despre ratare
Written by Otrava, Posted in Diverse, Teatru
nu am regrete. sunt un om care cred ca a luat decizii si cu inima dar si cu mintea. nu stiu care au fost mai multe. dar, inevitabil. la o anumita varsta iti vine in cap si ideea de ratare. cand eram mic imi placeau camioanele.
imi doream sa fiu sofer de tir. acum nici macar nu am carnet. nu stiu nimic despre masini, nu ma intereseaza, nu ma pasioneaza deloc. imi place cum arata un mini, mi se pare masina perfecta. in rest nimic, zero. apoi mi-am dorit sa fiu doctor. asta m-a tinut foarte putin timp. mi se pare o meserie foarte, foarte grea. ai mei sunt prieteni cu doctorul lascar si am crescut in casa la oamenii astia. doi oameni minunati. imi place foarte tare de lascar. este un om fix asa cum vad eu omul ideal: bland si uman. si de aici s-a cam terminat filmul. adica de la 7-8 ani am inceput sa imi doresc sa fac o singura meserie: sa fiu actor. am stat in toata copilaria mea in cabina tatalui meu, ma jucam cu recuzita, imbracam costume.
imi doream sa dorm in cabina lui. ala este pentru mine cel mai frumos loc din lume. o cabina de teatru, oglizi, lumini, farduri pe masa, dulapul cu haine, scaunele de fier cu catifea rosie si canapeaua. asa arata cabina de la teatru de comedie. eu am in cap mereu. oglinzile din cabina de teatru mi se par minunate. esti fix tu si dupa machiaj, peruca si haine esti alt personaj. e magic. magie pura. razvan mazilu m-a facut sa scriu acest post. pentru ca in spectacolul lui care o sa aiba premiera pe 26 aprilie la odeon – despre asta este vorba. despre ratare. am ratat. nu am ajuns actor.
tatal meu m-a sfatuit sa nu o fac. pe vremea aia actorii erau traiau o drama. castigau foarte putin, nu mai erau atat de respectati, se juca cu salile goale, jucau cu benzi albe pe mana – greva japoneza – era frig in sali, nu erau bani de caldura, era trist. si din pacate treaba asta se intampla acum nu foarte multi ani in urma. acum lucrurile merg pe un drum bun. se vand biletele cu saptamani de zile inainte de spectacol, salile sunt pline, lumea vorbeste despre teatru. m-am apucat de jurnalism si mi-a placut drumul asta. imi place la nebunie ce fac acum, sunt motivat in fiecare dimineata sa fac lucuri. fac totul cu placere dar nu am cum sa nu ma gandesc “cum era daca..”.
inevitabil ne gandim. cum era daca tatal meu era acum langa mine. de ce am apucat sa ma bucur de el doar 22 de ani? de ce am trecut prin incercari foarte grele? de ce am avut dejamagiri? de ce am fost parasit de femeia pe care o iubeam? de ce nu sunt uman in multe cazuri? de ce sunt egoist? imi trece repede. pentru ca fac lucuri frumoase in prezent. iti multumesc razvan mazilu pentru ca m-ai stranit. si va astept pe 26 aprilie la Odeon la Saraiman.
cum am ajuns sa te cunoastem din aceste posturi? cum ai ajuns sa ne transmiti atat de multe?
– bucurii, emotii, tristete si lacrimi (mie cand amintesti de Omul si Actorul minunat), ma bucur tare mult ca pot spune ca te cunosc si din perspectiva celui care te-a indrumat sa fii ceea ce esti – Omul ce ne transmite atatea, iar noi suntem deja atat de multi cei care “te aplaudam” , tu ai “scena aceasta” in virtual unde te asteptam, “aplauzele noastre” le primesti Inclinandu-te prin faptul ca le citesti si ne raspunzi, iti multumim Cristian! Esti si tu pe “scena” ai “intrat pe o scena si urci”, sunt convinsa ca El te vede si te aplauda la fel ca noi …
offfff. daca era si EL aici era mai usor 🙁
Acest post a “spart” tiparul trilogiilor romantice pe care le citeam si sorbeam de fiecare data cu mare placere ai ardoare. Acum vorbesti despre ratare, m-ai lovit cu acest subiect, il traiesc, il simt. Mi-am dat seama, in urma multor ratari traite si simtite ca avem nevoie de aceste ratari, ca sa crestem, ca sa fim mai pregatiti, ca sa ne slefuim permanent prin experientele noastre. Ca sa ajungem acolo unde trebuie. Unde ne este scris. Si ajuta sa te maturizezi, sa treci in alta etapa, te fac sa devii un om mai puternic. Privesc ratarea ca pe un nou inceput, este cel mai bun mod de a te cunoaste, de a-i cunoaste pe cei din jurul tau, de a intelege, de a te intelege, ratarea este trasatura oamenilor puternici, care risca, care ies din starea de confort, care incearca, care iubesc cu pasiune, care dau totul. Ce nu ne doboara ne face mai puternici. De aceea mai ratam.
ratarea este o etapa. din pacate lasa urme. poate e si de bine. un pic 🙂
Fiecare o traim: ratarea. Fiecare regretam anumite lucruri mai mult sau mai putin, desi unele chestii nu le recunoastem. Puteai fi actor, pentru ca ti-ai dorit. Dar ai primit un sfat de la o persoana in care probabil ai avut maxima incredere, si ai trecut la urmatoarele idei, ganduri. Daca nu acceptai sfatul? Daca erai atat de incapatanat si chiar faceai teatru? Viata ti-era total diferita. Si acum ajung in sfarsit unde am vrut: ideile, conceptiile noastre, “glimpse”-urile de moment fac o diferenta enorma in viata fiecaruia. Iei o decizie, te impinge la altele si asa mai departe. E ca o minciuna. Spui una si trebuie sa continui cu altele ca sa para povestea reala. Dintr-una devin mai multe. Dar sunt inevitabile. Trebuie sa luam decizii intotdeauna si unele depind numai de noi insine, si numai pe noi ne afecteaza. “Problema” e ca nu stim daca luam intotdeauna decizia cea corecta, pentru ca reflectam si asupra celorlalte idei pe care le avem. Dar asta e viata: un carusel care se invarte, dar se mai si blocheaza, merge mai repede, se strica, bate soarele in el si il face sa straluceasca, si multe altele. Si astfel, ca sa inchei, dupa parerea mea, decizia corecta nu exista. Si de asta consideram ca ratam: ca nu am luat decizia corecta. Dar important e ca am luat o decizie si ne traim viata in continuare, cu bune si rele. Trebuie sa stim sa multumim si sa ne iubim pe noi insine inainte de toate. Dumnezeu nu ne schimba nici corpul, nici mintea, nici destinul.
Iubesc persoana care ești și mi-ar plăcea sa întâlnesc multi oameni ca tine! ma înclin
si eu madalina pentru ca simti asa
ultima parte m-a impresionat profund, mă gândeam să o preiau şi să o folosesc şi eu in anuminte contexte, sper să nu iţi fie cu supărare 😉
cu mare drag.
In fiecare seara la 22:30 , aveam o intalnire, de cele mai multe ori romantica, cu blogul asa zis otravit…pana in seara asta cand intalnirea mea romantica a fost “ratata” … Printre randurile virtuale am intrevazut o nota sumbra, iar la ultimul articol mi-a fost imposibil sa nu imi dau cu parerea ( datul cu parerea este sport national si mi-e greu sa nu il practic )…
Spuneai la un moment dat ca urasti doua cuvinte : trebuie si …
Eu urasc cuvantul ratare si toate conjugarile si declinarile lui … cel putin cand vine vorba de oameni si actiuni umane .
A rata tinta, a rata poarta…rateul este o deviatie de la ceva programat , fix …neinterpretabil. Ratarea tine de o chestie profund materiala ..fizica … rateul nu tine de alegerile pe care le faci …doar nu alegi sa omiti tinta sau poarta.
Putem vorbi de ratare in momentul in care, dupa ce ai fost invatat si antrenat sa faci o chestie perfect tu ..gresesti .
Dar viata nu e o repetitie …nu e o invatare si o repetare a unui lucru pana la perfectiune ca atunci cand gresesti sa zici ca ai ratat… nu ai ce sa ratezi …nici macar nu stii care e tinta exacta …e pierduta in circumstante indepentente de noi ca indivizi …
Dezamagirile vietii nu sunt rateuri …nu depind doar de noi ..tristetea nu e o ratare …
Viata nu e un teren de fotbal …
Viata ne suceste si ne invarteste incat uneori suntem vase in deriva cu o singura tinta un tarm …care poate nu e ceea ce ne dormi dar e ceea ce ne trebuie …si nu e cel ochit e cel nimerit …ca nu am facut repetitii pentru asta .
Viata este un spectacol fara repetitii anterioare asadar …cum putem vorbi de un spectacol ratat cand noi nici macar nu stim despre ce este vorba in el ?
Multumesc pentru finalul optimist . De abia astept sa vad spectacolul .
Tu ne quaesieris, scire nefas, quem mihi, quem tibi
finem di dederint, Leuconoe, nec Babylonios
temptaris numeros. ut melius, quidquid erit, pati.
seu pluris hiemes seu tribuit Iuppiter ultimam,
quae nunc oppositis debilitat pumicibus mare Tyrrhenum:
sapias, vina liques et spatio brevi
spem longam reseces. dum loquimur, fugerit invida
aetas: carpe diem, quam minimum credula postero.
am zis ca nu folosesc urasc si treuie. pe 26 ne vedem la odeon. da?
Simt cum aici se impletesc durerea trecutului cu bucuria prezentului si simt intens pentru ca traiesc aceleasi experienta ca si a ta numai ca putin personalizata…imi amintesc ca si eu mi-am dorit sa urmez cursuri de actorie dar dupa ce am aflat ca trebuie sa memorez texte intregi, am lasat-o balta, eu avand o memorie de scurta durata! 🙂
Si nu imi pare rau ca am ales alte trasee ale vetii…i-am indeplinit si visul unei fiinte dragi pe care am pierdut-o ca si in cazul tau, mi-am indeplinit si alte vise personale si nu am incetat niciodata sa deschid si sa fiu deschisa! Cred ca acest lucru este spectaculos in viata noastra care este mult mai mare decat o secena a teatrului! A sti sa dansezi prin viata intr-un mod onest cred ca reprezinta cea mai frumoasa forma a unui om care si-a dorit sa fie actor! 🙂
Ma bucur sa cunosc un om frumos ca tine care are si ceva din mine! 🙂
ne vedem pe 26 aprilie la odeon la saraiman. te astept acolo
Voi fi acolo imbracata in lumini si umbre, sunete si culori, in diferite forme! 🙂
ce frumos 🙂
Mi se pare acum fantastic sa gasesc pe cineva care a avut o copilarie si o pasiune in copilarie apropiata de a mea. Copilaria mea am trait-o tot la Teatrul de Comedie, am crescut acolo si m-am indragostit tot acolo de scena, lumina,fundal, sunete si oameni…dar mai ales de oamenii din spatele actorilor. Acum nu exista piesa de teatru din locul acela sa nu o fi vazut cel putin de doua ori si nu exista sentiment mai placut decat sa intru pe usile de la acel teatru invechit.Pentru mine, acel loc e puntea catre copilaria mea.
Esti minunat, omule, MINUNAT!
Eu – Mara
Tata – actor
Mara a crescut in teatru si a invatat de la tatal sau ce inseamna a fi un personaj.
Cabina de la teatru – oglinzi si catifea verde.
Pasiunea pentru teatru – prezenta dintotdeauna in sufletul Marei, de mic copil.
Dorinta de a se face actrita – arzatoare.
Negarea dorintei din partea tatalui – prezenta cu desavarsire.
Eveniment nefericit – cand Mara avea 17 ani, tatal, omul si actorul a plecat in cele sfinte.
Mara nu a mai putut sa faca teatru dupa evenimentul nefericit.
Ramasite – amintiri, filmari, regrete.
Retrairi – piese de teatru.
Prezent – Mara lucreaza in resurse umane si se intreaba in fiecare zi “Ce-ar fi fost daca?”.
Eu – Mara
Tata- nu mai e
26 aprilie. teatrul Odeon. Saraiman. despre ratare. cu Razvan Mazilu. te astept acolo
Ah………este intr-adevar frumos ceea ce scrii…toti traim perioade din care ne-ar placea sa ne trezeasca cineva si sa ne spuna ca a fost un vis…dar asta nu se prea intampla….trecem prin incercari incredibile pentru a invata ceva si a putea gasi forta pentru a trece mai departe….A fost emotionant articolul despre tatal tau….l-am citit cu lacrimi in ochi…poate pentru ca mi-as fi placut sa trec si eu prin asta….fie doar pentru a-mi dori sa existe macar 1 zi numai pentru mine…..regret ca ai putut sa te bucuri de el doar 22 de ani…tot ce ai invatat de la el fac din tine omul minunat de astazi….dar de cate ori regreti ca l-ai pierdut, sa iti mai alini din durere, macar putin…..eu imi doresc de 22 de ani doar sa il pot privi o data in ochi, sa le simt lucirile de cristal, si apoi..orice…Dar luceafarul nu rasare pentru orice ochi…iar daca nu rasare pentru tine…inseamna ca stralucesti tu suficient….si nu mai ai nevoie de luminare extrinseca…inseamna ca toate darurile de care ai nevoie….se afla deja in tine. Curaj! >:D<
22 de ani m-am bucurat si eu de tata . a plecat acum doua luni si nu mai vine .
Am ratat sa ma ratez. Era gata, gata! Ma bucur ca ratand sa devin ratat am invins. E adevarat ca mi-am si dorit!
Cand eram mica mi-am dorit sa fiu musafir. 🙂
Parintii mei n-au fost si nu sunt nici in ziua de azi niste oameni prea sociabili. Toata viata lor au stiut doar atat : servici – acasa. Singura care ne trecea pragul era bunica si foarte, foarte rar o matusa pe care o admiram. Aveam impresia ca asta e meseria matusii, de-a face vizite ca sa inveselasca oamenii. 🙂
Otraviti
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages