BLOGU LU' OTRAVĂ

Tuesday

6

October 2015

0

COMMENTS

Despre libertatea afectiva…..

Written by , Posted in Diverse

“O relatie de iubire se poate cataloga drept reusita daca si numai daca in urma ei dobandim libertatea de care avem nevoie. Iubirea si libertatea merg mana in mana, numai in acest fel iti vei cunoaste adevarata natura si iti vei cunoaste propriile limitari.

Relatia reusita dintre un barbat si o femeie este posibila atunci cand se poate evolua impreuna, cand cei doi au o gandire evoluata, iar conexiunea se realizeaza tocmai prin delimitarea spatiului intim, individual al fiecaruia. Cu timpul avem tendinta, de altfel naturala, sa ne contopim identitatile pentru un bine comun, pus mai presus de noi doi, insa nu ne dam seama ca “binele” comun sacrifica intocmai individualitatea fiecaruia dintre noi. Ne inchidem intr-o capsula a timpului comun si astfel tinem la distanta experientele care ne-ar putea imbogati si mai mult ca adulti, fie ele pozitive sau negative, de interactionare si relativare cu ceilalti.

Sunt de parere ca trebuie prezervat cu orice risc spatiul vital al fiintei noastre, asa cum il percepem noi si asa cum decidem sa-l cultivam in pofida ingradirii conventionale la care suntem supusi. Libertatea exista, ea nu iti este “acordata” de catre cineva, insa trebuie respectata pentru a te putea dezvolta in ceea ce esti tu de fapt. Libertatea autentica nu inseamna exces. Un scriitor scria ca” suntem tentati sa cautam captivitatea pentru ca obisnuim sa vedem libertatea ca ceva lipsit de limite si responsabilitati”

“Ce forta ne impinge sa lasam deoparte comoditatea a ceea ce ne este familiar si ne determina sa ne asumam provocari, cu toate ca stim ca stralucirea lumii e trecatoare? Cred ca acest impuls se numeste cautarea sensului vietii.”

Sunt constienta ca adevaratul respect fata de partener este atunci cand esti dispus sa-l eliberezi de sub presiunea propriilor pareri despre cum trebuie traita viata si afectiunea in doi si sa-l lasi sasi descopere propriile raspunsuri. Ce te retine? teama de suferinta. De cele mai multe ori suntem prea egoisti astfel incat sa punem mai presus nevoile vitale ale celuilalt si totul se transforma intr-un scenariu grotesc despre cine si cand a dat mai mult, cine s-a implicat mai mult in cine stie ce activitati comune sau cine ar fi trebuit…..

Teama de suferinta este mai rea decat suferinta insasi. Exista infrangeri. nimeni nu e scutit de ele, insa nu trebuie sa reprezinte un temei suficient de valabil astfel incat sa renunti la tine si la nevoile tale care se acutizeaza cu timpul prin constrangeri de toate felurile, fie ele sociale, materiale, afective…..

Atunci cand nu te mai regasesti intr-un viitor comun intr-o anumita etapa a vietii tale, esti dator sa-ti asculti vocea inteioara care te cheama pentru a te aduce pe calea TA. Doar o viata in afara custii autoconstruite merita intr-adevar numele de viata.

“Lumea este a celor care sunt capabili sa vada transformarile prezentului, a celor care au curajul sa-si traiasca visele” Fiecare isi stabileste propriile limite, niciunul nu ne asemanam in nevoi si nazuinte. Ceea ce ar considera unul ca implinire, nu poate fi socotita astfel sau suficienta in viziunea altuia. Corpul si sufletul au nevoie de noi provocari. Suntem facuti pentru cunoastere…aceasta dorinta este adanc insamantata in fiinta umana, cu scopul de a evolua, de a avea capacitatea de a imbratisa noutatea si de a iesi din autosuficienta.

Tocmai asta face ca viata sa fie interesanta; sa-ti setezi provocari, noi teluri astfel incat sa ajungi sa te cunosti mai bine si sa-ti indrepti astfel mai sigur pornirile si simturile in directia corecta pentru tine.

Marie Nouvelle

“Dragostea cea mai puternica este cea care-si poate manifesta slabiciunea in fata celuilalt”

Am redescoperit placerea de a trai cand am descoperit ca sensul vietii mele era cel pe care voiam eu sa il dau. Totul in jurul nostru se transforma neincetat, pentru ca si Pamantul isi are sufletul lui La fel si noi, deoarece nimic nu ramane imuabil si fix insa incapatanarea de a ne ancora intr-o realitate candva valabila este cea care ne determina slabiciunile si lipsurile din prezent. Dezavuez lipsa de curaj a femeii moderne in a-si manifesta si asuma feminitatea in forma ei veritabila. Setea de cunoastere afectiva, emotionala reprezinta si o forma de autocunoastere. In spatele acestei dorinte nu sta decat curiozitatea fata de propria sa personalitate si afectivitate ori fata de propria sa senzualitate si sexualitate, seductivitate, care trebuie redefinita in functie de o anumita etapa de varsta sau in functie de niste parametrii personali. Paradoxal sau nu, aceasi curiozitate, aceasi nevoie de indentificare si obiectivare o pot cunoaste si cei casatoriti. Simplul certificat de casatorie nu este si un certificat care sa puna sigiliul pe sentimente; adica o data casatorit nu mai poti simti decat pentru Y niste sentimente intense si de-a lungul vietii cam mori cu ea de gat….Acest fel de a trai intr-un chip dragostea ca o pedeapsa, ca un fel de condamnare implacabila, pana la moarte si dincolo de moarte nu este o realitate sufleteasca.Ea poate fi un pilon de conduita; Sigur, esti langa alesul tau pana la adanci batraneti, pana cand moartea te desparte- e frumos, e ca-n carti, e ca-n tratatele de psihologie, e ca-n filmele dulcege si zaharisite….

Realitatea insa, nu tine cont de aceste aspecte, realitatea ii transforma pe oameni in niste structuri in devenire care-si schimba parametrii, nevoile , cerintele, care se-mbogatesc sau saracesc de pe  urma unor evenimente si atunci partenerul poate sa raspunda sau nu mai poate sa raspunda acestor nevoi. Un astfel de moment il poti trai din punct de vedere afectiv si el nu are legatura cu moralitatea sau cu certificatul de casatorie…. Tot reflectandu-te in ochii partenerului, incepi sa te cunosti mai bine , sa stabilesti o ierarhie de principii, de criterii, altele decat cele de acum 5, 10 ,20 de ani care erau in concordanta cu acea etapa de varsta, cu acel nivel de trai sau cu acel nivel de exigenta. Nimeni nu reuseste sa fuga de propria inima. de aceea este bine sa asculti ceea ce-ti spune. “Adevarata iubire ii permite fiecaruia sa isi urmeze propriul drum” stiind ca nu poti pierde ceea ce nu ai posedat de fapt niciodata.” Textul este scris de Maria Dermengiu – fondator Marie Nouvelle.


Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.