Nasterea unuia dintre cele mai amuzante personaje din istoria Romaniei!
Written by Otrava, Posted in Diverse, Teatru
A fost unul dintre cei mai buni prieteni ai tatalui meu. Studentu’, asa cum ii spunea Amza tatalui meu, a fost unul dintre multii actori care au avut o gramada de lucruri de invatat de la acest Maestru. Astazi va prezint un interviu cu Amza Pellea si va invit sa citit o carte foarte interesanta: “Sa ridem cu Nea Marin”
“Personajul Nea Marin a avut o nastere mai lunga. In sensul ca eu povestea inca de la liceu, de la facultate colegilor de clasa, colegilor de camin intamplari de la mine din sat. Incet, incet ele au inceput sa se concretizeze in gura unui anume personaj. Idee mi-a venit mult mai tarziu cand am fost solicitat de un fost coleg de la radio care mi-a spus ca in timpul facultatii povesteam tot felul de amintiri amuzante. M-am dus cu inima indoita pentru ca imi imaginam ca ele au efect intr0u cadru mai restrans. Cum s-au concretizat Marin si Veta? Este un omagiu adus unui unchi pe care il chema Marin si care a murit pe front si care era foarte vesel. Un tip cu foarte mult haz. Si pe nevasta lui o chema Veta. De fiecare data cand ma duc cu trenul in Oltenia ma bucur foarte mult…se simte foarte mult cum trenul incepe sa inmagazineze olteni. Totul este mai vioi, mai cu haz. Nu exista nicio deosebire intre drama si comedie. Mie mi se pare ca este vorba despre acelasi lucru. Doar unghiul in care il privesti este diferit.
“A face haz de necaz” este o trasatura specifica a poporului roman. Imi aduc aminte o intamplare povestita de un neamt care spunea cum a fost el pe la manastirile din Moldova si i s-a stricat masina. I s-a stricat motorul si a trebuit sa mearga cu masina la service. Eu tot asteptam sa vad care este poanta. Nu era nicio poanta, era o tragedie shakespeariana. Tot ce imi povestea el. Mi-am dat seama cata diferenta este intre un astfel de punct de vedere asupra vietii si altul…povestit de un roman care povestea un accident…lesina de ras…in care el si-a rupt un picior, alt pasager si-a rupt trei coaste…dar nenorocitul ala care a stat in spate nu mai avea niciun dinte in gura ci nu intelegeam ce spune. Si el povestea tot acest accident..luat pe cealalta parte. Totul era cu haz nemaipomenit. Cel din spate isi dorea sa le spune ceva dar nu putea pentru ca avea rupti 2-3 dinti din fata. Viata poate sa fie privita nu numai din doua unghiuri de vedere…ci intr-o infinitate de unghiuri de vedere. Eu am jucat Mihai Viteazu. Un rol serios. Si unii au zis ca nu pot juca acest rol. Pe mine m-a suparat asta la momentul respectiv. Un actor trebuie sa faca orice. Nea Marin a fost cu totul si cu totul altceva. A fost un fel de replica, de afront ca pot sa fac si altceva. Tocmai asta am vrut sa demonstrez. Ca un actor poate sa faca orice si sa fie foarte credibil. Asta este meseria noastra.
Ce sfat am pentru un tanar actor? In primul rand un suflet deschis cu o sensibilitate vesnic in stare de alarma, in stare sa inregistreze, ca un sesimograf de cea mai mare precizie, orice durere si suferinta omeneasca. In al doilea rand o dragoste de meserie care sa duca pana dincolo de orice sacrificiu personal pentru ca odata intrat in aceasta meserie nu iti mai apartii. Esti un exponent pe care lumea il crede al sau si vrea sa se comporte ca atare. De aceea este o meserie care cere foarte multe renuntari” Amza Pellea interviu luat de Tudor Vornicu la televiziunea publica in anul 1981 – emisiunea “La sfarsit de saptamana”.
“Sa ridem cu Nea Marin” Carte o gasiti aici.
“De Pasti 2014 am deschis manuscrisele lui. Cu emotie, chiar cu teama. Teama ca amintirile ma vor intrista, ca vor rascoli dorul, ca vor invarti lama de cutit in rana nevindecata a lipsei lui…Dorul a ramas dor, dar m-am trezit ca rad in hohote, ca rad cu lacrimi citind ispravile lui Nea Marin… si din nou, ca in tinerete, imi era teama ca voi ajunge la finalul povestii. Foarte putina lume stie ca textele cu Nea Marin sunt scrise in totalitate de el, de Amza. Un umor sanatos, fara pic de vulgaritate, un umor cu o tara de poezie, un umor curat. Ti-e drag sa citesti, dar se mai intampla ceva: nu numai ca parca ii auzi vocea, dar ai impresia ca iti si apare in fata ochilor Nea Marin din Bailesti…hitru, sanatos, vesel. Despre foile ce ramaneau pe birou peste noapte, foile scrise cu cerneala albastra, si despre mirosul lor, un amestec de miros proaspat de hirtie, miros de cerneala si parfumul lui tata, de lavanda, nu se poate povesti…” Oana Pellea.
