BLOGU LU' OTRAVĂ

Tuesday

16

April 2013

23

COMMENTS

despre ratare

Written by , Posted in Diverse, Teatru

nu am regrete. sunt un om care cred ca a luat decizii si cu inima dar si cu mintea. nu stiu care au fost mai multe. dar, inevitabil. la o anumita varsta iti vine in cap si ideea de ratare. cand eram mic imi placeau camioanele.

imi doream sa fiu sofer de tir. acum nici macar nu am carnet. nu stiu nimic despre masini, nu ma intereseaza, nu ma pasioneaza deloc. imi place cum arata un mini, mi se pare masina perfecta. in rest nimic, zero. apoi mi-am dorit sa fiu doctor. asta m-a tinut foarte putin timp. mi se pare o meserie foarte, foarte grea. ai mei sunt prieteni cu doctorul lascar si am crescut in casa la oamenii astia. doi oameni minunati. imi place foarte tare de lascar. este un om fix asa cum vad eu omul ideal: bland si uman. si de aici s-a cam terminat filmul. adica de la 7-8 ani am inceput sa imi doresc sa fac o singura meserie: sa fiu actor. am stat in toata copilaria mea in cabina tatalui meu, ma jucam cu recuzita, imbracam costume.

imi doream sa dorm in cabina lui. ala este pentru mine cel mai frumos loc din lume. o cabina de teatru, oglizi, lumini, farduri pe masa, dulapul cu haine, scaunele de fier cu catifea rosie si canapeaua. asa arata cabina de la teatru de comedie. eu am in cap mereu. oglinzile din cabina de teatru mi se par minunate. esti fix tu si dupa machiaj, peruca si haine esti alt personaj. e magic. magie pura. razvan mazilu m-a facut sa scriu acest post. pentru ca in spectacolul lui care o sa aiba premiera pe 26 aprilie la odeon – despre asta este vorba. despre ratare. am ratat. nu am ajuns actor.

tatal meu m-a sfatuit sa nu o fac. pe vremea aia actorii erau traiau o drama. castigau foarte putin, nu mai erau atat de respectati, se juca cu salile goale, jucau cu benzi albe pe mana – greva japoneza – era frig in sali, nu erau bani de caldura, era trist. si din pacate treaba asta se intampla acum nu foarte multi ani in urma. acum lucrurile merg pe un drum bun. se vand biletele cu saptamani de zile inainte de spectacol, salile sunt pline, lumea vorbeste despre teatru. m-am apucat de jurnalism si mi-a placut drumul asta. imi place la nebunie ce fac acum, sunt motivat in fiecare dimineata sa fac lucuri. fac totul cu placere dar nu am cum sa nu ma gandesc “cum era daca..”.

inevitabil ne gandim. cum era daca tatal meu era acum langa mine. de ce am apucat sa ma bucur de el doar 22 de ani? de ce am trecut prin incercari foarte grele? de ce am avut dejamagiri? de ce am fost parasit de femeia pe care o iubeam? de ce nu sunt uman in multe cazuri? de ce sunt egoist? imi trece repede. pentru ca fac lucuri frumoase in prezent. iti multumesc razvan mazilu pentru ca m-ai stranit. si va astept pe 26 aprilie la Odeon la Saraiman.


23 Comments

  1. mioara
  2. Anca Puchete
  3. Ela
  4. Madalina
  5. Vasile
  6. Cosmina
  7. Ana
  8. vera
  9. Alina
  10. Mara
  11. Roxana
  12. Star
  13. iadranca

Leave a Reply to Anca Puchete Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.