BLOGU LU' OTRAVĂ

Vorbeam ieri cu o colega despre treaba asta. Despre momentul ala in care vrei sa construiesti. Vrei sa schimbi ceva…sa nu mai alergi aiurea si sa iti gasesti un loc. Un loc al tau langa omul ala cu care vrei sa stai alaturi macar toata viata 🙂

Si uite asa…citeam niste comentarii de pe blog. Si am gasit 2 comentarii pe care va las sa le cititi. Multumesc ceor care le-au lasat.

1. “E greu de construit pentru ca atunci cand construiesti ai un plan. Iti desenezi in gand o viata, tintesti catre ceva in viitor, esti atent la detalii. E ca atunci cand ornezi cu atentie un tort si te gandesti la fiecare mot de frisca pe care il pui, sa fie la locul lui, tocmai pentru a te bucura de roadele muncii tale.

Cand darami, o faci fara sa te gandesti. Se intampla din neatentie, din graba sau pur si simplu din ignoranta. Sau poate pentru ca fiind atat de sigur de ceea ce ai construit nu te mai gandesti la ce-ai putea pierde. Si… intr-o clipa scapi tortul din mana si ….. s-a dus.

Daca spunem prea mult si prea des “te iubesc”… sentimentul parca isi pierde valoarea, daca o spunem prea rar sau deloc e pentru ca nu-i stim valoarea. Nu ne bucuram de bucatica de ciocolata pe care o avem azi in mana pentru ca visezi la tortul de ciocolata din vitrina …vecinului.

Se intampla totul pentru ca sentimentele nu mai au valoare, societatea in care traim a facut tot posibilul sa devenim o haita de hiene pregatite sa devoreze tot ce apuca, inainte sa fie ucise de leu. Oamenii au capatat tupeul hienei, desi ar putea si ele munci pentru hrana lor in loc sa fure de la altii.

Nu mai stim ce vrem. Vrem sa fim iubiti si daca suntem iubiti de o persoana , parca am vrea sa fim iubiti si de a doua si de a treia. Vrem sa incercam lucruri care nu ni se potrivesc sau pe care nu le meritam dar o facem doar pentru ca asa face toata lumea!

Ducem niste vieti bazate pe “portofolii”sau “palmares”, pierzand esenta fericirii. Daca nu-i buna omleta nu esti buna gospodina sau daca nu-ti aduce flori nu e BARBAT. Cum o dai … nu e bine.

Teoretic da, cu fiecare relatie esuata ar trebui sa evoluam, sa invatam, sa facem mai putine greseli, dar oare cati dintre noi fac asta?

Daramam pentru ca e mai usor decat sa reparam. De ce s-ar repara de exemplu o cladire de patrimoniu cand e mult mai usor sa astepti sa cada si sa construiesti una noua, cu materiale mai ieftine , cu tehnologii mai ieftine si mai moderne, o cladire care sa “straluceasca” si sa “ia ochii” celor care trec pe langa ea.”

2. “povestea voastra seamna cu a noastra. Mesajul pe care ai vrut sa il transmiti in acest post am avut impresia ca imi este adresat:)

Am sa incerc sa raspund. Atat de bine imi este alaturi de tine (el de fapt) incat imi vine sa ma ciupesc, ca te-am gasit, in sfarsit, cand nu mai credeam ca existi, desi te-am cautat atat..

Imi este atat de bine, incat simt sa spun la toata lumea ca te iubesc si ca sunt fericita.. Ne completam atat de frumos… imi dai incredere, ma simt protejata, ma simt implinita, ma simt femeie, ma simt frumoasa..

am invatat sa te ghicesc, sa fiu mai calda, sa am rabdare, sa las spatiu, si ne bucuram de culori si de tot ceea ce ni se intampla ….

Dar uneori, asa cum zici tu, de prea mut bine, asa dintr-o dat, fara vreun motiv ce ne-ar pune in pericol, mintea mea se duce la plimbare prin trecut, crezand ca poate erai mai implinit cu cineva din trecut, ca acum reconstitui crampeie, ca nu voi fi la inaltimea asteptarilor tale, nu ca mi-ai fi cerut ceva, poate si trecutul meu m-a facut sa nu mai am incredere de tot, ma consuma enorm aceste stari si stiu ca iti fac rau si si tie desi sunt constienta ca mintea mea ar trebui sa fie preocupata doar de noi doi, noi cei din prezentul care ne uneste atat de frumos….

Pe de alta parte, am inteles ca iubirile sunt diferite la varste diferite, si e o pierdere de timp sa compari, fiecare din noi ne schimbam in functie de cum evoluam si evoluam cu fiecare relatie, iar noi doi suntem impreuna acum datorita a ceea ce am adunat in noi si ne-a format …

Iarta-ma, stiu ca ai rabdare si intelegere, imi doresc ca fragilitatea sa dispara cu cat ne impletim din ce in ce mai strans pe drumul vietii …”