BLOGU LU' OTRAVĂ

Am fost la Resita in 2019 si am vazut un oras viu, un oras cu un foarte mare potential, un oras care cu un potential deosebit. Un oras cu o arhitectura deosebita, un oras industrial la poalele muntilor. Mi-a amintit de Torino in prima faza. Nu stiu de ce asocierea asta dar pur si simplu asa mi-a venit. Pentru mine prima data am auzit de Resita datorita fotbalului. Imi amintesc echipa de la CSM Resita din perioada 1999-2000. Imi aduca aminte ca juca un rosu si negru, un AC Milan autohton cu Sansiro Ciocoi, Ciucur, Lucian Marinescu, Zotinca. Apoi imi amintesc despre copilaria lui Cristi Chivu si despre povestile lui in care vorbea cu mare drag despre Resita.

Pe langa locomotivele in aer liber care mi-au placut foarte tare, imi amintesc despre vizita la Resita ca am vazut pe viu Sinagoga din sec. al XIX-lea. Habar nu aveam ca este prima cladire din aceasta parte a Europei care are cupola integral metalica si alta inovatie pentru vremea respectiva o reprezinta instalatia de incalzire, care se facea cu rezistente electrice inglobate in pardoseala. O parte din aceasta instalatie inca mai este functionala. Este construită ca un templu în stil maur cu elemente neoclasice. Evreii sefarzi sunt evreii de rit spaniol, care au fugit din Spania și Portugalia către nordul Africii, Italia, Orientul Apropiat, în peninsula Balcanică și în sudul României actuale, la sfârșitul secolului al XV-lea. 

2021 reprezinta un an special pentru locuitorii din Resita, se implinesc 250 de ani de cand au fost fondate primele uzine, in timpul domniei imparatesei Maria Terezia, si inaugurate primele furnale inalte. Din păcate, povestea orasului Reșita nu este cunoscuta indeajuns la nivel national si nici la nivel regional, desi aici, in 1872, se producea prima locomotiva din spatiul central-estic European. Dar cu ajutorul acestui articol o sa va arat – in prima faza – locurile de vizitat in Resita – iar in a doua faza – o sa va dau intalnire cu 10 oameni din Resita. Totul la intitiativa Lost In Banat.

Muzeul Cineastului Amator – Muzeul Cineastului Amator este o iniţiativă privată ce işi propune cercetarea şi readucerea în atenţia publicului a mişcării de cineamatorism din România. Muzeul a fost deschis în 2014 în fosta cabină de proiecţie a cinematografului “23 august’ în prezent parte a universităţii “Eftimie Murgu” din Reşiţa. 

Funicularul din Reșița – construit între anii 1963-1964, este o „mărturie” a sistemului de transport al calcarului, ingenios gândit, de la cariera de pe Valea Domanului. Este ca o punte de 3,5 km lungime, din care 700 m traversează oraşul, marcând în aer hotarul dintre Reşiţa Montană  şi Reşiţa Română.

Muzeul locomotivelor cu abur – se află în zona Triaj a municipiului Reșița fiind înființat în anul 1972. În prezent are expuse un număr de 16 locomotive din diferite secole, dintre care 14 au fost fabricate la Reșița, iar două în alte părți. Cea mai importantă piesă este locomotiva Resicza, cea care întâmpină viztitatorii la intrarea în parc. 

Lacul Secu se află la o distanță de aproximativ 7 kilometri de Reșița, fiind un lac de acumulare construit în anii ’60 pentru alimentarea cu apă a orașului. Pentru ca acest baraj să fie realizat, satul Secu a fost înghițit de ape, la fel ca și o linie ferată care era utilizată pentru transportul lemnului din munte.

Construit în 1963, furnalul nr.2 de la TMK este un monument istoric de cea mai mare importanţă. Deşi obiectivul este o piesă rară în ţară, turiştii nu au acces să îl viziteze întrucât este amplasat pe spaţiu privat. În 1771, la Reşiţa, s-au inaugurat în premieră două furnale înalte de capacitate industrială. Primele construite aveau o înălţime de 36 de picioare vieneze. 

Graffiti – în ultimul timp întreg orașul este împânzit de lucrări de artă murală realizate de diverși artiști, cunoscuți sau mai puțin cunsocuți.

Catedrala Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului este situată în vechea Reşiţă Montană, în Piaţa Republicii. Catedrala a fost edificată din beton şi cărămidă între anii 1938 şi 1941 și este declarată monument istoric. 

Lacul de la Doman după vechea denumire este exact aşa: ,,o frumusețe sălbatică şi ascunsă,, la doar doi kilometri de centrul Reşiţei, format pe amplasamentul unei foste mine pentru exploatarea cărbunelui.Lacul ce are o adâncime de 30 de metri, ce continuă să se adâncească dar să se şi lățească în urma ruperii treptate a faliilor, o zonă cu peisaje ce îţi fură privirea.

Statui cu muncitori – Statui emblemă ale Reșiței care amintesc de gloria industrială a orașului. Fiecare statuie reprezintă un oțelar, un forjor și un energetician.

In cadrul TMK sunt organizate expoziții de fotografii ce surprind aspecte din industria siderurgică de la Reșița, din țară, dar și din lume. 

Inaugurată la 23 august 1984, Fântâna cinetică este opera sculptorului Constantin Lucaci. 

Piesele fântânii cinetice din Reşiţa sunt aşezate pe două talere colectoare de apă din beton armat şi placate cu plăci ceramice, de diametre şi înălţimi diferite, dispuse în două planuri la nivele diferite unul faţă de celălalt. Fiecare piesă din oţel inoxidabil, de pe fiecare taler în parte, are o anumită simbolistică. Pe talerul mare inferior este piesa centrală care, prin forma sa, reprezintă în acelaşi timp un furnal, dar şi un butuc de turbină Kaplan, turbinele fiind unul din produsele de referinţă (alături de locomotivele cu abur) realizate la UCM Reşiţa. Piesa centrală de 7 m asigură un impresionant joc al apei pe verticală, pe o înălţime care poate atinge 15 m. 

Lost In Banat este un proiect care aduce in fata oamenii din Resita, fie ca este vorba despre sportivi celebri, fie ca este vorba despre locuitorii care nu au vrut sa plece din oras pentru ca aici se simt cel mai bine. Francisc Vaștag este unul dintre sportivii mei preferati. Imi aduc aminte si acum ca scoala numarul 12 din Constanta, la care am invatat in clasele 1-8, avea la panoul amplasat la intrarea in sala de sport o poza cu Vastag si era un text care amintea ca a facut scoala respectiva. Era o mandrie pentru mine, asta pentru ca Vastag este unul dintre cei mai mari sportivi pe care Romania ii are in toata istoria ei.

Francisc Vastag a inceput sa practice boxul la CSM Resita, fiind descoperit de antrenorul Vasile Bala. A concurat sub culorile cluburilor Metalul Bocsa, Dinamo Bucuresti, „Selena” Bacau si „Freedom Star Farul” Constanta. A obtinut cinci titluri de campion national la categoria 71 kg, în 1989, 1990, 1991, 1992 și 1993. A fost campion european de juniori la Broendbey (1987) și mondial la Havana, în 1988. A câștigat 3 medalii de aur la Campionatele Mondiale de seniori: Moscova (1989), Tampere (1993) și Berlin (1995) și una de bronz la Sydney (1991). A fost dublu campion european, la Bursa (1933) și Vejle (1995). A ocupat locul I la Cupa Mondială de la Bangkok (1994), locul I la Jocurile Bunăvoinței de la Seattle (1990) și a fost de 7 ori câștigator al „Centurii de Aur” din București, câștigand și multe alte turnee interne și internaționale. Despre Francisc Vaştag, cel mai bun produs al boxului amator din Ro­mâ­nia, s-a spus că este un talent uriaş.

Acesta ar fi putut deveni un mare campion indiferent ce sport ar fi practicat. Ca orice băiat, a fost atras la început de fotbal, ajungând chiar în echipa de juniori a clubului FCM din Reşiţa, oraşul său natal. Într-o sală de box a intrat pentru prima oară la 14 ani, mai mult la insistenţele prietenilor de joacă. Întâlnirea cu antrenorul Vasile Bala avea să-i schimbe definitiv viaţa. Reputatul tehnician şi-a dat seama imediat ce diamant neşlefuit i-a căzut în mână şi l-a convins să lase fotbalul în favoarea boxului, care i se potrivea ca o mănuşă. Lost in Banat a realizat un interviu cu Vastag pe care va las sa il urmariti mai jos.

Pe langa interviul cu Vastag, va mai puteti bucura de inca noua interviuri printre care Lucien Hora – pilot raliuri, campion national absolut de 7 ori sau Andrei Bălbărău – fondator al Muzeului Cineastului amator din Reşiţa. 

Francisc Vastag Lost in Banat Resita