Ne sculam mai devreme decat ne culcam si ne intoarcem de la serviciu mai tarziu decat ne-am sculat din nou ca sa plecam.
Written by Otrava, Posted in Bucurestiul meu, Teatru
In Mai 2014 – ajutat de Institutul Polonez Bucuresti – am reusit sa fac un interviu cu Dorota Maslowska. Ocazia a fost una foarte importanta: Polonia, tara invitata la Bookfest 2014. Dorota spunea treaba asta: “Cred ca independenta economica si organizatorica a barbatilor fata de femei si a femeilor fata de barbati ar putea fi un motiv: nu mai avem nevoie unii de altii. In legatura cu asta, dragostea va fi o idee si un vis din ce in ce mai greu de atins. Cu siguranta din ce in ce mai putin permanent.” Cititi aici tot interviul. Azi m-am “intalnit” iar cu Maslowska 🙂
Despre supravietuitul asta pe care unii il confunda cu traitul, despre faptul ca punem filtre de Instagram la viata, despre faptul ca ne sculam mai devreme decat ne culcam si ne intoarcem de la serviciu mai tarziu decat ne-am sculat din nou ca sa plecam, despre faptul ca nu spunem ceea ce gandim.
Despre concediile pe care nu le facem pentru ca nu avem bani sau pur si simplu nu avem parte de ele, despre ofertele de la hypermarket care ne fac sa consumam din ce in ce mai mult, despre lispa iubirii, despre lipsa de incredere in oameni, despre lipsa de comunicare, despre conflicte, despre umanitate, despre toleranta, despre patriotism, despre globalizare, despre ce contine cu adevarat o conserva cu carne sau legume.
Despre toate cele mentionate mai sus este vorba in cea mai nou piesa a lui Radu Afrim – “Intre noi e totul bine”. Un spectacol despre mine, despre tine, despre toti. Absolut toti. Ce a reusit sa faca Afrim? Sa ma faca sa rad grav sip e urma sa imi vina sa plang. Senzatia asta este pe toata durata spectacolului. Afrim a gasit mixul ala bun pe care este atat de greu s ail gasesti.
“Sa rad deadevaratelea-neadevaratelea la teatru nu mi s-a mai intamplat de prea mult timp. Si pe urma sa imi vina sa si plang… Credeti ca asa nu este posibil? Si ca nu e o stare normala! Dar nu este posibil sa nu fie posibil asa.” Cristiana Gavrila
Dorina Chiriac a scris pe Facebook o treaba foarte misto pe care o redau pentru ca merita sa stie cat mai multa lume cat de misto asta mic de inaltime cu geaca de piele si new balance in picioare.
“Nu-mi place Radu Afrim.
Eu il iubesc pe Radu Afrim.
Ca pe durerea de stomac cu care am devenit in timp prietena, pe care-am asumat-o ca fiind a mea, si care imi provoaca si-mi defineste starile extreme de care sunt atat de dependenta ca actrita. Ihi. Imi iubesc pumnul asta din stomac. Asa-l iubesc eu pe Afrim.
Exista regizori de care ma apropii empatic, simpatic, ma lipesc de ei in coup de foudre. Astia-s artistii care ard. Ca mine. Vizibil. Le vad si flacarile cand lucreaza. Se misca ici si colo cu ele-n par, in palme, in spinare. Afrim nu arde. Afrim frige. E incins. Pe dedesubt. Are un invelis extrem de rezistent la grade uriase de incandescenta. E imbracat intr-o materie pe care a primit-o, cred, de la niste nepamanteni pe cand era prea mic ca sa mai tina minte azi. Si de atunci isi coloreaza materia asta de-l imbraca. In viu, ciudat, atragator. Dar cateodata tot i se inroseste pe alocuri invelisul. Daca pui mana sa ii afli consistenta, te arzi. Profund.
Afrim e o faptura de care te apropii intrigat. Devii curios cum naiba functioneaza. Caile lui nu-s alea pe care ai mai mers. Nu-s nici macar asemenea.
Afrim e-o instalatie alambicata care te atrage; si te apuci sa-i cauti sistemul de functionare logic-organica, ca sa-l inveti si sa-l urmezi, la naiba, esti actor!
Apesi un buton verde si se deschide o usita. Dai sa te uiti ‘nauntru prin usita, si iti apare prin usita o gura Rolling Stones. O tragi de limba rosie si toata instalatia se face-un pelican urias. Deschide ciocul, si in gusa-punga amerizeaza supersonice, navete spatiale si parapante in culori stridente si alte zburatoare. Prinzi, pana sa inchida ciocul pasarea, un dirijabil si-l tii strans. Iti deschizi pumnul si ai in palma-un soricel cu totul si cu totul alb care iti zice: “Mama!”. L-arunci cat colo in inalt, ptiu, Doamne, iarta-ma!, si explodeaza in cele mai frumoase artificii de la sfarsitul tuturor revelioanelor. Ramai traznit, cu ochii-n cer, de frumusete, si artificiile-ti cad in cap ploaie de broaste care nu oracaie, ci canta ascutit “Staying alive”. Broasca de ti s-a incurcat in par curge pe tine sarlota dulce de capsuni, si te gandesti sa nu-ti pateze pantofii noi. Ii scoti, si-n stangu’, Mos Nicolae sta aplecat, surprins cu o nuia in mana. Te sperii si te simti frustrat ca uite, e adevarata povestea cu nuiaua, copil rau ce esti, si-n clipa urmatoare Mosul ridica batul si dirijeaza celibidizat sonata a 2a de Chopin avandu-l la pian pe Che Guevarra cu labe de scafandru in picioare. Deasupra clapelor, ca partitura, e-o carte cu un baiat blond si costum verde pe coperta. Iti faci curaj sa deschizi cartea fara sa il provoci pe Che, si-atunci baiatul striga dintre pagini exasperat: “Deseneaza-mi o oaie, omule!”.
Si-atunci abia te linistesti un pic, ii dai un branci lui Che Guevarra, iei Micul Print in brate, ii stergi o lacrima care se face brusc fulg de zapada, te uiti direct in ochii lui, si ii spui calm si ferm: “Nu mai esti singur.” Si-i desenezi cutia lui Exupery si-l lasi sa vada in cutie oaia cum o vrea el s-o vada.
Afrim a desenat din nou la TNB o palarie, o sa ziceti. Sper ca veti fi atat de liberi sa va dati seama ca e, de fapt, un sarpe care-a-nghitit un elefant.
ca “Intre noi e totul bine” la TNB
“M-am confruntat cu generatii: limbaje, moduri de a gandi si functiona, diferite realitati de zi cu zi pentru a scoate la lumina ceea ce este discordant, faptul că nu exista cineva care poate fi descris ca «polonezul din statistici», lipsa unei platforme unde toate acestea se pot reuni şi ar putea fi descrise sub cuvantul generic «noi». Piesa contine mai degraba nuante macabre, duse la extrem, dar am senzatia ca este prima dată cand spun ceva ce are potentialul de a fi cu adevarat bun. In mod cert nu emit un mesaj direct pozitiv, dar este primul meu text in care nu am scris: «Oh, in ce tara groaznica si mohorata mai traim si noi!» Dimpotriva, acesta este un mod de a afirma si a-mi asuma faptul ca sunt polonez , fapt tratat astazi cu o ironie sarcastica si improscat cu noroi, intrucat sunt privite, cel putin de generatia mea, drept un handicap, o palma din partea destinului.”
Dorota Masłowska -Ziarul “Dziennik”
Bilete gasiti aici.
“Intre noi e totul bine” cu Istvan Teglas, Dorina Chiriac, Natalia Calin ,Marius Manole, Liliana Ghita, Florentina Tilea si Cezar Antal . Scenografia Irina Moscu
Ma gandeam ca fiecare director de teatru din Bucuresti sa ii propuna lui Afrim sa puna o piesa la teatrul lui. Oare se mai baga cineva la treaba asta?
#calulcaremergeacalare
Foto: Radu Afrim
4 Comments