteaza ceea ce el arata.”
Sursa: Ziarul Metropolis
“Lipsa de libertate cea mai grava este, dupa parerea mea, si dupa cea a gratiilor de inchisoare, cea pe care o persoana si-o impune ei insesi. Libertatea totala nu exista. Cea a spiritului este pentru mine cel mai important de prezervat. Poate ca Sostakovici nu ar fi fost Sostakovici sau Bulgakov nu ar fi scris cum si ce a scris daca n-ar fi fost nevoiti, fiecare dintre ei, sa supravietuiasca intr-un regim totalitar.
Imi amintesc ca odata, in 1972, cu ocazia unui festival international, dupa un spectacol cu Miriam Raducanu pe care l-a dat pentru corpul diplomatic, un ambasador occidental a intrebat cu voce tare de fata cu membrii ambasadei romane, printre care in mod sigur se aflau si „epoleti”: „Cum de reusiti sa dansati intr-un mod atat de liber venind de unde veniti?”. Adica din Romania lui Ceausescu. Am inlemnit, simtindu-ma deodata total lipsit de libertate, ceea ce nu era deloc cazul in timp ce dansam.
Sursa: Romania Libera
Foto: ballerina project
