“Nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina, uneori trebuie s-o rupem.”
Written by Otrava, Posted in Teatru
Cat timp iti ocupa meseria pe care o faci? Cand se opresc gandurile si implicarea in treaba aia in momentul in care esti acasa, cu familia? Cand pui pauza la munca pe care o faci pentru a trai viata pe care o ai? Cand e momentul sa punem stop? Cand ne dam seama ca trebuie sa ne agatam de viata? Am citit un interviu cu Marius Manole in care spunea fix treaba asta.
“Acum m-am agatat de viata. Am crezut multa vreme ca asta nu conteaza. Ca daca la teatru sunt bun cu toata lumea o sa devin nemuritor. Pana cand mi-am dat seama ca de acolo te poate smulge o boala, te poate smulge o depresie care ti se trage de la viata. Mi-am dat seama ca meseria o poti face daca iubesti viata nu cand urasti viata. Eu uram viata. Aveam un raport gresit. Am inceput sa cred in asta dupa cateva momente nefericite prin care am trait. Din pacate asa este. Meseria este importanta…insa viata este cea mai importanta. Ea conteaza cel mai mult.”
Sarah (Mihaela Sîrbu), fotoreporter de război, și James (Andi Vasluianu), scriitor și jurnalist, întorși din Irak, încearcă să se readapteze vieții civile. Richard (Dorin Andone), prieten apropiat al celor doi și, totodată, editorul lor la revistă, începe o viață nouă, alături de o femeie mult mai tânără decât el, Mandy (Diana Roman), organizator de evenimente.
Două povești de dragoste, două traiectorii pe cât de previzibile, la prima vedere, pe atât de surprinzător imprevizibile. Cam pana unde poate sa duca pasiunea pentru jurnalism? Cand este momentul in care putem sa ne oprim din ceea ce facem si sa ne bucuram de viata. Initial am avut un sentiment de admiratie pentru Sarah si James. Genul de oameni pasionati de ceea ce fac, care isi petrec tot timpul facand ce le place – mi se pare de admirat. Si imediat am taxat ce a facut Richard cu viata lui si cum de a ajuns sa traiasca cu Mandy. Nu ai cum sa nu te amuzi la ce spune Mandy si sa o cataloghezi ca pe o tanara superficiala care vorbeste numai tampenii. Si cu toate astea finalul piese te face sa ii admiri pe Richard si pe Mandy. Si sa admiri si schimbarea radicala facuta de James. In ceea ce o priveste pe Sarah chiar e de inteles. Exista oameni pentru care pasiunea si ceea ce fac este mai presus de orice. Cu absolut orice risc pe care il implica treaba asta.
“Când timpul stă pe loc” este, esențialmente, o poveste despre viață, cuplu, profesie, iubire în confruntarea cu vremurile pe care le trăim, marcate de presiunea cotidianului, violență, război. Scenografia este realizată de Romulus Boicu. Un om pe care l-am cunoscut recent si care este extrem, extrem de talentat. Puteti sa vedeti mai multe lucruri AICI.
“Când timpul stă pe loc” de Donald Margulies se joaca pe 13 noiembrie, de la ora 19.15 la Teatrul de Artă Bucureşti (Sfântul Ștefan nr. 21).
“Când timpul stă pe loc” de Donald Margulies
Cu: Mihaela Sirbu, Andi Vasluianu, Andone Dorin, Diana Roman
Scenografia: Romulus Boicu
Traducerea și regia: Bogdan Budeș
O producție* a Teatrului de Artă București
*Cu sprijinul donațiilor PRIETENILOR PRODUCĂTORI, în urma unei campanii de crowdfunding inițiată de regizorul Bogdan Budeș.
Foto: Romulus Boicu
