O calatorie de o mie de mile incepe cu un pas.
Written by Otrava, Posted in Bucurestiul meu
Cand spui Turcia te gandesti la celebra saorma si kebap mancaruri devenite mai cunoscuta in Romania decat mititeii, sarmalele sau mamaliga cu branza si smantana. Cand spui Turcia te gandesti la sacii cu condiment din bazare, te gandesti la kebap, la baclava, la cataif, la cafeaua la nisip, la humus, la falafel, la Bosfor, la Dardanele si mai nou la Sultan – serialul ala de rupe audienta in doua. Bucataria turceasca este un mix perfect intre Europa si Asia, o imbinare intre culturi, un adevarat paradis pentru gurmanzi. Vinete, ceapa, fasole, rosii, usturoi, liste, castravete, orez (bulgur), smochine, migdale, alune, painea traditionala – celbra pida, frunze de patrunjel, menta, boia dulce si iute, lapte de oaie, iaurt, branzeturi. 
Cand spui bucatarie turceasca te gandesti imediat la carne. Turcii sunt mari consumatori de carne: miel, oaie, vita, pui. De la vestitul kebap pana la amestecurile de carne tocata cu diverse morodenii sau frigarui. Pentru ca pana in primavara cand o sa mergem la Istanbul mai este putin…sa incepem cu o calatorie culinara: “O calatorie de o mie de mile incepe cu un pas.” Si la ce ma gandeam acum cateva zile. Experiment: Ce mananca doi lacto-ovo-vegetariani intr-un restaurant cu specific turcesc? Avem provocarea, localizam un restaurant cu specific turcesc in Bucuresti si mergem sambata la pranz la masa. 
Centrul Vechi, strada Franceza, intram la Divan. Restaurantul e renovat de putin timp: decorul din 1001 de nopti, covoare traditionale pe pereti, lumini atarnate din tavan, motive otomane, exact ca intr-un bazar de la Stanbul…unde esti tu Stefane sau Mircea sa ne vezi. Meniul nu este foarte mare insa are fix cam toate specialitatile bucatariei traditionale turcesti. 
Am decis sa incepem calatoria gastronomica otomana cu cateva anteuri: celebra salata de vinete, ezme – o zacusca iute, niste crochete din branza, haydari – iaurt cu menta. Sa nu uitam de pita – o paine foarte bine crescuta si foarte buna la gust. 
La felul doi am mancat o portie de dorada pe pat de legume. Ospatarul a desfacut pestele in fata noastra si l-a reasezat pe patul de legume. Toata actiunea a durat mai putin de un minut si cu ocazia asta am si invatat metoda rapida si foarte eficienta de a scoate oasele de la dorada. Pestele a fost light si foarte gustos. 
Urmeaza partea cea mai spectaculoasa. Desertul. Am intrebat ce ne putem comanda pentru desert si intr-un minut ospatarul si-a facut aparitia cu o tava imensa pe care erau toate felurile de desert: 13 la numar. Se pot vedea in poza. 
Aproape imposibil de ales pentru un om care este pasionat de foietaj si alune. Ai de ales de la celebra baclava la halva, budinca de lapte, smochine uscate, gutuie in suc propriu, inghetata, orez cu lapte. Eu am ales un cataif cu branza si inghetata. O combinatie de cald cu rece – dementiala. 
Nu pleca de la Divan fara sa bei o cafea turceasca la nisip sau un ceai trucesc. 
2 motive mari si late sa merg si la noul Divan din Floreasca:
– Amenajarea localului te inspira la o seara de sueta si poveste. Un fel de 1001 de nopti in secolul 21 intr-un loc in plin centrul Bucurestiului. Se vede mana arhitectului Cristian Corvin – omul responsabil pentru unele dintre cele mai frumoase locuri din Bucuresti (Bon, Papiota, Atelier, Lacrimi si Sfinti)
– Bucatarul Salih Kilic, venit din Sanliurfa, este cel care a creat meniul restaurantelor si ale carui preparate pastreaza aroma autentica a mancarii traditionale din Turcia.
