“Nu trebuie sa facem recomandari. Mi se pare ca la teatru e ca la carti. De fiecare data cand am citit o carte recomandata, de fiecare data am zis ca nu mi-a placut.”
Written by Otrava, Posted in Film, Teatru
Are un simt al umorului fantastic, este extrem de sincera – spune mereu ce are de spus intr-un mod franc – este foarte talentata, am vazut niste spectacole cu ea in care este pur si simplu senzationala, transmite emotie. Prima data am fost sa vad Deformații la Green si mi-a placut foarte tare. Apoi imi amintesc si acum o piesa cu ea si cu Andreea Vasile la Godot in subsol: “Femei în mișcare” am ras de m-am prapadit. Apoi am vazut Iluzii la Teatrul Mic, Cupluri tot la Godor, Cui i-e frică de Virginia Woolf? la Comedie, A douăsprezecea noapte si Țarul Ivan își schimbă meseria la Metropolis…recent am fost sa o vad la Mic in Legături primejdioase unde face un rol senzational. Si va invit neaparat sa mergeti sa o vedeti in Ținutul din miezul verii – unul dintre cele mai tari spectacole din ultimii ani. Si era sa uit de The Duck Variations -Variațiuni pe tema raței – un spectacol pe care abia astept sa il vad. Am bucuria si placerea sa stau de vorba la Podcastul Cronicari Digitali cu una dintre actritele mele preferate: Diana Cavallioti.
E important să ai un premiu Gopo acasă?
„E frumos pentru egoul tău, îl vezi, îți mai aduci aminte cum a fost, nu am zis niciodată că nu ar fi, dar nu contează pentru tine ca om, ca meserie și ca drum mai departe. Eu nu am fost la ultima Gală Gopo, m-am uitat și din afară s-a văzut așa ca o încropeală. Nu părea o gală, nu părea Gala Premiilor Gopo, părea seara Premiilor Gopo, unde fiecare a venit de oriunde și au venit să facă glumițe. Se mai și plictiseau, au mai și ieșit din sală. Dacă nu îți place, te încurcă chestia asta, stai acasă. Cât au fost cele două ediții afară, în pandemie, probabil că a fost un aer mai degajat și te mai salva decorul. Dar acum, pe covor roșu, scaune roșii, sala mare de la TNB, te aștepți să fie o gală. Nu a fost o gală și asta spune cam multe despre respectul oamenilor pentru meseria pe care o fac”
Mai există ”monștrii sacri”?
„Suntem mulți, foarte mulți care își caută de lucru… Toți încearcă să vâneze un serial, un film, orice pică, bine, nu pică, și mai bine. Mai faci unul, mai stai 5 ani. Cum să se nască monștrii din chestia asta? Dar cred că sunt extraordinar de mulți buni, dar e greu. Doar televiziunea te face actor, de altfel. Așa rămâi pe retină.”
Ce ar trebuie să faceți ca oamenii să vină la teatru?
„Cred că cel mai bine funcționează «Am fost la piesa asta care mi-a plăcut, du-te și tu!» sau un story, sau ce se mai face pe platformele astea. Asta funcționează. Să ne facem noi reclamă, aici am o problemă. Eu nu cred că funcționează asta, cred că merge dacă cineva spune «Băi, am fost acolo și mi s-a părut extraordinar». Omul o să-l creadă pe prietenul lui decât să mă creadă pe mine, o actriță care spune că spectacolul e foarte bun, veniți să-l vedeți.”
„Cred că publicul de teatru e foarte receptiv, încearcă. Cine are succesul mare, are, dar nu se compară cu viața în filmele cinematografice. Noi avem săli pline, cel puțin la Teatrul Mic. Și în general, mi se pare că oriunde am mers să joc, am văzut săli pline.”
La ce spectacole să meargă oamenii care ascultă podcastul Cronicari Digitali?
„Eu nu m-aș lua niciodată după critici, nu aș citi niciodată cronica unui spectacol și după aceea să mă duc la spectacol. Mi se pare important să zici că astăzi vrei să mergi la teatru indiferent de ce ar fi să vezi. Te uiți, îți alegi ziua și te duci, așa se nasc lucrurile. Nu trebuie să facem recomandări. Mi se pare că e ca la cărți. De fiecare dată când am citit o carte recomandată, de fiecare dată am zis că nu mi-a plăcut.”
