E plin de fard peste tot. Am uitat sa traim
Written by Otrava, Posted in Diverse
Pai si pana la urma catre ce ne indreptam? Ne muscam zilnic de unde apucam, ne hranim cu carnea celui de langa noi, insfacam orice apucam, ne prindem bine cu unghiile ascutite de tot ceea ce misca….ne dezumanizam usor dar sigur.
Uitam cine suntem si ne hranim cu ceea ce am vrea sa fim. Suntem oricine altcineva mai putin noi. Ne despartim pe mess si facem dragoste pe Facebook. Ne aruncam cu rahat cu ajutorul sms-urilor si uitam sa facem dragoste in patul de acasa. Vrem sa devenim altcineva si uitam sa fim noi. Uitam sa traim, uitam sa ne bucuram de un rasarit de soare in doi pe o plaja pustie, uitam sa ne spunem lucruri frumoase, uitam sa ne dam sms-uri goale dar pentru ca cel care il primeste sa stie ca ne-am gandit la el. Macar atat. Fugim de noi si incercam sa ne regasim prin altii. Uitam sa vedem care sunt adevaratele valori. Ne ghidam dupa exemple tampite si uitam sa ne bucuram de oamenii care chiar merita. Intram in tot felul de legaturi bolnavicioase si incercam sa iesim din ele prin alte legaturi la fel de bolnavicioase.
Ne hranim cu nefericirea altora si visam la fericirea celor care o mimeaza. Admiram fardul si uitam sa ne bucuram de normalitate, de lucruri simple, de gesturi, de simtiri firesti, umane, naturale, simple si autentice. Progresam si uitam sa fim fericiti. Ne gasim bucuria in lucruri superficiale si ne hranim cu indulcitor. Suntem conectatti la viata si uitam esentialul. Suntem singuri printre toti oamenii, suntem acolo cu toate ca am uitat sa fim aici. Ne cautam dragostea pe net, dam share la iubire si like la fericirea noastra plina de fard. Fugim, alergam, ne orpim si uitam tot. Apoi o luam de la capat.
Cand ai fost ultima data relaxat si ai baut un pahar de vin cu prietenii fara sa iti treaca prin minte 1000 de lucruri? Cand ai fost concentrat ultima oara doar pe ceva? Cand ai tras in piept o gura de aer si te-ai bucurat doar de ea? Cand te-ai bucurat ultima data doar ca te-ai trezit dimineata si te-a lovit o raza de soare peste ochi? Nu mai ai timp de nimic. Nu mai ai timp sa cladesti in continuare si esti gata sa darami ce ai facut in cateva secunde. Nu mai ai timp de regrete, de dragoste, de amagire. Nu mai ai timp sa spui adevarul si te multumesti sa minti. Cateodata poate nici pentru minciuna nu iti mai gasesti timp. Ai uitat sa ierti, sa iubesti, sa te bucuri, sa mangai. De ce ni se pare mai simplu sa spunem PAS decat sa incercam sa rezolvam ceva si sa mergem inainte? De ce e mai usor sa strici decat sa cladesti?
Ne vedem dar nu intram unul in altul. Nu mai ai timp nici sa ne privim in ochi. Vorbim fara sa ne uitam unul la altul. Nu mai avem timp pentru asta. Nu mai stim cum se facem, am uitat tot. Alergam si uitam. Tinem minte doar ca trebuie sa ne prefacem, asta e unul dintre job-urile noastre. Din pacate nu e part time. Nu iubim pentru ca ne este teama ca o sa fim mintiti si atunci taiem asta din lista. Nu mai e timp nici sa ne spunem adio. Trimitem asta pe net “:(” si e de ajuns. Nu mai avem timp sa traim. Ne multumim cu supravietuirea. Avem masca la intrare cand iesim din casa, ea ne “salveaza”.
Pana acum cativa ani am trait si eu cam la fel, mai mult sau mai putin. Ceva m-a schimbat. Nu pot pune un semn clar pe punctul acela. Am constat ca s-a intamplat. Am inceput sa traiesc solitar o perioada ca sa imi dau seama ce se intampla. Tot fara sa-mi dau seama, am lasat in urma exteriorul si m-am dus in interior. Nu neaparat mi-a placut ce am descoperit si nu neaparat am inteles. Am lasat, insa, lucrurile sa curga in ritmul lor firesc. Mi-am suflecat manecile si m-am apucat de treaba. ‘Mai fata, mi-am zis, incepe si corecteaza, ajusteaza, taie unde trebuie, adauga unde lipseste. Completeaza-te!’ Si din nou nu stiu cum, a functionat.
Cateva lucruri nu s-au schimbat prea mult – faptul ca mereu am fost eu, cu fiecare etapa de viata si mereu am spus lucrurilor pe nume (cam perdant in societatea noastra, dar asumat pana la capat, chit ca la final aveam sange la gura), in continuare nu pot sa citesc tolanita – mi se pare ca nu acord repectul cuvenit unei carti daca nu o citesc stand la birou sau cel mult pe un fotoliu. E bine asa si nu ma mint cand imi spun asta. Prefer oamenii vii, discutiile ochi in ochi. Nu las butoanele sa puna stapanire pe viata mea. Sunt de folos cu masura. Autoasumarea e un lucru greu, dar se poate invata, daca nu te-ai nascut cu acest fel de a fi.
Si inca ceva – ai timp pentru absolut toate lucrurile din lume daca schimbi un pic reperele.
stiu ca asta cu “nu am timp sa fac X” e o tampenie. e timp pt tot. si nu am zis eu asta 🙂
Ai dreptate. Este timp pentru tot, dar cu greu reusesti sa faci totul in timp util. Anumite lucruri te pot consuma si timpul trece cat ai bate din picior :))). Eu credeam cu vehementa ca se poate face tot, ca eu fac de zece ori mai mult cu timpul meu decat x sau y :), dar fiecare cu pasul lui
..mi-a făcut plăcere să-ți citesc rândurile scrise cu atâta patoș.
Frumos, trist si atat de adevarat.N-ai cu cine.
din pacate da. insa nu capotam. tragem tare. mergem in sus. nu avem alta varianta 🙂
Mi-e dor sa pot trimite cuiva un sms gol si sa inteleaga ce am vrut sa spun cu asta… 🙂
te inteleg perfect alina
Si daca am trimis , dar nu a inteles…? A crezut ca imi este rau.
mi se pare un pic trist ca tu, o persoana total necunoscuta mie, ma intelegi asa usor, iar o persoana de langa mine, care ma cunoaste de ani buni, habar nu are despre ce vorbesc…is it me?…or what? lasa, nu vreau sa stiu…apreciez la fel de mult si compania persoanelor pe care le inteleg, desi nu le cunosc 🙂
si mie mi se intampla. ca oameni necunoscuti sa ma inteleaga si aia de langa mine nu…e plin de fard 🙂
e o chestiune de teritorii si de orgolii cu cei pe care ii cunosti. si de invidie. atat.
E vorba de o competitie acerba aici. De faptul ca unii dintre noi am trait in doua lumi, inainte si dupa ’89. Ca parintii erau in competitie si atunci si acum. Ca cerem copiilor nostri imposibilul. Sa invete la scoala si acasa, sa mearga la diferire cercuri, aftare, sa nu se joace, sa fie asa cum vrem noi sau cum nu am fost unii dintre noi. Sunt mama, sunt psiholog si sociolog din 1996, am parinti tineri care ne-au dat tot, doar sa fim bine toti 5… Dar viara ne arata ca desi pare schimbator totul, de fapt e ciclic. De aceea timpul e o notiune abstracta. Noi suntem mereu aceeasi in toate timpurile, dar cu pretentii noi, incercand adaptarea la secolul vitezei. Copiii cu adhd sunt viitorii adaptati ai vremurilor ce vor veni. Noi doar ne adaptam. Scrisul cu creionul pe hartie ca si parul dw pe fatza unora devin atavisme. Craciun fericit!
Thkinnig like that is really amazing
Alergam dupa viata ca sa apucam sa o traim…dar ne cam traieste ea pe noi. Cel mai trist este ca uitam ca viata e pe zile, ca nu exista decat acum…si s-a si dus!
de maine (luni) ce facem? asteptam weekendul :)))
Asteptam, da! La a ne aseza la coada ne pricepem chiar bine. :))
apoi concediu…ziua de salariu…si tot asa
tot asa …azi muncesc mai mult, azi invat, azi alerg in stanga si in dreapta pentru ca o sa vina o zi cand o sa traiesc.
Surpriza!? Nu vine niciodata! 🙂
🙂
Foarte frumos scris! Imi place mult cum scrii si felul tau de a expune lucrurile 😀 Cum as putea face sa ma abonez sa primesc pe mail notificare la articol nou sau ceva de genul? 😀
ma gasesti pe facebook 🙂 https://www.facebook.com/bloguluotrava iti multumesc frumos pentru cuvintele de mai sus.
Pe facebook am dat like deja. Dar oricum, merci! Spor la scris si multa inspiratie 😀
🙂 zi faina sa ai
Ma bucur de razele de soare care mi mangaie chipul,de mirosul diminetilor de primavara, de culorile pictate pe cer, de frumos..este adevarat ca ar fi frumos sa le putem imparti cu cineva drag si sa ne bucuram in acelasi timp,dar intr o lume tot mai agitata e din ce in ce mai greu sa gasesti linistea in doi..
ai expus ca de obicei foarte frumos realitatea curenta, ce se intampla…, ” de ce”, mie personal mi-ar fi placut sa vad un CUM SA, niste pasii de actiune…, un idem la actiune…alftel vorbele vin si pleaca ca si gandurile acelea multe de care vorbesti 😉
e un semnal de alarma…cine vrea sa schimbe ceva…poate sa o faca
Iti multumesc mult pentru fiecare postare, suntem multi din umbra care dam click la blogul tau inainte de prima gura de cafea… ok, asta poate dupa ce gasim un track sa mearga cu povestea diminetii noastre. Am curajul sa iti impartasesc o bucatica din ceea ce am scris, pentru ca se potriveste cu ceea ce ai scris mai sus. Sunt inca la inceput, dar iti multumesc, inca o data, pentru inspiratia pe care mi-o oferi prin simplitatea cuvintelor si a gandurilor… vei regasi o parte din tine in cartea mea de colorat 🙂
http://cartedecoloratviata.wordpress.com/2013/05/27/alerg-nebun/
si eu iti multumesc pentru asta “suntem multi din umbra care dam click la blogul tau inainte de prima gura de cafea” 🙂
am invatat sa alerg si sa traiesc pentru mine….fara fard, dupa ce alergi pe bune….oricat de doamna ai fi tot transpiri… si….lasa urme….
e adevarat ca am masca mereu pregatita, e necesara aproape obligatorie in jungla cronofaga a orasului…alerg desi sunt pradator, alerg pentru ca numai asa se poate supravietuii si cand ma opresc pentru a bea un pahar de vin, inteleg si uit ca am venit in fuga pana acolo si povestim si privim ploaia….si plecam
e luni si traim pentru vineri, sms, mail, bbm, fb, tw,….fard,ruj,tocuri,…iar e luni amu’
pentru normalitate ar trebui sa dam bunatatea, sinceritatea, demnitatea, curajul, cinstea si iubirea DIN MANA IN MANA pana acolo unde ajunsa , se intoarce inapoi inzecit:(((
stiu din toate cate putin , timpul a fost bun cu mine si e vitreg acum, fiindca sunt mult inaintea vostra catre “ultima reduta”
daruita insa de anii dinapoi de lucruri minunate, cu oameni frumosi la a caror usa am batut cand mi-a fost greu fara sa dau mail sau telefon, fara sa privesc oamenii in ochi pe skype fiindca lumea era simpla si oamenii bogati
cat de minunat e sa ti se deschida o usa dupa care sufletul tau sta pitit intr-o umbra cenusie, sau vibreaza de fericire
sa bati la o usa, sa plangi sau sa razi in bratele unui prieten
sa scrii o scrisoare, sa lipesti un timbru si sa intrebi “la ce ora se ridica ultima posta ?”
de ce sa porti lipit de mana un telefon, cand poti tine o alta mana in pumnul tau?
nu va mai vad indragostiti, nu va mai vad inlantuiti pe alei purtand in ochi visarea si pe umeri dragostea… si ma doare !!
cate carti aveti la capatul patului in loc de un laptop performant?
stiti despre parintii prietenilor vostri ca poate asteapta sa va vada, ca le este greu si o mana calda pe un umar obosit e un bonus la o pensie mizera?
da, ma bucur de fiecare raza de soare a fiecarei dimineti, imi beau cafeaua , ies din casa fericita ca “mai am o zi”, imi pun castile , ascult Janis Joplin si ma uit la voi cat de nefericiti sunteti.. fiindca din zece , cinci sunt cu telefonul lipit de ureche
v-as opri pe strada sa va spun ca timpul e scurt, ca trebuie sa ardeti ca niste manunchiuri de grau in soare, sa va dogoresca dragostea, prietenia, intelepciunea..
dar e absurd, fiindca anii frumosi i-am trait in simplitate
de la inceput pana la sfarsit alergam dupa baloane de sapun , dar suntem atat de fericiti cand atingem macar unul….
lucrurile marunte , simple , sunt baloanele de sapun ale existentei noastre
alergati dragii mei dupa baloane de sapun, dati din mana in mana simplitatea , pe care daca nu o cunoasteti inca o puteti afla… pana nu e prea tarziu !
eu am trecut de cap. 55 !!
va doresc sa deveniti oameni “simpli” si va garantez fericirea
genial mesaj. o sa il postez pe blog. daca esti de acord
Jumatate din farmecul si ideile articolelor tale o fac comentariile .
Toate completeaza blogul asta otravitor de real si adevarat .Pacat ca unii considera ca nu mai au nevoie sa auda nimic altceva decat ceea ce le dicteaza vocea strazii si sa repete orbeste ceea ce turma efectueaza. Mult succes si la fel de multa inspiratie !
cititorii mei ma tin mereu in priza. datorita lor exista si blogul asta
Ai dreptate, si eu abia acum incep/incerc sa fac tranzitia la a simti viata si nu doar a profita de ea.
Am invatat sa ma bucur de lucrurile marunte dar care imi ofera o satisfactie deosebita, de lucrurile care imi hranesc sufletul, si care ma fac sa simt ca traiesc…sa citesc o carte pe terasa, sa ma plimb pe malul marii si sa strang scoici, sa vizitez locuri noi oameni noi, sa intru in anticariat si sa simt mirosul acela extraordinar de carti vechi si prafuite….ador acel miros…
Am invatat sa- mi fac timp pentru mine.
Si masca?Am aruncat-o de mult…
Si fardurile?Recunosc inca le mai am…nu se stie cand voi mai avea nevoie de ele!?
Din păcate tot din cauza noastră s-a ajuns în această situație. Oamenii au făcut tehnologia să avanseze și tot oamenii au devenit atât de comozi când au observat că e mai ușor astfel.
Al treilea val. Alvin Toffler
tot ce ai scris mi se pare ca o poveste desprinsa din realitate, si aproximativ tot mi s-a intamplat si mie, dar asta e…viata merge mai departe si fara acele persoane care sa aprecieze ce e in interior, decat ce e in exterior…chiar daca din pacate unele persoane omit asta….. dar dak lumea nu e data cu ” fard” si nu are ceva ce trebuie sa sara in ochi, nu se poate…. in ziua de azi trebuie sa fii la 4 ace ca cineva sa te bage in seama. 🙁
ti se pare 😉
Eu nici macar nu m-am obosit sa citesc tot…am citit numai primele randuri,parerea mea e ca tu iti faci viata cum vrei si tot tu iti faci si o relatie cum vrei.Daca cine a scris aceasta “povestioara” are 16 ani aia ii partea a 2-a…dar eu sincer nu traiesc pe fb,stiu ce e aia sa iubesti si sa fi iubit si stiu sa imi aleg petsoana potrivita pentru mn…voi va faceti viata asta de kkt unde traiti numai din comenturi si likeuri pe fb si va alegeti femeia cu cel mai mult fond de ten si cel mai fain cur din tot clubul.Nu mai dati vina pe societate pentru ca voi nu stiti cum sa va traiti cum trebuie viata 😉
Adevarat zici ! =)
De ceva vreme ma confrunt si eu cu amaraciunea asta la tot ce se intampla in jurul nostru si ma intreb cum se poate sa nu vedem cat de superficiali am ajuns in propria noastra viata, cat de nefericiti, cat de prinsi in masti. Dar exact asta e problema, ca daca masca ta este bine prinsa pe fata, eventual lipita cu super glue, nu prea ai cum sa vezi…adevarul. Vezi ce masca ta vrea sa vada. Atat. Iar pentru cei a caror masca e putin mai subreda, ce putem face e sa ne intrebam mai mult, sa nu cadem usor in alte masti si cum bine zice ghandi “fii tu schimbarea care o vrei in lume”. 🙂
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages