Niciun emoji nu poate sa inlocuiasca zambetul din viata reala
Written by Otrava, Posted in Diverse
Mereu pe viteza, mereu intr-o cursa continua. Maratonisti urbani, lipsiti de timp, lipsiti de orice chef cand e vorba de interactionat cu cel de langa. Lipiti de ecranele telefoanelor, mereu grabiti, pe fuga…porniti sa castigam fiecare secunda de la fiecare semafor pentru a ajunge acasa si a ne mai bucura inca cateva secunde sau minute in plus de social media. Sa dam like-ul potrivit persoanei cu care ne-am vazut azi dar cu care nu am putut schimba o vorba pentru ca trebuie sa fim in sedinta, intr-un call, aveam de raspuns la email.
Avem aplicatii, totul e la un click distanta dar suntem din ce in ce mai departe de cel de langa noi. “Comunic cu oameni oriunde pe glob/ Dar nu ma salut cu vecinii de bloc” vorba lui Deliric. Ne traim viata in weekend-uri si supravietuim in celelalte zile ale saptamanii. Interactionam cu tot mai multi oameni dar in acelasi timp ne conectam cu ei din ce in ce mai putin. Radem prin emoticoane, trimitem inimi cand nu mai avem nimic de zis, am ajuns sa comunicam prin emoji fiecare traire…totul a devenit atat de impersonal, fara orice fel de sentiment uman. Ne multumim cu o fata zambitoare, asteptam cu interes ore in sir like-ul de la persoana care vrea sa ne vada postarea, punem filtre la orice, dam follow si unfollow in functie de cum ne trezim in ziua respectiva.
Nu mai stim ce inseamna o imbratisare, un zambet, o strangere puternica de mana, suntem mai roboti ca niciodata, mai lipsiti de emotie ca in niciun al moment, simtul conectarii ne e slabit, suntem epuizati, storsi de orice sentiment, de orice traire. Si parca mai mult ca niciodata anul asta a fost si mai din filmul textului de mai sus. Ne-am indepartat si mai mult unii de altii. Ne-am dat jos aplicatii si ne-am vazut doar prin intermediul telefonului. Postarea de astazi este un manifesto in amintirea vremurilor apuse. Vremurilor in care ne strangeam tare in brate si ne bucuram de interactiunea om cu om.
Cand lasam telefoanele si like-urile pentru discutiile fata in fata care nasc mereu amintiri frumoase. Cele mai frumoase sunt povestile dupa vacante impreuna cu cei dragi, dupa seri frumoase petrecute cu cei pe care ii avem aproape de noi…nu despre like-uri si share-uri. Zicea Marian Ralea o treaba foarte tare intr-un interviu aici pe blog: “Niciun like, niciun share, niciun “viral” din ala, cum ii ziceti voi, nimic nu poate sa inlocuiasca respectul si iubirea. Sunt cele mai importante lucruri din viata unui om. Si mai ales respectul de sine si iubirea de sine. Sunt cel mai greu de atins, dar cu ele trebuie sa incepem. Si apoi totul capata sens, viata devine usoara, ba chiar magica pe alocuri.”


Toblerone este despre ciocolata aia la care mereu am visat in copilarie, aia unica, triunghi, iconica, care te duce cu gandul la munte, la Elvetia, la peisaje de vis, la timp petrecut cu oamenii pe care ii iubesti. Anul asta acesta este cadoul cu sens care poate conecta din nou pe cei care il ofera cu cei care il primesc. Si pentru ca mesajul sa fie sincer si cu personalitate…
Toblerone impachetat de iarna are mesaje incarcate de emotie pentru fiecare in parte. Cinci dintre ele sunt o serie colectionabila de porecle funny de iarna pentru toti cei dragi: My Deer One, My Ice Queen, My Snowflake, My Best Elf, My Brrrave One. Celelalte doua sunt mesaje care vor sa aduca zambete si bucurie de sezon Ice To See You si Have an Ice Day. Unde mai pui ca incap perfect sub brad si nu mai e nevoie sa le ambalezi. Asa ca generatie like si share hai sa lasam un pic gadgeturile si sa mai comunicam cu cei dragi noua. Ca tare imi mai e dor de asta.
