BLOGU LU' OTRAVĂ

Foarte rare sunt amintirile legate de mersul la bunica. Insa imi amintesc un lucru de fiecare data cand ma gandesc la mers la tara. Oamenii statea la porti pe bancuta si ii balacareau pe cei de vis-a-vis. Era un soi de wall pe Facebook al fiecarui satean. Si cu cat cadea casa mai tare pe tine cu atat iti dadeai cu parerea despre cat de nasol e vecinul tau. Cred cu tarie ca sportul national al romanilor nu este oina ci privitul de pe geam la cum moare capra vecinului. Azi am citi o treaba interesanta si am zis sa va povestesc despre ea.

80% dintre români sunt invidioși, cu precădere în situații profesionale, aceasta este concluzia primului studiu național ce măsoară comportamentele și emoțiile care duc la lipsa coeziunii sociale și care ne împiedică să formăm ușor comunități. Studiul este realizat de compania GfK, la cererea PressOne.

Invidia este apreciată drept principala trăsătură negativă a românilor de către 23% dintre respondenți, clasându-se pe locul doi, după credulitate, pentru care au optat 24%. 76% dintre români pot invidia stilul de viață al celorlalți, sursa principală fiind vacanțele. Aproximativ jumătate (46%) admit că sunt invidioși pe vacanțele cunoscuților pe care ei nu și le pot permite. Peste 50% dintre români sunt invidioși pe colegii care muncesc mai puțin, dar câștigă mai mult decât ei.

Unu din doi români e invidios pe posesiuni materiale, vestimentația fiind cea care declanșează cel mai des acest sentiment (în cazul a 21% dintre cei chestionați). Aceasta este urmată de mașină și apartament (cu câte 14% fiecare) și telefon (11%). Nici reușitele copiilor unor cunoscuți nu sunt neglijate, 16% dintre respondenți admițând că au un sentiment de disconfort atunci când află de realizările acestora.

Tinerii nu se lasă mai prejos: unu din doi tineri cu vârste între 18 și 29 de ani își compară realizările cu ale anturajului și devin invidioși când se simt în inferioritate. Unu din cinci tineri resimte succesul altora ca pe o presiune neplăcută. Comportamentul se regăsește mai frecvent în rândul utilizatorilor de rețele de socializare (Facebook, Instagram sau LinkedIn) și este mai pronunțat în rândul bărbaților tineri decât în rândul femeilor tinere.

3 din 10 tineri sunt invidioși pe prietenii care își permit să meargă mai des în cafenele și baruri sau care poartă haine la modă. Doar unu din 4 tineri reușește să își găsească motivație pentru propriile obiective atunci când este invidios. Studiul complet il gasiti AICI.

Ce este invidia?

Conform psihologilor americani Gerrod Parrott și Richard Smith, invidia este o reacție emoțională negativă cu privire la calitățile, realizările sau posesiunile superioare ale unei alte persoane. Ea se manifestă prin comparația socială cu persoane care au un statut superior. Când acest comportament devine automat, atunci putem vorbi despre invidie. Cel care invidiază își dorește avantajele altuia pentru sine sau dorește ca acea persoană să nu le mai dețină. Invidia are drept consecințe subminarea socială în grupuri de lucru sau înșelăciunea în negocieri.

Deși invidia poate sta uneori la baza dorinței de a investi efort în îmbunătățirea propriei poziții și, prin urmare, consecințele ar deveni pozitive, ea este văzută în continuare ca un sentiment negativ, în opoziție cu admirația, care este o emoție pozitivă.

Cum definesc românii invidia?

Românii apreciază că invidia este un sentiment de frustrare, nemulțumire, răutate. Este văzută ca o boală care blochează și stopează evoluția noastră, care parazitează relațiile cu ceilalți și pe care o transmitem de generații ca stil comportamental și atitudine față de ceilalți.

• „Este o boală. Nu mai vezi nimic”;
• „Nu poți să te bucuri de nimic. Te stăpânește în sens negativ, nu mai este despre tine, ci despre ce face celălalt.”

CE SPUN SPECIALIȘTII?

„Într-un articol din 1871 despre viciile românilor, George Barițiu (Bariț) numea invidia «vițiul» nostru «național». Potrivit acestuia, vecinii noștri – bulgari, unguri – vedeau invidia ca fiind una dintre trăsăturile românilor, poate după deja faimoasa ospitalitate, prin care ne identificau și defineau.

Maghiarii își mustrau conaționalii invidioși prin apelativul «valahule pizmăreț» sau spunându-le «ești mai pizmăreț decât un valah». Nu doar cunoscutul istoric și jurnalist se oprea asupra invidiei, ci și preoții în predicile lor aminteau de acest «vițiu național».

Mai aproape de vremurile noastre, invidia a fost folosită de regimul comunist ca armă politică împotriva celor catalogați «dușmani ai poporului». Însă fiecare popor are cel puțin o trăsătură negativă. În același articol, Barițiu scria: «Să te ferească Dumnezeu de invidia românească, de furia ungurească și de ura îndelungată a sasului»”, explică Dumitru Lăcătușu, doctor în istorie și cercetător la Centrul de Consultanță Istorică. 

„Ar fi o capcană să credem că manifestarea invidiei la români ar fi ceva cu totul deosebit – în sens negativ – față de alte societăți. Studiul de față ne arată că principalele motive de invidie la români sunt aceleași ca aiurea. 

E adevărat că fiecare emoție este codată cultural. Principala provocare e să detectezi acest «specific» în mod adecvat. De pildă, celebrul proverb «Să moară capra vecinului» are mai mult rolul social de ironizare a acestui comportament. Nu e un program de viață sau o regulă «din bătrâni», ci o constatare amară a unei atitudini condamnabile.

Și totuși, care ar fi «specificul național» al invidiei? Începem să fim o cultură individualistă formată pe reziduurile unei culturi colectiviste. Acum, nu obștea, ci acela care are o casă mai mare și o mașină mai impozantă impune standardul la care trebuie să se raporteze ceilalți. Și, cum accesul la resursele necesare acestui scop este o problemă, atunci nivelul de invidie poate fi mai exacerbat”, a comentat sociologul Ionuţ Butoi, lector universitar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Universitatea București.

„Există o triadă de emoţii negative care ne tulbură psihologic: invidia, gelozia şi rivalitatea. Ele sunt înrudite pentru că privesc felul în care oamenii se percep în raport cu posesia. Toate aceste emoţii pot fi controlate dacă ne percepem realist avantajele şi dezavantajele, pentru că meritocraţia bine gândită ameliorează apariţia acestor stări emoţionale negative”, consideră psihologul Aurora Liiceanu.

“Cercetările din psihologie arată că, pentru a ne dezvolta ca persoane și a aspira spre achiziții și realizări superioare, este nevoie să fim în starea de spirit potrivită – așa-numitul set mental de creștere. Nimic nu blochează mai mult această stare de spirit cum o face invidia, comparația negativă cu ceilalți, faptul de a ne simți amenințați de reușitele lor și nefericiți de pe urma împlinirilor lor. Asta blochează, apasă, consumă și ne demotivează. Am tolerat prea mult, ca nație, lucrurile care ne trag în jos. E timpul să le spunem stop, pe rând. Iar invidia este printre cele din vârful listei”, este de părere psihologul și psihoterapeutul Bogdan Ion, lector universitar la Facultatea de Psihologie a Universității București.

“Invidia joacă un rol central în societățile în care viața este percepută ca un joc cu sumă nulă: dacă cineva are mai mult din ceva (bani, noroc, succes la sexul opus), atunci altcineva obligatoriu va avea mai puțin. Societățile țărănești, în prezent sau în trecutul apropiat cum este România, resimt în mod particular această invidie, întrucat oamenii percep succesul altora ca un cost la adresa propriei bunăstări. Și nu întotdeauna se înșală, căci viața socială este deseori competitivă și multe resurse sunt limitate. Terenurile agricole sunt finite și cineva poate avea mai mult pământ doar dacă alții vor avea mai puțin.

Problemele apar când indivizii cred că sunt într-un joc cu sumă nulă, dar, în realitate, nu sunt, ceea ce este cazul în economia bazată pe specializare și diviziune socială a muncii. Din fericire, modul în care îi invidiem pe ceilalți se schimbă odată cu schimbările sociale. Din păcate, nu întotdeauna se schimba imediat și în totalitate, căci capra vecinului poate fi acum bonusul de performanță pe care colegul l-a primit și noi, nu.

Mai mult, instituțiile contemporane din economie sau politică pot încuraja jocurile cu sumă nulă în ciuda oportunităților de câștig reciproc. Așa că să nu fim atât de preocupați de invidia pe care o simt indivizii, cât de structura de câștiguri și oportunități pe care aceștia o înfruntă în viața lor”, a comentat, la rândul său, antropologul Radu Umbreș, lector universitar la Facultatea de Științe Politice a SNSPA.

Cum suntem noi, românii? Portret pe scurt

Conform aceluiași studiu GfK, românii din segmentul 18-29 de ani acordă importanță banilor și poziției sociale, sunt descurcăreți, dar în sensul negativ, care denotă superficialitate. De asemenea, aproapele ajunge să ne intereseze atunci când este mai bun pentru că acest lucru ne frustrează. Nepotismul, pilele și relațiile sunt caracteristice românilor astăzi, ajungând în unele situații să conteze mai mult decât studiile. Respondenţii din segmentul 30-49 de ani îi văd pe români ca ținând la tradiție și familiști. Ei îi consideră solidari, dar în bula lor, deschiși și responsabili.

Datele studiului

Datele au fost colectate în luna mai 2018, în două etape: un studiu calitativ, care a constat în două discuții de tip focus grup cu două segmente de vârstă (19-29 ani și 30-49 ani), și un studiu cantitativ pe un eșantion urban de 500 de persoane, cu vârste între 18-64 de ani, ponderat după vârstă, gen şi dimensiunea localității, conform ponderilor din populația urbană din România. Metoda de culegere a datelor a fost CAWI Panel Online. Populația țintă a studiului a fost populația urbană, digitală, a României, cu vârste între 18-64 de ani.

Asa ca hai sa ingropam expresia care ne reprezinta cel mai bine – “Sa moara capra vecinului” si sa incercam sa ne bucuram de “Traiasca Capra Vecinului”.

invidia PressOne