Ne traim viata in weekend-uri si supravietuim in celelalte zile ale saptamanii.
Written by Otrava, Posted in Diverse
Suntem epuizati si sorbiti de energie din toate partile: traficul ne omoara, jobul ne intinde nervii la maximum, oamenii de langa sunt gata in orice clipa sa ne faca o nefacuta. Nu mai ai nicio siguranta, iti parcurgi zilele ca un robotel care face fix acelasi lucru. Zi de zi, ora de ora, minut cu minut.
Orasul ne soarbe de toate energiile, zilele ni se duc din ce in ce mai repede. Orele de munca parca nu se mai termina niciodata iar cheful de munca este din ce in ce mai mic. Nu mai aveam nici chef sa raspundem la banalul “ce faci?”. Dam din cap si cu chiu cu vai scoatem pe gura un “binisor” sau “asa si asa”. Ne traim viata in weekend-uri si supravietuim in celelalte zile ale saptamanii. Ne taram pana la birou in fiecare dimineata si uram ziua de luni. Apoi si martea, miercurea, joia…doar vineri pe la 5 incepem sa ne trezim la viata. Si incercam sa profitam de weekend de parca era ultima zi de vacanta. Am senzatia ca fiecare zi de duminica seamana leit cu 14 septembrie. Suntem din ce in ce mai lipsit de umanitate, comunicam doar pe retele de socializare si ne intalnim cu oamenii la o cafea ca sa ne uitam impreuna la ce pun altii pe Instagram si pe Facebook. Am uitat ce este aia discretie, ne deschidem usa de la dormitor si invitam pe toata lumea in el.
Nu mai stim ce este ala bun simt, modestia este un termen desuet iar educatia este ceva facultativ. Ne facem idoli printre oameni de carton si nu mai stim ce este ala un model. Ne traim viata pe Facebook si ne hranim din dramele celor din jur. Ne cladim fericirea pe nefericirea altora si nu mai avem mama si tata. Suntem doar niste vanatori plecati dupa prada. Stim doar ca ne este foame. Aruncam cu vorbe urate in stanga si in dreapta, ne pute tot ce este in jur, ne luam de toata lumea, ne scuipam unii pe altii. Nu avem menajamente, nu avem principii. Nu mai stim care este ordinea fireasca, vrem totul acum si uitam sa mai daruim. Nu stim sa ne mai bucuram la nimic. Avem senzatia ca ni se cuvine totul. Nu stim sa iertam si uitam sa multumim, sa spunem “te rog” sa alinam pe cel de langa. Uitam sa ascultam. Stim doar sa ne plangem si sa facem din problemele noastre adevarate drame. Ne panicam de la fiecare fir de ata si uitam sa ascultam adevaratele drame ale oamenilor din jur si sa incercam sa ii sprijinim.
Ne amintim de oameni doar cand pleaca de pe lumea asta si ii cinstim atunci cu un status pe Facebook. Suntem dispusi sa daramam tot si uitam sa constuim. Nu stim ce vrem, nu avem motivatie, nu stim sa facem mare lucru dar avem pretentii. Ne-am specializat in vorba ca “pe banii astia mai bine stau acasa”. Ne mutam viata pe retele de socializare. Ne despartim pe Facebook si ne combinam tot acolo. Ne share-uim vietile pe Facebook si asteptam cat mai multe like-uri. Cerem compasiune si poke-uri.
Intram cu bocancii in vietile celor de langa noi. Ne intereseaza mereu ce fac cei de langa. Ne arde mai tare sa stim ca unul de langa noi a facut ceva decat sa ne frece grija de filmul nostru, de viata noastra, de bucata noastra. Hai sa incercam sa ne traim viata asa cum stim noi mai bine, hai sa nu ne mai uitam la paiul din ochiul celui de langa. Hai sa ne traim viata asa cum e firesc. Hai sa repectam mai mult oamenii de langa. Hai sa ii intelegem, hai sa fim mai toleranti, hai sa ne repectam, hai sa nu ii dam in cap primului care iese din multime, hai sa ne traim dragostea in dormitoarele noastre, hai sa ne punem jaluzele la viata noastra privata.
Hai sa invatam sa impartasim bucuriile noastre doar cu cei care conteaza. Hai sa ne traim povestile de dragoste cat mai decent. Sa nu facem din viata noastra un show Big Brother. Lucrurile care conteaza in viata sunt altele…nu “like”, “poke”, “share”, “:)”, “mutual friends”, “<3”. Intreaba-ti parintii. Ei cred ca stiu mai bine.
Foto: Barbara Loisch
Foarte adevărat ce scrii in articolul tău, în multe ma regăsesc: da aștept cu nerăbdare week-end-ul, si da sunt zile când nu am chef de muncă, dar în majoritatea timpului încerc sa vad lucrurile frumoase din jurul meu, ALEG sa zâmbesc și sa răspund cu toata gura atunci când sunt întrebată de sănătate. Iar facebook-ul ca vrem ca nu vrem face parte din lumea noastră, dar precum bine spui, nu înseamnă că trebuie să punem pe tapet tot, pentru toată lumea.
Poate tu traiesti asa… Unii dintre noi avem familii pe care el iubim si care ne iubesc, joburi care ne plac, echilibru si liniste. Exista oameni care pleaca de la job la timp, isi petrec serile si diminetile cu sotul si copiii, iar atunci cand sunt la munca se bucura de ceea ce realizeaza. Nu toti se lasa prinsi de rutina si absorbiti de job, nefericire, nervi.
:)atunci esti una dintre fericiti si este clar ca acest articol nu te vizeaza pe tine.Defapt cred ca vizeaza generatiile m tinere:)
Ghici ce, sunt generatia tanara, din ’91, si nici pentru mine nu se aplica articolul.
Oare generatiile tinere se comporta ca si cum ar fi scapat din lesa? Nu inteleg de ce toti dati vina pe generatiile tinere. Noi suntem odraslele voaste! Ce vina avem noi ?!
Daca ne uitam la fanii lui Paptamas si altii de generatia lui, sigur ce-i de varsta mea nu-s abonatii lui, si nici nu distribuie toate porcariile lui, cum face matusa si vecina de la 3.
Am o viata sociala foarte activa, am un job care ma face sa ma simt apreciata!
Cred ca acest articol nu e pt cititorul 40+……Problema e la tineri…”generatia facebook”…;)
Nu e problema la generatie Facebook, problema e la voi! Sa nu uitam ca voi ne-ai dat viata, si voi ne-ati invatat sa “moara” si capra vecinului! Voi ati fost lasi la revolutie, si voi sunteti si azi lasi sa iesiti in strada! E usor sa dai vina la altu, da tu ce ai facut sa schimbi ceva?
Dacă toți din jurul tău sînt lipsiți de bun simț, își clădesc fericirea pe necazul altora, aruncă cu vorbe urîte în toate direcțiile, scuipă, n-au principii, nu știu să spună “te rog” sau “mulțumesc”, etc., atunci poate că ar trebui să-ți alegi anturajul cu mai multă grijă. Prin ce cercuri te învîrți? Eu pot numi zeci de persoane din jurul meu care nu sînt așa.
Motane,ai ajuns si aici sa improsti cu noroi?nu iti ajunge EVZ.ro si altele?Pot sa fac pariu ca nu ai asa de multe persoane in jurul tau care sa fie asa !Si sti si tu foarte bine,caci traim in Romania.. ha,ha,ha…… Falsule!
Ce mod jegos de a te lua de oameni… Cred ca ești un om foarte trist la cum vorbești.
E trist daca viata ta se rezuma la asta si sper sa nu fie chiar asa tragic cum expui aici. Unii oameni, dincolo de generalizarea ta, au o viata si dincolo de serviciu. Unii au pasiuni care-i mana zambind pe drumuri, altii au serviciu pe care il exercita cu pasiune, fiecare moment pe baricada fiind de fapt o placere. Zicea cineva candva … “gaseste-ti un job pe care sa-l faci cu pasiune si nu vei fi nevoit sa muncesti nici o zi in viata”.
In rest… ai avea dreptate daca nu ai gresi generalizand! Eu cunosc o multime de oameni care-si impartasesc bucuriile traite REAL cu prietenii de pe FB, care prieteni la randul lor se bucura pentru realizarila/bucuriile celui in cauza. Cunosc de asemenea multi poporeni care se bucura de fiecare zi, de fiecare moment, care isi traiesc viata ACTIV, pentru care vineri la 5 e in fiecare zi de cel putin 3 ori. Da, sunt belele, sunt probleme, sunt stresuri zilnice dar…. oare ar mai avea viata noastra sare & piper fara toate aceste probleme/ganduri/belele?
Cred ca cel mai important e sa te inconjori de oameni care traiesc altfel, pentru ca tu randul tau sa traiesti altfel. Daca traiesti intre cei pasionati de “like & poke” e foarte probabil ca nu esti departe de ei. A plange de mila celor pentru care viata incepe vineri la ora 17 imi pare mai degraba un vaitat in oglinda.
Salutari distinse!
Daniel S.
ASIMO,oamenii la care se refera in postare sunt in general parintii ,care muncesc pe branci sa le asigure copiilor telefoane ultimul racnet,abonament la net pt facebook si altele…..Si da ,are dreptate cand scrie ca oamenii se intalnesc la o cafea pt a posta pe facebook ce mare r..t au facut ca s-au intalnit sau unde au fost sau unde merg…Eu nu am cont si nici nu o sa am cont pe facebook…dar daca vreau sa flu ceva despre cineva prin intermediul facebook-ului pot afla tot!Incearca sa vezi…asta daca sti sa folosesti un site de socializare mai mult decat a posta tampenii..
supravietuim sedati de gandul ca se apropie weekendul.
lunea este cel mai rau
Cata dreptate ai! Ma identific cu ce spui.
din pacate, pentru unii dintre noi a trai inseamna a expune si a share-ui tot. mi-e mila de oamenii care nu stiu sa se bucure de anumite lucururi din dorinta acerba de a imortaliza tot pentru ca, mai apoi sa vada toti “prietenii” ce frumos a fost. Particip la concerte si abia reusesc sa zaresc ceva printre zecile de telefoane, aparate foto si camere ridicate….de ce sa urmaresti un concert prin obiectivul unui aparat in loc sa te bucuri live????
Recent am experimentat zborul cu parapanta si am refuzat filmarea zborului in momentul in care am vazut camera pe care trebuia sa o tin in mana pe tot parcursul zborului…si nu imi pare rau deloc. Au fost doar doua exemple banale, dar trebuie sa constientizam faptul ca,la fel cum spuneai si tu, suntem prea legati de viata virtuala si nu stim sa ne bucuram la maxim de fiecare lucru indiferent cat de marunt.
Of da, sunt multi ca cei despre care vorbesti tu si multi altii multumiti cu vietile lor pentru ca ….poate au muncit mai mult, poate au avut mai mult noroc si sustinere , familie unita , se multumesc cu ce au, apreciaza altfel, etc, o gramada de factori de care unii nu au parte si altii mai mult si asa mai departe.
Doar partea “pe banii astia mai bine stau acasa”, tin sa iti zic ca da, auzim tot mai des replica asta , pentru ca asa este.
Suntem gramezi de oameni talentati, multifunctionali si nu ni se apreciaza nimic la adevarata valoare. Chiar daca muncim de multi ani si avem experienta , tot nu ni se ofera la nivelul la care am fost instruiti . De aceea, “pe banii astia mai bine stau acasa”. Ca sa facem ceva mai bun pentru noi 🙂 Ah, sa fim liberi si sa ne asumam ideile, nu sa si le asume altul. Spor la scris! 🙂
Da, traiesc pentru weekwnd-uri, vacante, zilele libere de la sarbatorile legale sau pur si simplu o ora sau o jumatate de ora atunci cand plec mai devreme de la birou. Urasc lunea! Doar dimineata cand ma trezezc… incet incet isi recapata farmecul unei alte zile normale: cafeaua de dimineata cu care strabati parcul din apropierea biroului in graba ca vei intarzia, revederea cu colegii si impartasirea evenimentelor din weekend impreuna cu ei..
Mai departe saptamana este asa cum trebuie sa fie, muncim pentru a putea trai civilizat, pentru a avea o cariera, pentru bunul mers al unei societati si comunitati normale, ajungem acasa si poate daca avem noroc ne facem planuri pentru seara cu familia sau cu prietenii.
Nu cred ca un cont pe Facebook sau pe alta retea de socializare ne pune o eticheta. Merg la cafea cu prietenii sau la masa si ne pierdem ore in sir vorbind despre orice. Stau pe Facebook atat cat e placut, atat cat trebuie, nu este greu sa gasesti un echilibru in viata ta, un echilibru in toate.
Iubesc orasele, si in special orasele mari, imi place agitatia, imi plac oamenii imi place societatea urbana cu bune si cu rele, imi place civilizatia!
Cine hotaraste ce este normal? Ce este bine si ce este rau? Ce mod de a-ti trai viata este corect? Esti propriul tau instrument de masura al propriei tale vieti. Este normal ceea ce vrei tu sa fie normal, este bine ceea ce te face pe tine sa te simti bine, este corect sa iti traiesti viata intr-un mod cum tu consideri ca e sanatos pentru tine.
Poti face orice atata timp cat o faci echilibrat!
Numai bine!
Un echilibru in toate – perfect spus
Da, hai sa ne plangem de Facebook, dar integram butoane si widgeturi pentru Like pe blog.
Profit se numeste 😉 In ziua de azi putini scriu doar de placere.
Un big “like” pt articolul asta.
Multumesc 🙂
Cat adevar in doar cateva randuri…
Mă regăsesc total în cele scrise de tine, cred ca mulți din cei care-ti citesc blogul simt la fel. Zilele trecute am observat o fetiță de 9 ani care mă fixa cu privirea, i-am zâmbit, mi se părea normal sa fac asta, iar ea se uita la mine ciudat, ca la o nebună… Ce se întâmplă cu lumea asta?! Nici măcar copiii nu mai răspund la un zâmbet.
Foarte bine punctat. La concluzia cu orasul care ne asediaza cu energii negative am ajuns si eu, simt ca m-a transformat intr-un om mai rau decat eram. Si realizez cel mai bine asta atunci cand mai evadez din el din cand in cand…
Vorbesti mult de efecte dar nu realizezi cauzele. Multe din propozitiile tale incepu cu “NU” si asta duce la negativism. Critica nu este constructive ci distrugatoare si cred ca ai uitat un pic de liberul arbitru. NU te oblige nimeni sa stai pe facebook, poti oricand sa suni lume pe fix sa vezi ce face. Nu te pune nimeni sa fi robot, poti oricand sa fi deosebit. Cred ca ce vrei tu sa zici este ca societatea se schimba si parca nu iti convine. Vestul vine si in est, iar lumea in vest este mai rau ca in Romania. Locuiesc in Belgia de 3 ani si in fiecare dimineata vad decat ultimele telefoane conectate la net. Nu este vina noastra, este vina evolutiei rapide din care nu putem evada. Din pacate asta este directia incotro ne indreptam. Ai variante multe dar doar doua sunt relevante, esti IN sau OUT.
Ironia sti unde o gasesc? In faptul ca acest post a fost gasit pe facebook, postat de un fost coleg de facultate. Alta ironie?! Vorbe multe, fapte putine. Daa simti cu adevarat ceea ce simti, opreste toata activitatea virtuala, uita de retele de socializare si traieste viata. Altii avut curajul sa se rupa cateva zeci de zile de internet si cand au revenit cu revelatia noii senzatii a vietii “deconectate” tot pe internet au impartasit impresiile.
Ai cum sa fugi? Vrei sa fugi? Vrei sa faci un bine? Pune mana pe un topor si taie toata fibra optica de pe stalpi. Vei face un rau benefic. Dupa, cum te vei face auzit?
In concluzie spun ca mizeriile devin virale, raul si negativismul sunt magnetice. Fereste-te sa iti exprimi frustrarile pe blog, vei aprinde multe frustrari in inimile cititorilor tai. Spune-ne cum a fost experienta ta fara facebook si spune-ne cum ai reusit sa zambesti in fieare zi la serviciul stresant. Vei devein inspirational. Salutari si mult bine!!
Totul este dus la extrem in articol. Este vazuta partea urata a lucrurilor, si mai rau, intunecat totul. Nu asta e realitatea! Pana la urma totul depinde de ce alegi sa vezi.
In urma articolului probabil ca multi isi vor indrepta atentia catre toate aceste lucruri urate, si vor tinde sa iti dea dreptate, dar viata este despre lucruri bune.
Nu ma regasesc deloc in ceea ce scrii. si nu imi regasesc nici prietenii, nici cunostintele. Traiesc in Timisoara, iar la noi viata e altfel. Adica viata oamenilor de o anumita natura sociala si psihologica. Nu stiu in ce fel de cercuri de invarti tu. Ia ceea ce scrii imi miroase al naibii de tare a proiectie
Cred ca ar fi mai de apreciat, din punctul meu de vedere, sa iesi sa scrii aceste articole in mijlocul oamenilor…in parcuri, in pub uri. Atunci vei lua poate mai bine “pulsul” vietii, si nu doar stand acasa in spatele ecranului.Daca vrei sa scrii despre viata, si cum sunt oamenii in ziua de astazi..ar trebui sa iesi mai mult printre ei. E atat de usor sa privim partea negativa si sa dam vina pe tehnologie. Tehnologia va avansa si mai mult si e posibil sa ne atraga si mai tare, problema se pune cat de inteligent stim sa o folosim. Probabil ca nu mi se adreseaza acest blog mie, ci adolescentilor care inca nu stiu ce e cu ei, dar chiar si asa, cred ca ar prinde la public si ceva mai optimist…si mai realist. Nu te multumi cu ce se vinde cel mai usor. Calitatea vietii noastre este doar o alegere.
Mie imi place articolul, are si adevaruri si situatii duse la extrem, lucrui bine punctate dar care nu sunt aplicabile pentru toata lumea. Acum am insa o dilema- sa-i dau like/share pe fb sau sa-l pastrez pentru mine?:)
Il pastrezi pentru tine.
problema este felul in care a evoluat societatea nu felul cum traim noi. nu prea avem de ales, trebuie sa fii foarte curajos sa faci compromisuri de genul plec in lume si nu mai lucrez, sau devin hippie
http://www.filmsforaction.org/news/your_lifestyle_has_already_been_designed/?utm_content=bufferb5d30&utm_medium=social&utm_source=facebook.com&utm_campaign=buffer
Nu. Eu n-o sa pastrez articolul asta pentru mine! O sa dau un share. Merita!
Nu poti generaliza.. acest “ne” pe care il folosesti (ne traim, ne aminim etc.) NU este valabil pentru toti, poate doar pentru tristi. Nu toti facem si dregem ce scrii tu aici. Viata e mult mai mult de atat.. Life is not beautiful. Life is absofuckinglutly AMAZING and SUPERB! Aiurea articol.
Nu poti generaliza.. acest “ne” pe care il folosesti (ne traim, ne amintim etc.) NU este valabil pentru toti, poate doar pentru tristi. Nu toti facem si dregem ce scrii tu aici. Viata e mult mai mult de atat..
Life is not beautiful. Life is absofuckinglutly AMAZING and SUPERB! Aiurea articol.
eu gasesc mult adevar in ceea ce ai scris insa ….nu toata lumea are calitatea sa recunoasca adevarul…din pacate si nici nu poti multumi pe toti insa orice opinie isi are locul ei ….si trebuie sa acceptam …insa eu personal gasesc mult adevar in cele spuse
Excelent Adevarat
… suscriu si asist neputincios la drama expusa de tine , doar ca nu e drama e societatea , este normal sa muncesti dar daca o faci cu placere , orele de lucru nu trec greu ci parca prea repede , fiecare zi este doar o noua provocare ,ce maine te va face mai bun decat esti azi ,va face din tine un adevarat profesionist , ceea ce te face cu adevarat sa te simti , mandru este sa stii ca esti parte din ceva ca esti acea mica rotita ce tine lantul mecanismul in miscare , motivatia … simpla mandria de a nu fi o povara pentru ceilalti , pentru ca generatii care vin dupa sa poata sa pomeneasca numele stramosilor …. asa s-au caldit adevarate imperii cu oameni ce au un scop comun … care nu asteapta ca lucrurile sa se intample ci le fac sa se intample , cat despre retele sociale … da oamenii mediocriiintradevar isi vor expune cat mai tendentios intreaga viata … pe cand oameni cu demnitate si integri vor face o diferentiere clara intre public si personal …
Toate cele bune
17000 si ceva de like-uri … Not bad 🙂 Ce ar fi acest blog fara Facebook? De ce exista “buton” de “Like”…? Multe adevaruri, dar sa ne mentinem in echilibru, sa nu cadem in extreme.
Mie imi place Facebook. Si daca il folosesti cu responsabilitate chiar este foarte bun.
parerea mea este ca articolul face referire la majoritatea oamenilor care traiesc in romania , eu unul ma regasesc in el , cei care contesta atat de vehement ideile expuse mai sus ( nu toate pe deplin adevarate ) cred ca sunt prea indoctrinati de conceptele societatii actuale , ei sunt robotii , daca ai un job de 8 ore pe zi , la care adaugi inca 90 de min de mers cu metroul , un job stresant si cu siguranta mult prea prost platit ca sa iti permiti sa iesi din rutina zilnica poti sa spui ca te regasesti in articol , daca nu te regasesti , ai o viata frumoasa , plina de bucurii si consideri ca timpul iti ajunge si ca efectiv traiesti , am un sfat : nu mai citi bazaconiile pe care le-a scris nea otrava mai sus , prostiile care le-am insirat eu aici si restu mai sus , inchide tableta, laptopu , telefonu etc. si traieste viata aia frumoasa …ca altii o duc mai rau. pace 🙂
Azi am dat intamplator de blogul tau care ma surprins placut si mi-a adus un zambet pe buze, desi mi-ar placea sa te contrazic ai dreptate, monotonia si fetele lungi de pe chipul oameniilor s-a instalat prea bine si sta cam prea ca la ea acasa. Ar trebui sa luam un pic de atitudine si sa ne bucuram de lucrurile din jurul nostru in fiecare zi a saptamani. Timpul trece si tace! 🙂
:)))
Ce isterie s-a creat.
Doamne oamenilor nu trebuie sa luati mot-a-mot.
Exista nenumarate persoane care isi traiesc asa viata si se intampla in jurul nostru. Si eu vad asta si altii. Asta nu inseamna ca fiecare face la fel. E doar un post despre boala secolului nostru si se intampla tot mai des.
Fiecare s-a simtit atacat si nu inteleg de ce. Cum zicea Osho, daca nu simti vreo vina nu te simti atacat, in mod normal n-ai avea de ce sa reactionezi.
Consider ca imi pot permite sa spun ca vad zi de zi oameni asemenea dar si oameni diferiti. Acest articol se refera strict la cei care au intrat în acest “cerc vicios”al vietii, pur si simplu, si are menirea sa-i trezească din letargie.
Dar dehhh la comentarii putem fi primii…
Ma uimeste, sincer, ca sărim atat de repede si simtim un atac personal cand nu e vorba nici macar de noi.
oamenii pot avea păreri diferite fara sa faca din asta teatru.
Si de parca nu ar fi suficient ca viata asta este asa cum este,si uitam cum ai spus si tu aa ne bicuram de lucrurile simple..vi acasa dupa o zi obositoare,o saptamana la fel,si speri sa gasesti linistea,intelegerea,iubirea langa cel de langa tine.si nu iti poate oferi atentia necesara pentru ca este prea ocupat de tel.asta insemnand whatsapp,facebook,imessage,mesaje text,etc.
Si hai sa mai traim si noi..
Cat de adevarat e totul…
Oare asa sa fie? Ne-am pierdut pe noi insine? Trist…
Ma intreb cine mai citea (sau daca mai exista) articolul asta daca nu exista Facebook, like, share…etc… 🙂
Mereu comparati ce e mai RAU acum in tehnologie cu ce era mai BUN in trecut…
Cum mai zicea cineva despre incredere in sine scazuta : Compari partea ta proasta cu partea buna a altora.
Facebook are multe parti bune…inclusiv ce ai spus tu mai sus: viralizarea. Care nu era posibila daca nu exista Facebook.
si… ce e de facut?
– ne mutam la tara si crestem gaini pana ne dam seama ca nu suntem in stare si era mai bine la oras
– emigram si traim la fel pe mai multi bani
– facem o revolutie ne omoram intre noi si facem o dictatura
– ne dam demisia si o ardem boscheti cu totii
– ne taiem venele
sau!
invatam o meserie cu adavarat! pt ca managementul, supportul, marketingul, advertisingul, PRul, si toate cacaturile astea sunt chestii inventate. niste nume sofisticate date unor joburi de cacat ca sa te faca sa ti le doresti pana iti dai seama ca de fapt esti un papagal care da din gura si nu face nimi cu adevarat.
Eu stau pe facebook cel mai mult pe wc. Da domne ‘ şi dacă sunt constipata, stau şi mai mult. Cât despre job, e primul meu job la 33 de ani, început de 2 saptamani, îmi place dar e obositor. Ma obisnuiesc eu…:))))))
Lunea e o dimineata grea. Insa doar atat. 🙂
Restul zilei, restul saptamanii este cu suisuri si coborasuri. Imi place ce fac si imi plac oamenii din jurul meu. Imi plac provocările de luni pana vineri dar sunt doar a familiei dr vineri pana luni. E un echilibru 🙂 si imi place. Ador cafeaua “to go” din timpul saptamanii la fel cum o ador pe cea bauta in pat in diminetile de week end. Ce sa zic: imi place viața mea.
Am citit mai sus cum cineva spunea ca acest articol nu e scris pentru cei de 40 plus. Gresit! e scris si pentru ei, eu am 43 si ma regasesc atat de mult de el. Primul paragraf ma defineste!!! Si sunt disperata, pentru ca vad cum viata mea traieste fara mine, iar eu stau si ma uit la ea cu lacrimi in ochi! In fiecare zi. Inca sunt tanara, dar nu reusesc sa traiesc ca una tanara si ma tem ca atunci cand imi vor trece lacrimle din ochi, voi vedea cum am imbatranit. Totul va fi prea tarziu…
Din punctul meu de vedere ai dreptate. Nu ma regasesc in articol 100% si sunt sigura ca sunt multi care nu se regasesc nici 10% dar sunt si mai convinsa ca este un foarte mare procentaj care se regaseste. Nu trebuie luat totul mot a mot, trebuie sa intelegi ideea de baza. Da, suntem robotizati, da, vad cunostinte pe strada care abia raspund la un “ce faci”, am prieteni care sunt dependenti de facebook ca si si alcoolicii de bautura, dimineata primul lucru o poza cu o cafea si abia dupa aceea isi beau cafeaua in timp ce urmaresc like-urile de la poza si commenturile, mai citesc ce au postat unii altii aseara in club, care s-au mai certat, etc.
Am facebook, gasesc o multime de lucruri interesante, articole sau video-uri share-uite dar atata timp cat nu sunt din trezire in culcare pe facebook eu zic ca sunt ok, stiu multi despre care nu pot apune acelasi lucru. Incercati sa vedeti esenta articolului, omul are mare dreptate, cel putin din punctul meu de vedre.
interesant
Cine se plange de prezent ar trebui intrebat daca ar fi preferat sa traiasca in societatea de acum 25ani, 50ani sau 100ani. Intotdeauna viata pe pamant a fost grea, dar acum este cea mai usoara. Priviti ce se intampla in tarile sarace din Africa sau Asia unde se traieste bio ca acum 100 ani fara poluare si E uri, dar si fara curent si apa potabila si speranta de viata e sub 40 ani. Daca va plangeti de munca de birou poate ati prefera sa dati cu sapa in agricultura, sa carati saci de ciment in constructii sau sa dati cu tarnacopul in mine. In loc sa va plangeti de ce nu aveti mai bine v ati bucura de ceea ce aveti pt ca la un moment dat se vor pierde si astea si veti regreta ca v ati vaicarit cand nu era cazul.
la obiect articolul.o sa incerc sa pastrez pentru mine tot ce mi se intampla.am avut compasiune pentru cei din jur si cand am cerut o recunoastere am gasit doar sfaturi de parca as fi retardata si reprosuri si critici.am restrans foarte mult cercul de cunostiinte si ma simt bine si linistita!!suntem indrumati mereu sa gandim pozitiv.e greu sa o faci cu salariul minim.si totusi sunt recunoscatoare pentru sanatatea mea,fiicele mele,casa si slujba mea.zilele cand lucrez imi aduc echilibru si satisfactia ca mi am facut datoria si mi am castigat cinstit painea.in w kend sunt foarte ocupata cu cumparaturi,curatenie,gatit si imi lipseste echilibrul ce mi l da slujba!!
Omul sănătos fizic, nu-și dă seama cât este de norocos. I se pare că e normal să fie așa. Am fost și eu un om sănătos și plin de viață și trăiam exact precum spui tu în articol. Până când la 32 de ani mi-a fugit pământul de sub picioare și s-a dărâmat în jurul meu tot: carieră – eram pe val, familie – normală, vise îndeplinite! Vacanțe petrecute pe dune de nisip și ski nautic… poate pentru faptul că m-am născut la țară într-o familie pot spune nevoiașă – și nu-mi e rușine de lucrul ăsta pentru că așa am învățat să mă descurc și cu mult și cu puțin. Și cu toporul în mână crăpând lemne și cu pantoful cu toc să mă deghizez în doamnă.
Apoi soarta a vrut să-mi pună frână și mi-a pus-o zdravăn. Dar frâna asta m-a întors la ceea ce îmi era drag: să privesc și să admir natura. Să mă bucur de fiecare clipă pe care o trăiesc. Atunci când orașul și oamenii mă sufocă cu orice preț plec pe munte, sau fac o plimbare în pădure. ”cu orice preț” la mine nu se traduce în bani, ci se traduce în dureri.
Puneți frână dragilor. Priviți în jur și mai ales țineți minte că nimeni nu-i nemuritor. Luați o pauză, înainte să faceți poc.
http://www.ikstar.org
blog.ikstar.org
Adevarul sau mai bine zis realitatea cruda, frumos dar nu prea, ai scos in fata totul si nimic in acelasi timp. Nu ma intelege gresit, apreciez gandul bun de a trezi pe cineva cu acest articol dar nu vei reusi. Decat sa ne pui in fata problema pe care toti o cunoastem si o traim mai bine ofera solutii! Exemplu ? “Uite, stii de la ce porneste totul ? de la schimbare, fa ceva noua, nu ai citit niciodata o carte ? Citeste un titlu, un rand, 1 pagina” etc.
Toate nemultumirile tale vis a vis de ce e in exterior sunt de fapt in interiorul tau…..daca nu iti place job-ul, schimba-l….daca nu iti place sa locuiesti la oras, muta-te la tara…..sapa gradina ( dar atentie, va trebui sa te trezesti mai devreme ca pe vremea cand aveai un job…plus ca mai ai si niste animale prin batatura ce vor plange de foame) si vei avea linistea si intimitatea dupa care tanjesti….mai ales cand o sa bagi lemne in soba….de fapt observ ca nici tu nu stii ce vrei, ba vrei sa fii singura…sa iti inchizi usile si poarta eventual, ba vrei sa iesi sa socializezi, sa cunosti cat mai multi oameni…..daca nu ar fi fost internetul unde ai fi postat? Lumea evolueaza…..dar tu nu ai inca puterea sa digeri asta si incerci sa te ascunzi de realitatea din tine…..fugi cat de tare poti dar mai devreme sau mai tarziu vei fi obligata sa te schimbi!!! Multi oameni fac asta in aceasta perioada, din 2013 incoace, insa cu ajutorul lui Dzeu se vor trezi cand o sa le dea o boala sau mai multe….cine stie? Daca te simti asa bine in weekend, iti propun sa iti pui cateva intrebari: imi place job-ul meu? ….ma simt bine in orasul asta( sau la oras)?……imi e benefica situatia in care ma aflu?….m-am iertat si mi-am iertat parintii?…..ma accept asa cum sunt?….ii accept pe ceilalti asa cum sunt?……ma iubesc?…..iubesc? Daca ai raspuns cu NU la cel putin trei intrebari este cazul sa te aduni si sa schimbi paradigma! Iti doresc succes!!!
Facebook ne iubeste mai mult decat oricine :)(:
Forte bine sesizate aspectle vietii pe care o ducem. Pericolele care ne pasc la fiecare pas. Si la fel de bine sesizat si reversul in acel “hai sa”. Pentru ca totul depinde de noi.
Foarte frumos postul, mereu ma delectez cu posturile tale.
Poate nu toti ne identificam cu gandurile tale, insa ele sunt in mare parte bucati din realitate. Keep it up
P.s ma bucur ca sunt oameni ca tine care nu se sfiesc sa zica ce vad, simt, traiesc.
Si eu am trecut prin asta : rutina, job, oameni rai…etc. Dar stiti ce? Putina detasare si accent pe ceea ce doresti tu si nu pe ceea ce doresc altii uneori face minuni. Trebuie sa fii tu insuti si sa nu te schimbi pt nimeni si sa nu conteze ce spun altii, incredere in tine , nimeni nu este perfect, plimbare in natura si bucura-te de lucruri simple, nu iti dori perfectiunea si atunci te vei simti mai ok in pielea ta, trebuie sa fii un pic mai egoist, nu iti ridica nimeni statuie.
Eu sunt de parere ca lumea e imparita in doua, cei care traiesc pentru facebook, si cei care au facebook din necesitate! Am incercat sa renunt la facebook…eram singura :)) am trebuit sa revin pentru ca toate concertele, toate evenimentele orice e pe facebook, n-am vazut demult un afis prin oras… Facebook-ul meu personal e personal, si nu-mi pun viata pe taraba, insa am in jur persoane care o fac, si mai rau e ca astia se si inmultesc. Dar, asa e societatea si viata in ziua de azi, ai libertatea de a alege ce vrei sa faci! Ceea ce e bine, fiecare e liber sa se expuna sau nu!
da, este adevarat ca si eu fac parte din generatia celor tineri – sub 40 de ani adica si ca muncesc pe branci, mai am putin si mor de stress de luni pana vineri, supravietuiesc printre oameni necivilizati, trafic incarcat si situatii tensionate; si da, ador week-end-ul si incerc sa imi traiesc fiecare secunda din el – numai ca din pacate orele din week-end parca zboara – trec precum cateva minute… insa datorita zilelor dificile si anoste din cursul stapatmanii ajung sa traiesc intens finalul lui – asa experimentam viata- cu bune si cu rele; stiu ca orice om trebuie sa isi faca la un moment dat o ordine si un rost in viata.trebuie sa fim optimisti si sa ii multumim bunului Dumnezeu in schimb pentru toate aspectele pozitive din viata noastra: pentru faptul ca suntem pe picioare, pentru sanatate, pentru realizarile personale sau profesionale, pentru bucuria pe care o simtim la un moment dat in viata noastra, pentru lucrurile marunte si frmoase care ne fac ziua mai frumoasa – cum ar fi patul ca putem comunica chiar si daca nu nu ne bem cafeaua impreuna fata in fata dimineata sau pentru ca putem admira frumusetea naturii pe care Dumnezeu a creeat-o pentru ca noi sa o putem contempla…
sunt atatea lucruri pentru care merita sa ne bucuram de viata si sa fim fericiti… parerea mea este ca trebuie sa dam tot raul afara mai intai si sa eliminam orice relatie toxica din viata noastra – fie ea amoroasa sau amicala; sa ne stabilim niste obiective pe care sa ne propunem sa le atingem, sa fim ambitiosi si perseverenti… viata nu este perfecta – avem zile bune si mai putin bune,usoare sau grele; dar ideal este sa ne bucuram de momentele frumoase atunci cand apar si sa stim sa ne bucuram de viata atunci cand avem parte de realizari.
faceboock-ul nu este ceva nociv – si eu am si crede-ma ca intru destul de rar; nu imi expun viata ca la taraba; ceea ce este personal tin petru mine sau impartasesc cu prietenii, dar principiile, demnitatea, moralitatea si bunul simt sunt chestii care tin de fiecare persoana in parte si nu cred ca este ok sa generalizam… fiecare om este unic in felul lui; si da este adevarat ca din pacate unii dintre noi s-au robotizat, insa haide sa nu fim tristi atata timp cat mai exista inca speranta si cat inca se mai poate face ceva pentru ca sa indeptam lucrurile; asa ca haide sa lasam vaicareala care ne face sa ne simtim mult mai bine ca persoana si sa actionam luand decizii care ne vor face sa schimbam lumea in care traim schimbandu-ne intai pe noi insine pentru a da exemplu si sa ne simtim mult mai bine dupa ce incercam sa ne transformam lumea in care traim…
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages