BLOGU LU' OTRAVĂ

L-am ratat la TIFF si ma bucur ca o sa vina la final de vara in cinematografe. Vorbim despre cel mai nou film in care joaca Gael García Bernal.

1948. Un Chile afectat de Războiul Rece. În Congres, senatorul Pablo Neruda (Luis Gnecco) critică guvernul la scenă deschisă și este destituit din funcție de Preşedintele Gabriel González Videla. Tânărul inspector Óscar Peluchonneau (Gael García Bernal) primeşte misiunea de a-l aresta pe celebrul poet chilian.

Persecutat de regimul comunist al lui Videla, Neruda încearcă să fugă din țară împreună cu soția sa, pictoriția Delia del Carril (Mercedes Morán), însă sunt forțați să se ascundă. Poetul se joacă, lăsându-i inspectorului cu bună știință indicii care fac vântoarea mai periculoasă și din ce în ce mai personală. În jocul de-a șoarecele și pisica, Neruda vede ocazia de a se reinventa, de a deveni un simbol al libertății și o legendă a literaturii.

Poemul XX

Pot să scriu cele mai triste versuri în noaptea aceasta.

Să scriu, de pildă: “Noaptea e înstelată,
şi tremură, albaştri, aştrii, în depărtare”.

Vântul nopţii se învârte în cer şi cântă.

Pot să scriu cele mai triste versuri în noaptea aceasta.
Eu am iubit-o, şi uneori şi ea m-a iubit.

În nopţi ca aceasta am ţinut-o în braţe.
Am sărutat-o de atâtea ori sub cerul nesfârşit.

Ea m-a iubit, uneori şi eu o iubeam.
Cum să nu fi iubit ochii ei mari şi ficşi.

Pot să scriu cele mai triste versuri în noaptea aceasta.
Să mă gândesc că nu o am. Să simt că am pierdut-o.

Să aud noaptea imensă, mai imensă fără ea.
Şi versul cade în suflet, ca roua pe pajişte.

Ce contează că iubirea mea n-a reuşit s-o păstreze.
Noaptea e înstelată şi ea nu e cu mine.

Asta e tot. În depărtare cântă cineva. În depărtare.
Nu se împacă sufletul cu gândul c-am pierdut-o.

Vrând parcă s-o apropie, privirea mea o caută.
Inima mea o caută, şi ea nu e cu mine.

Aceeaşi noapte ce face aceiaşi copaci să înălbească.
Noi, ce de-atunci, nu mai suntem aceiaşi.

N-o mai iubesc, e-adevărat, dar cât am mai iubit-o.
Vocea mea căuta vântul ca să-i ating auzul.

Al altuia. O fi a altuia. Ca înainte de săruturile mele.
Glasul ei, trupul ei alb. Ochii ei nemărginiţi.

N-o mai iubesc, e-adevărat, dar poate o iubesc.
E-aşa scurtă iubirea, şi aşa de lungă uitarea.

Pentru că în nopţi ca aceasta am ţinut-o în braţe,
Nu se împacă sufletul cu gândul c-am pierdut-o.

Chiar de-o fi aceasta ultima durere pe care mi-o provoacă,
Şi de-or fi acestea ultimile versuri pe care i le scriu.

 Filmul regizat de Pablo Larraín (No și Jackie) ii are in rolurile principale pe Gael García Bernal, Luis Gnecco si Mercedes Morán este propunerea Chile la Oscar, a fost nominalizat la Globul de Aur, a fost in selecția oficială Sarajevo 2016, Toronto 2016, Palm Springs 2017 si a fost prezentat în premieră în România la TIFF 2017.

Neruda – Din 25 august, în cinematografe.

Gael García Bernal Luis Gnecco Mercedes Morán Pablo Larraín Propunerea Chile la Oscar