BLOGU LU' OTRAVĂ

Pai si pana la urma catre ce ne indreptam? Ne muscam zilnic de unde apucam, ne hranim cu carnea celui de langa noi, insfacam orice apucam, ne prindem bine cu unghiile ascutite de tot ceea ce misca….ne dezumanizam usor dar sigur.

Uitam cine suntem si ne hranim cu ceea ce am vrea sa fim. Suntem oricine altcineva mai putin noi. Ne despartim pe mess si facem dragoste pe Facebook. Ne aruncam cu rahat cu ajutorul sms-urilor si uitam sa facem dragoste in patul de acasa. Vrem sa devenim altcineva si uitam sa fim noi. Uitam sa traim, uitam sa ne bucuram de un rasarit de soare in doi pe o plaja pustie, uitam sa ne spunem lucruri frumoase, uitam sa ne dam sms-uri goale dar pentru ca cel care il primeste sa stie ca ne-am gandit la el. Macar atat. Fugim de noi si incercam sa ne regasim prin altii. Uitam sa vedem care sunt adevaratele valori. Ne ghidam dupa exemple tampite si uitam sa ne bucuram de oamenii care chiar merita. Intram in tot felul de legaturi bolnavicioase si incercam sa iesim din ele prin alte legaturi la fel de bolnavicioase.

Ne hranim cu nefericirea altora si visam la fericirea celor care o mimeaza. Admiram fardul si uitam sa ne bucuram de normalitate, de lucruri simple, de gesturi, de simtiri firesti, umane, naturale, simple si autentice. Progresam si uitam sa fim fericiti. Ne gasim bucuria in lucruri superficiale si ne hranim cu indulcitor. Suntem conectatti la viata si uitam esentialul. Suntem singuri printre toti oamenii, suntem acolo cu toate ca am uitat sa fim aici. Ne cautam dragostea pe net, dam share la iubire si like la fericirea noastra plina de fard. Fugim, alergam, ne orpim si uitam tot. Apoi o luam de la capat.

Cand ai fost ultima data relaxat si ai baut un pahar de vin cu prietenii fara sa iti treaca prin minte 1000 de lucruri? Cand ai fost concentrat ultima oara doar pe ceva? Cand ai tras in piept o gura de aer si te-ai bucurat doar de ea? Cand te-ai bucurat ultima data doar ca te-ai trezit dimineata si te-a lovit o raza de soare peste ochi? Nu mai ai timp de nimic. Nu mai ai timp sa cladesti in continuare si esti gata sa darami ce ai facut in cateva secunde. Nu mai ai timp de regrete, de dragoste, de amagire. Nu mai ai timp sa spui adevarul si te multumesti sa minti. Cateodata poate nici pentru minciuna nu iti mai gasesti timp. Ai uitat sa ierti, sa iubesti, sa te bucuri, sa mangai. De ce ni se pare mai simplu sa spunem PAS decat sa incercam sa rezolvam ceva si sa mergem inainte? De ce e mai usor sa strici decat sa cladesti?

Ne vedem dar nu intram unul in altul. Nu mai ai timp nici sa ne privim in ochi. Vorbim fara sa ne uitam unul la altul. Nu mai avem timp pentru asta. Nu mai stim cum se facem, am uitat tot. Alergam si uitam. Tinem minte doar ca trebuie sa ne prefacem, asta e unul dintre job-urile noastre. Din pacate nu e part time. Nu iubim pentru ca ne este teama ca o sa fim mintiti si atunci taiem asta din lista. Nu mai e timp nici sa ne spunem adio. Trimitem asta pe net “:(” si e de ajuns. Nu mai avem timp sa traim. Ne multumim cu supravietuirea. Avem masca la intrare cand iesim din casa, ea ne “salveaza”.