BLOGU LU' OTRAVĂ

Monday

8

November 2021

1

COMMENTS

E momentul sa functioneze si la noi notiunea de “binele comun”

Written by , Posted in Diverse

Suparat pe tot ce se intampla in ultima vreme in Romania am scris zilele trecute un text. Un text dur dar foarte adevarat. Un strigat de ajutor. Un semnal de alarma.  

“La Revolutie, inainte de toate, am invatat sa injuram. Dupa care, am invatat sa spunem „nu”. Am continuat sa spunem „nu” la aproape orice – privatizarii, educatiei, culturii” Marcel Iures

Romania este o pereche de pantaloni rupti peste tot. In cur, in fata, in genunchi. Si din cand in cand ne dam seama de asta. Mai punem un petic. Pe ici…pe colo. Nici nu stim de unde sa incepem ca e nasol peste tot. Mai vine un studiu care ne spune ca avem multi analfabeti. Adica educatie e pilaf. Apoi mai vine un episod gen Colectiv si ne dam seama ca sistemul medical e pilaf. Apoi ne dam seama ca nu avem deloc performante in sport. Asta pentru ca nu intereseaza pe nimeni. Nimeni nu investeste. Apoi in cultura. In toate domeniile. Absolut toate. Gaseste un instalator bun, un mecanic auto, un ceva. Orice.

Nu exista un domeniu care sa mearga brici in Romania. Nimic. Nada. Niente. Avem ceva. Dam mereu vina pe altii. Stiti electricianul care intreaba cine a fost inaintea lui? Asa suntem noi. Astia care ne conduc acum dau vina pe aia care au fost. Aia care au fost au vrut dar nu au fost lasati de astia de acum. Cine e de vina pentru ca am ajuns aici? Eu, tu, toti. Astia care ne conduc sunt ca noi. Ca multi dintre noi. Asta pentru ca multi dintre noi empatizeaza cu hotii, cu infractorii. Cum se explici asta cu coruptia ucide cand in capul multora dintre noi e combinatia. Noi nu muncim. Noi ne descurcam. Noi combinam ceva. Cum sa faci ceva intr-o tara in care de 30 de ani mergem pe principiul ca merge si asa. Noi nu vrem o tara ca afara. Sau daca o vrem ne dorim ca cel de langa noi sa fie primul care sa faca asta. Nu noi. De asta nu avem nimic. Nu am facut nimic. Nu performam in niciun domeniu.

Ce nemultumiri avem? Toate. De la scumpirea intretinerii pana la taierile de paduri. Poluare? Avem. Sistem de sanatate in coma? Avem. Corigenti la educatie? Suntem. Investitii in sport? Nu ne intereseaza. Avem scutire la sport. Apa calda in Bucuresti? Din cand in cand. Scoli cu WC in curte la tara. Avem. Incredere in institutiile statului? Doamne fereste. Mai tare cred in elfi. Un sfert de Romanie e plecata afara. Ce poate sa fie mai trist pentru o natie decat sa faci coada la Wester Union? Daca ne intreaba cineva acum ce ne doare..nu stim ce sa spunem prima data. Ne dor toate. Ce e de facut?

Am fost cu nationala de rugby la Verona pentru meciul cu Uruguay si am primit un raspuns legat de ce ziceam mai sus. Am intalnit o mana de oameni care vor sa faca treaba. “Alin e un om care vede la cei din jur doar partea buna. El vrea sa faca treaba” Asa mi l-a caracterizat pe scurt unul dintre oamenii mei de incredere pe Alin.

Primind informatia asta importanta l-am urmatit atent. Si pot spune ca nu am vazut presedinte de federatie in Romania mai implicat, mai curios la tot ceea ce inseamna viitorul acestui sport, mai apropiat de sportivi, dorind din tot sufletul ca baietii de la nationala sa faca performanta. Pur si simplu racnea ca un leu in tribuna stadionului din Verona. Ii incuraja pe baieti, era alaturi de ei si asta simteau si baietii in teren. Sunt ferm convins de treaba asta. Sportul trebuie sa fie prioritate nationala. Indiferent de cine a fost la putere in anii astia de la Revolutie pana acum…nimeni nu a inteles cat de important este sa ai un popor sanatos fizic. Nimeni nu a inteles ca tot ce au facut tarile civilizate din lumea asta pentru sport nu e un moft. Ci o necesitate.

Traim din perfomanta facuta de Nadia si de Hagi. Am uitat cum e sa ai sportivi medaliati. Am uitat cum e sa te bati de la egal la egal la masa bogatilor. Asta pentru ca investitia in sport este zero. Mi se pare un paradox ciudat. Sa mergi in afara Romaniei si sa spui de unde esti..iar imediat cel cu care vorbesti sa spuna un nume de sportiv. Fie ca e Hagi, Nastase, Popescu sau Nadia. Si cu toate astea sportul nu reprezinta o prioritate. Mana asta de baieti cu inimi mari de la rugby face performanta. Am batut Uruguay, suntem pe 16 in lume. In spatele nostru e Canada, Spania, Statele Unite, Rusia, Namibia. Echipe super tari. La ce sport SUA si Rusia sunt dupa noi? Alegeti voi sportul de echipa la care noi suntem inaintea acestor doua forte mondiale. Va zic eu. Nu exista.

Hai sa incurajam sportul asta, pentru ca baietii astia chiar fac perfomanta si merita tot ce e mai bun. Este un mesaj si pentru cei care au posibilitatea si care ar putea sa fie alaturi de nationala de rugby. E momentul ca sa functionezi si la noi notiunea de “binele comun” De ce preferam mereu “raul general.”

“Pentru noi, tot ceea ce a precedat această absenţă de la Cupa Mondiala a fost o lecţie de viaţă dură, pe care au resimţit-o şi alte naţiuni rugbystice şi care ar fi trebuit, cred eu, să schimbe nişte lucruri la nivel de procedură internaţională. Aici aş vrea să se vadă efecte pozitive, noi am început să construim lucrurile în consecinţă, ne-am adaptat strategia situaţiei date, am gândit ce avem de făcut pentru următorii ani. Important este să facem lucrurile să se întâmple.” 

Cred ca este cazul sa existe acest moment T Zero. In care sa strangem randurile si sa facem treaba. Si sa ne debarasam definitiv de sindromul instalatorului: “Aoleu, da’ cine v-a lucrat aici?” Sa schimbam asta in “Hai sa facem ceva impreuna. Acum.” Cei care ne conduc trebuie sa stie ca smecherie e sa faci sport in scoala…smecherie nu e sa ai scutire. De aici pleaca totul. Educatie. Acolo unde in 30 de ani nu am sadit nimic..de aia nu avem ce culege. 


1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.