“Nu exista o varsta anume pentru prima iubire.” 7 carti pentru vacanta de vara!
Written by Otrava, Posted in Diverse
Pentru ca vine vacanta de vara…m-am gandit la niste carti numai bune de luat in concediu. Am ales 6 autori: imi place foarte tare Eric-Emmanuel Schmitt si de aceea am ales 2 carti scrise de el. In rest va las sa va inspirati din lista mea cu carti pentru vacanta.
“Stand astfel intinsa, intai le auzi vocile si le simti picioarele ocolindu-i trupul si umbrele trecand intre ea si soare. Suflarea unui caine curios ii trecu calda si nervoasa pe ceafa; isi simtea pielea fierbandu-i nitel in arsita si auzea latratul marunt, istovit al valurilor expirand pe tarm. Curand urechea ajunse sa distinga glasurile fiecaruia dintre ei si prinse fara sa vrea faptul ca cineva denumit cu oarecare dispret „North ala“ rapise un chelner de la o cafenea din Cannes, in noaptea trecuta, ca sa-l taie in doua cu ferastraul. Cea care acredita aceasta versiune a intamplarii era o femeie cu parul alb, in rochie lunga de seara, evident o relicva din seara precedenta, caci o tiara ii mai era inca agatata pe varful capului si o orhidee descurajata i se ofilea pe umar. Rosemary, alimentandu-si o vaga antipatie fata de ea si de companionii ei, intoarse capul.”
“Blandetea noptii” – F. Scott Fitzgerald
Cartea o gasesti aici.
“Cand ne sondam adancul inimii in tacerea noptii, ne rusinam de indigenta imaginilor pe care ni le-am facut despre bucurie. Nu eram de fata in noaptea cand am fost zamislit. E greu sa participi la ziua care te preceda. Exista o imagine lipsa in sufletul nostru. Depindem de o scena petrecuta in chip necesar, dar care nu se va arata nicicand ochilor nostri. Numim aceasta imagine lipsa «originea». O cautam in spatele a tot ce vedem. Si numim lipsa aceasta pe care o tragem dupa noi zi dupa zi «destinul». Il cautam in spatele a tot ce traim. In el se vor narui gesturile pe care le facem iar si iar fara luare-aminte, cuvintele, mereu aceleasi, care ne tradeaza. Incerc sa fac inca un pas catre izvorul spaimei traite de oameni atunci cand se gandesc la ce-au fost inainte ca trupul lor sa arunce o umbra pe acest pamant. Daca in spatele fascinatiei exista o imagine lipsa, in spatele imaginii lipsa mai exista ceva: noaptea. Vreau deci sa ma cufund in noaptea aceasta care din capul locului si-a transmis culoarea paginilor de fata. Exista trei nopti. Inainte de nastere a fost noapte. E noaptea uterina. Odata nascuti, la capatul fiecarei zile e noaptea terestra. Picam de somn in sanul ei. Asa cum vartejul fascinatiei ne soarbe, intunericul astral ne inghite, iar noi visam in el. Si, daca de vorbit cu noi insine vorbim prin noaptea din noi, launtrica, de atins ne atingem in noaptea din afara, cotidiana, ce ochilor nostri le pare venita din cer.”
“Noaptea sexuala” – Pascal Quignard
Cartea o gasesti aici.
“In timp ce il asculta pe Axel cantand la vioara, Chris si-a dat seama cat de inferior ii este. Sunetele concertului In memoria unui inger se inaltau printre copaci pentru a se alatura cerului, cetii tropicale, trilurilor de pasari, norilor pufosi. Axel nu interpreta bucata muzicala, o traia; inventa melodia; schimbarile starilor sufletesti, accelerarile, incetinirile de ritm ii apartineau, antrenand orchestra cu ele, creand, de la o secunda la alta, un cant modelat de degetele sale pentru a exprima gandirea. Vioara se transforma intr-o voce, o voce care se tanguieste, ezita, isi recapata fermitatea, se incordeaza. Chris simtea aceasta seductie si, in acelasi timp, se stapanea sa nu-i cada prada, fiindca presimtea un pericol: daca l-ar iubi prea mult pe Axel, ar urma sa se urasca pe sine insusi.”
“Concert in memoria unui inger” – Eric-Emmanuel Schmitt
Cartea o gasesti aici.
“Draga Doamne-Doamne, Pe mine ma cheama Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, cainelui si casei (cred ca am parlit si pestisorii din acvariu), si-abia acum iti scriu prima data pentru ca am tot fost ocupat cu lectiile. Da’ sa stii: nu pot sa sufar sa scriu. Numai daca ma obliga cineva. Scrisul inseamna brizbizuri, floricele, zambete etc., o minciuna frumoasa si nimic mai mult. O chestier pentru oameni mari. Dovada? Uite, sa luam inceputul scrisorii asteia: „Pe mine ma cheama Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, cainelui si casei (cred ca am parlit si pestisorii din acva riu), si-abia acum iti scriu prima data pentru ca am tot fost ocupat cu lectiile“. As fi putut foarte bine sa spun: „Mi se zice Bila, arat cam de sapte ani, casa mea e la spital, pentru ca am cancer, si n-am vorbit niciodata cu tine pentru ca nici ma car nu cred ca existi“. Da’ daca scriu asa nu da bine, n-o sa-ti pese de mine. si eu am nevoie sa-ti pese. Ba chiar mi-ar prinde bine sa ai un pic de timp sa-mi faci vreo doua-trei servicii. Sa-ti explic. La spital e super, multi oameni mari amabili, care vorbesc tare, multe jucarii si multe tanti roz care au rabdare sa se joace cu noi, plus prietenii mei Jumara, Einstein sau Popcorn, pe scurt, pentru bolnavii sim patici, spitalul e a-ntaia. Dar eu nu mai sunt simpatic. De cand cu transplantul de maduva, simt eu ca nu mai sunt simpatic. Dimineata, cand ma consulta, doctorului Düsseldorf nu-i mai e drag de mine, il dezamagesc. Ma priveste fara sa scoata o vorba, ca si cum as fi gresit cu ceva. si totusi m-am purtat bine la operatie; am fost cuminte, i-am lasat sa ma adoarma, am suportat durerea fara sa plang, am luat toate medicamentele. In unele zile, imi vine sa-i zic vreo cateva, sa-i spun ca poate el, doctorul Düsseldorf, cu sprancenele lui negre, a fost cel care a ratat operatia. Dar arata atat de amarat, ca nici nu-mi mai ies vorbele pe gura. Cu cat doctorul Düsseldorf sta mai mult cu fata aia morcovita si tace, cu atat ma simt mai vinovat. Mi-am dat seama ca am devenit un bolnav rau, un bolnav din cauza caruia nu mai crezi ca medicina e ceva extraordinar. Gandirea de doctor e contagioasa. Acum tot etajul, infirmierele, medicii stagiari si femeile de serviciu se uita la mine la fel ca el. Cand eu sunt vesel, ei par tristi; cand fac o gluma, mai mult se caznesc sa rada. E drept, nici glumele nu mai sunt ce-au fost odata.”
“Oscar si Tanti Roz” – Eric-Emmanuel Schmitt
Cartea o gasesti aici.
“Nu exista o varsta anume pentru prima iubire. Se poate intampla in orice moment al vietii si ma incearca banuiala ca poate fi oricand la fel de puternica precum cea dintre Romeo si Julieta, indragostitii legendari care de cinci secole incoace sunt reperele patimii arzatoare.“
“Dragoste” – Isabel Allende
Cartea o gasesti aici.
“Dupa mutarea la New York, in toamna lui 1863, Herman a devenit nelinistit. Isi dadea seama, cred, ca o simpla schimbare de peisaj nu putea sa-i rezolve problemele sau sa-i vindece vechile rani. Acum, tacerea obisnuita ii era intrerupta de crize de nervi, mai ales in timpul meselor, cand tipa la mine si la copii. (Nimic din ceea ce faceam noi nu parea sa-l multumeasca sau sa-i aduca alinare.) Dupa cina statea mohorat in salon, consumand vaste cantitati de whisky si trudind sa descifreze carti de filozofie scrise de niste germani prolifici ale caror nume nu puteau fi nici citite, nici pronuntate.”
“Ratacirile lui Herman Melville” – Jay Parini
Cartea o gasesti aici.
“Pentru mine, cand te aud, orice altceva dispare. E cam riscant sa spun asa ceva, dar o voce nu poate fi prinsa sau urmarita, nu? E ca fluxul de neoprit al timpului sau ca viata. Ba nu, nu- i asa. Tu poti sa- ti faci auzita vocea ta minunata oricand vrei. Insa, daca te cufunzi in tacere ca acum, nimeni, orice ar face, nu te poate obliga sa vorbesti. S- ar putea obtine de la tine un strigat de uimire sau de teama, chiar un planset, dar e la alegerea ta daca sa vorbesti sau nu.”
“Lacul” – Yasunari Kawabata
Cartea o gasesti aici.
Foto: Apetitu
