“Ori de cate ori sarut alte buze, ma gandesc la ale tale, si ori de cate ori mangai pielea uneia dintre ele, o simt pe a ta.”
Written by Otrava, Posted in Diverse
“Când intalnesti un om cu o personalitate deosebita ar trebui sa-l intrebi ce carti citeste.” Ralph Waldo Emerson. In postul de astazi vorbim despre carti. Va fac niste recomandari. Pornind de la Zafon si ajungand pana la Oana Pellea. Frumos traseu.
“Ma gandesc neincetat la tine, la viata pe care am fi putut-o duce impreuna, la fiii pe care i-am fi putut avea…In fiecare zi ma intreb daca sotul tau stie sa te faca fericita si daca nu te-ai maritat cu el fortata de imprejurari. Nu pot crede ca tot ce-ti doresti e viata modesta pe care el ti-o ofera. Te cunosc bine. Am fost camarazi si prieteni, si intre noi n-au existat secrete. Iti amintesti dupa-amiezile petrecute impreuna pe plaja San Pol? Iti amintesti planurile si visurile pe care le impartaseam, promisiunile pe care ni le faceam? Niciodata si alaturi de nimeni altcineva nu m-am simtit ca atunci. De cand am rupt logodna, am iesit cu cateva fete, dar stiu ca nici una nu se compara cu tine. Ori de cate ori sarut alte buze, ma gandesc la ale tale, si ori de cate ori mangai pielea uneia dintre ele, o simt pe a ta.”
Carlos Ruiz Zafon – Prizonierul cerului.
“Pana la ora noua seara, Emma dormea deja in patul mare si incomod. Afara era inca lumina, si o vreme Dexter ii asculta respiratia, privind micul petic de mlastina violet care se vedea prin fereastra dormitorului. Negasindu- si locul, se dadu jos din pat, se imbraca si cobori incet la parter, in bucatarie, unde isi turna un pahar de vin si se intreba ce era de presupus sa faca acum. Dexter, care era obisnuit cu viata nebuna din Oxfordshire, gasea demoralizant acest gen de izolare. Era prea mult sa spere la o conexiune de internet de mare viteza, iar in brosura de promovare cabana era laudata pentru lipsa televizorului, insa pe el linistea il facea nervos. Selecta pe ipod niste muzica de Thelonius Monk – in ultima vreme, asculta mult jazz – apoi se arunca pe canapea, ridicand un nor de praf, si isi lua cartea. Pe jumatate in gluma, jumatate in serios, Emma ii adusese un exemplar din La rascruce de vanturi, dar Dexter gasise cartea aproape in intregime insuportabila, asa ca se intinse dupa laptop, il deschise si ramase cu privirea atintita spre ecran.”
O zi – David Nicholls.
“Orice as face, nu pot intelege timpul in care traiesc si tot incerc, si vad in jurul meu oameni depresivi care si ei incearca sa inteleaga sau sa accepte. Ni se spune tot timpul ca trebuie sa ne adaptam. La ce? Cum sa ma pot adapta la o lume urata si bolnava? Pentru ca ochii mei asa o vad, ca pe o lume pur si simplu bolnava. Nu, nu vreau sa fiu bolnava, nu, nu am cum sa ma adaptez si nu vreau deloc sa ma adaptez. Ar insemna sa ma aliniez la un sistem sau la o existenta sau la o realitate care pentru mine e stricata si nu are decat un singur drum, spre caderea totala. Nu. Mai bine raman pe dinafara, mai bine zbor din cand in cand si ma topesc in cer, mai bine scriu de nebuna cuvinte dupa cuvinte decat sa traiesc in si cu lumea pe care o vad. Da, ar cam fi timpul sa ma opresc din lamentarile astea penibile…Si acum ce sa mai scriu, ar trebui, de exemplu… M-am oprit, fiindca pentru o clipa m-am vazut din spate cum stau cu caciula pe cap, cu puloverul meu vechi albastru, cu tigara in mana, cocotata, ascultand radioul si scriind. O, Doamne, ce dor imi e de bine si de frumos.
Traim niste timpuri nebune. Sunt oameni care intreaba: dar de fapt ce inseamna bun si rau? Cine poate spune ce e bun si ce e rau? Pe mine asta ma inspaimanta. E ca si cand ai intreba: in sistemul in care traim, unde e cerul si unde e pamantul? Care e susul si care e josul? Pai daca stau cu picioarele pe pamant, e simplu. Cerul e sus, pamantul e jos. Daca ne referim la alt sistem, e altceva etc.Tot ce e simplu e mai aproape de adevar. Probabil ca sunt limitata, dar inca stiu ce e bine si ce e rau. Stiu ca binele face bine si raul face rau. Si asta se simte. O simti in viata ta, in tine.”
Jurnal 2003-2009 – Oana Pellea.
“Pentru tine si pentru mine, momentul suprem, bucuria cea mai intensa nu este atunci cand mintea noastra domina, ci atunci cand ne pierdem mintile, iar noi doi ni le pierdem in acelasi fel, prin dragoste.”
“Viata dubla, gust dublu, placere si nefericire duble.”
“Suferinta e ceva ce trebuie sa stapanesti, nu in care sa te scalzi.”
“Caldura zilei e ca o mana de barbat pe un san.”
“Mi-am petrecut cea mai mare parte a vietii imbogatind cat am putut asteptarea lunga, lunga a marilor evenimente care ma umplu acum atat de profund, incat sunt coplesita. Acum inteleg nelinistea cumplita, sentimentul tragic al esecului, adanca nemultumire. Asteptam. Acesta e ceasul expansiunii, al trairii adevarate. Tot restul n-a fost decat pregatire. Treizeci de ani de panda nelinistita. Iar acum, acestea sunt zilele pentru care am trait. Si sa fiu constienta de asta, atat de deplin constienta, asta e ceva aproape de nesuportat pentru un om. Fiintele omenesti nu pot suporta cunoasterea viitorului. Pentru mine, cunoasterea prezentului e la fel de ametitoare. Sa fii imens de bogat si sa stii asta!”
Anais Nin – Henry si June.
“Parisul e Paris. Verile miroase a pipi. Iernile e mohorat si cetos. Faimosul metrou e cel mai eficient si mai accesibil din lume, dar e tare urat. Si ce daca? Avem Parisul bine sapat in circumvolutii, noi, romanii, cum soarele e incriptat in petalele si-n miezul florii-soarelui. Inainte se vindeau conserve cu „Air de Paris“. Parisul e intreg o astfel de conserva. E ca un gigantic pantec de femela de fluture ce-si raspandeste feromonii pe lume. I-am intalnit, inchistati, dar inca vii, presati intre pagini de carti, de unde i-am inspirat cu voluptate. De la revolutie incoace am fost poate de douazeci de ori in orasu-asta, si de fiecare data m-a apucat un fel de amok, o exaltare speciala, netraita de mine altundeva. E ca si când as regasi un cartier uitat, unde-am trait candva sau poate doar l-am visat, si unde fiecare zid si nume de strada ma izbesc din plin cu un fel de revelatie: da, imi amintesc , am mai trecut o data, in alta viata, pe-aici. Cred sincer ca toti artiatii romani au trait la Paris intr-o viata anterioara, altfel e inexplicabila puterea acestui oras asupra noastra.”
Mircea Cartarescu – Frumoasele straine.
Sursa foto: Huang Zi Ning
“Ma gandesc neincetat la tine, la viata pe care am fi putut-o duce impreuna, la fii pe care i-am fi putut avea…In fiecare zi ma intreb daca sotul tau stie sa te faca fericita si daca nu te-ai maritat cu el fortata de imprejurari…”
de unde sint aceste rinduri? dintr-o carte?
sau sint scrise de tine si propria ta experienta?
Scrie in postul respectiv des unde este textul si de unde ai putea sa iti cumperi cartea. Carlos Ruiz Zafon – Prizonierul cerului.
la “fiii” pe care i-am fi putut avea… Ai uitat un “i”.
Asta era problema…
Datorită ție (Otravă) am comandat cartea ”Prizonierul cerului”. Odată începută, nu am mai putut să mă opresc… M-a apucat ora 3 dimineața citind, dar am terminat-o… Magnifică! Mulțumesc!!
Ma bucur sa aud asta.
Ma bucur tare sa aud asta.
Prizonierul cerului nu-i prima din seria lui Zafon….si au legatura intre ele. Umbra vantului este minunata.
xxx
Foarte frumos ….am trăit si eu iubirea la cote maxime o data in viata….eram tineri si frumosi….postea noastra a început devreme eu aveam 15 ani ….eram amici …Nu imi plăcea de el la inceput …Dar dupa o perioada mi-am dat seama de ce pierd….totul a inceput la sfarsitul iernii…langa o banca galbenă intr-un parc….era zăpadă afara…am mers sa vorbim…aveam un palton negru si el o geacă gri….Mi-a zis ca el Inca nu a renuntat sa viseze la mn …Si ce-i drept nici eu…m-a condus acasa …la sfarsit m-a luat de mana si….m-a sărutat…am simtit cum fiecare fir de par din corpul meu vibra la atingerea buzelor lui cu ale mele ….era o senzatie unică ….era ceva ce inflorea usor in inima mea….ma indragosteam….apoi au urmat si alte intalniri….Inca imi aduc aminte primul te iubesc…a fost putin nesigur cu o voce tremuranda….a fost magic ,unic…a fost primul…..el era ce aveam mai frumos ….era un băiat inalt ,blond cu ochii deschisi la culoare…era inteligent,ambitios,hotarat ….era perfect pentru mine…respirăm prin el si pentru el….ma pierdeam mereu in cuvintele si gesturile lui frumoase …a fost si mereu va fi marea mea iubire…o iubire sincera,naivă,neconditionată…Dar si profunda si in acelasi timp copilaresca….ma făcea să simt cele mai intense sentimente simtite vreodata de o persoana ….il idolatrizam …eram dependenta de el …nu puteam respira fara el …mereu stia ce sa imi spuna si cand sa imi spuna …eram perechea potrivita …tineri si frumosi …veseli si plini de iubire….Inca ma mai gandesc la el…Inca imi aduc aminte de noptile petrecute impreuna …a fost prima mea iubire …primul in viata mea …prima persoana care ma iubea fara sa conteze nimic …eram cea mai fericita ….se citea fericirea in ochi …atunci cand ne vedeam era o chimie intre noi de nedescris …ne completam reciproc …vorbeam din gesturi..Inca ii mai aud vocea cand imi spunea te iubesc …Inca mai tin minte prima noapte de dragoste …3 ani a durat iubire noastra…de ani de neuitat…3 ani cu bune si cu rele …doar că ultimele luni erau insuportabile …gelozia a pus stăpÂnire pe printul meu …iubirea noastra era formata din reprosuri…simtea mereu nevoia de control.. iar eu pe cea de libertate …m-am opus ..am incercat sa ma lepăd…de el …Dar era ca si cum as rupe o bucata din mine…Situatia mea era insuportabilă …Nu mai aveam voie sa ies din casa …sa am prieteni…a ajuns sa ma si lovească …iubirea noastra nu mai era la fel…l-am îndepărtat treptat…a iesit din viata mea …Dar continua sa ma urmărească …sa ma hartuiasca…el ma vrois inapoi dar eu nu mai puteam accepta ceea ce devenise…Nu am mai vorbit un timp…Dar apoi am reluat legatura…Inca ne iubeam ce am avut noi nu se putea termina asa repede…pasiunea noastra era inca vie…asa ca am acceptate niste ultime intalniri pe ascuns pentru a ma convinge ca nu il mai vreau….imi aduc aminte de ultima data cand am facut dragoste …ploua afara …eram la el acasă ..goi in pat …ne iubisem …Si ne uitam in oglinda…el m-a intrebat…tu vezi ce bn ne potrivim??…noi mereu o sa ne iubim …hai sa lăsăm tot deoparte si sa fim ferciti…stiu ca ma iubesti …Si eu te iubesc…Si m-a luat in brate…era luna aprilie…apoi a plecat …am mai vb la tel…in mai trebuia sa vina acasa din nou ca sa ne impacam…am mers la masina la el să vb…aveam o poza cu noi in buzunar…era de la un revelion…Mi-a zis ca are pe altcineva si e fericit… Ca s-au mutat impreuna …Nu puteam crede…cu 2 Sapt in urma ma iubea …ma vroia …era in bratele mele…Si acum…acum nu mai era al meu…i- am lăsat poza si am coborât…ploua afara…doar ploaia imi putea ascunde lacrimile …am mers acasa …am crezut ca viata mea se termina…iubirea mea cea mai mare se terminase…. nu ma mai iubea….am plâns …am suferit …o parte din mine s-a rupt …Inca nu inteleg cum cu cateva Sapt inainte ma iubea si acum nu…era ilogică…Inca nu am raspuns la acea intrebare…Nu stiu ce s-a intamplat c… Cum s-a terminat…era gata iubirea noastra…Nu mai era nicio sansa …el era fericit fara mn…trebuia sa fiu si eu .. sa caut fericirea fara el…sa incep sa traiesc din nou…Si am reusit …am gasit o iubire matură …o altfel de iubire…Nu atat de puternica dar sigura …o iubire care nu cere nimic in schimb .. care ma face sa sper din nou…Dar uneori inca ma mai gandesc la el …au trecut 7 ani de atunci…Si amintirile imi sunt încă vii…ii mai stiu mirosul,gustul,vocea …chiar si pasii…Nu il mai iubesc.. Dar inca simt nostalgie …cand il vad am emotii…Mi se intreteste pielea pe mn…chiar daca nu ne mai vorbim…ma mai gandesc la el uneori…suntem ca niste straini care s-au iubit intr-o alta viata….
Povestea ta m-a emotionat pana la lacrimi. Numai un om care a suferit din iubire te intelege. Eu te-am inteles.
Draga mea, te înteleg cu toata inima, sunt persoane care rămân mereu în schema destinului nostru, rămân amprentate pentru totdeauna în memoria noastră afectivă desi am avea nu un singur motiv să îi detestam ci uneori toate motivele din lume! Si nu reusim să o facem…si ne pierdem prin resentimente prin întrebări prin emotii prin lamentări când poate vindecarea sufletului nostru este în imediata apropiere dar nu reusim să ne identificăm cu ea. Suferinta din dragoste este cumplită.. Toate cele bune draga mea, nu renunța să cauti vindecarea pentru sufletul tău. Singur el nu o va face.
Dragă Ina,într-un moment dificil şi trist povestea ta a reuşit să mă facă să zâmbesc aşa că mam decis să îmi împărtăşesc şi eu povestea căreia mam gândit să îi dau şi un nume:
“I WILL BE RIGHT HERE WAITING FOR YOU”
Povestea noastră a început acum vreo 12 ani cand,din greşeală sau poate soarta mi-a scos ín cale un îngeraş,prima impresie a lăsat de dorit…dar cu timpul ne-am împrietenit….dupa o săptamână era drăguță,după trei săptămâni era frumoasă iar la un interval de 2 luni după ce ne-am cunoscut prin intermediul unui prieten care o iubea si el la rândul lui….eram îndrăgostit nebuneşte şi nu puteam să îmi explic cum si de ce???……Ea ştia ce simt,iam mărturisit dar vroia să rămânem prieteni(cei mai buni prieteni chiar),în opinia ei am fi stricat o prietenie incredibilă cu o relatie…..mi-a trebuit ceva mai mult de 2 ani să o conving să încercăm o relație,când în final a acceptat am rămas uimit,eu deja eram obisnuit să zică nu….Totul a început ca o glumă pentru ea,probabil a încercat să îmi demonstreze că are dreptate dar dupa 4 luni de relatie aveam “visul” eram doi tineri îndrăgostiți nebuneşte,ne înțelegeam doar din priviri,ne cunoşteam unul pe celălalt mai bine decât ne cunoşteam pe noi înşine,eram fericiți….certuri existau multe,au existat chiar si despărțiri…eu Scorpion,ea Leu,2 caractere vulcanice,2 persoane atât de diferite dar ne completam unul pe celalalt şi ne iubeam nebuneşte….totul mergea bine,eram un cuplu fericit dar totul a luat o întorsătură diferită când mam decis să plec în străinatate cu gândul de a ne face un viitor,eram deja împreună de mai mult de un an,cu toate că eram tineri eu 21 iar ea 18 ani gândeam destul de matur în opinia mea,nu voi uita niciodată ultima seară când am fost împreună ca doi tineri sinceri si îndrăgostiți nebuneste face to face:Eu o fire mai romantică,din senin mam gândit la o melodie,am copiat-o pe un cd si cand ne-am vazut in acea ultimă seară iam dat cd-ul si iam zis ca acea melodie îi e dedicată ei acum ea în acelaşi timp mi-a dat o poză cu noi iar pe spatele acelei poze erau scrise niste versuri,erau versurile melodiei pe care iam dedicat-o eu,o melodie pe care nu am ascultat-o niciodată împreună ea pur şi simplu o auzise în acea zi,a fost un moment epic,incredibil,fara explicație…..am plecat in strainatate iar după 4 luni de relație la distanță şi datorită geloziilor mele excesive ne-am despartit,la doar o zi dupa ziua ei de naştere,am rămas în relații foarte bune,vorbeam ocazional,cand mergeam în țară,ne vedeam,povesteam dar nu sa întâmplat nimic cu toate că mi-a zis,”am mai iubit dar ai fost singurul baiat/barbat pe care lam iubit cu adevarat….La 8 ani după ce ne-am despărțit ea a fost şi logodită,eu am avut nenumărate relații……a plecat si ea in strainatate,in aceeasi țară ca si mine,doar orase diferite….după îndelungi negocieri am reluat relația sentimentele au revenit,dar nu mai eram “copii” care eram cândva,prioritățile sau schimbat,noi ne-am schimbat….Am iubit-o şi o voi iubi mereu dar dragostea nu ne-a putut ține împreună+distanța+pretențiile amândurora+orgoliile……aseară ne-am despărțit iar azi dimineață datorită postării ei pe facebook am văzut acest comment minunat care mi-a pus zâmbetul pe buze.
Va ramane al meu îngeraş forever…..
Povestea ta seamana intr- o oarecare masura cu cea a Irinei Binder din ” Fluturi” 🙂
Frumos…si multumesc pentru-ca ma faci in fiecare zi…….,mai si mai
frumos! o sa incep sa povestesc si eu relatia mea de un an si 4,5 luni, nici nu imi dau seama sigur cand ne-am despartit. era 13 mai 2013, duminica. Aveam prietena atunci de 4 luni de zile, dar in aceea zi cum stateam in camin, 2 colegi de camera apar in seara aceea cu 3 fete, colege de la postliceal. Una dintre ele era fosta mea prietena, da in seara aceea “ne-am combinat” sa zic asa. Avea doar 19 ani jumatate si prin surprinderea mea, inca era virgina Oana. Era o frumusete de fata si va ramane asa mereu! ceva de nedescris. am trait impreuna multe momente frumoase si mai putin frumoase, in tot acest timp de un an si ceva, ea m-a inselat cu un prieten foarte foarte bun, care mancam sa zic asa ultima mancare, fumam ultima tigara impreuna. in luna octombrie, adica dupa 5 luni de relatie. Acela o suna, o ameninta, si o facea in fel si hal, ea sa imi zica atunci ca e un jegos si de alea, ca daca il va vedea il va scuipa in ochi, ca doar atat merita dupa tot ce a zis de ea.( el era invidios ca nu ramasese cu el si ca mi-a recunoscut ce a facut). am trecut cu greu peste, dar dupa un timp anul acesta prin ianuarie sa aflu ca Oana s-a intalnit din nou cu el si inca o colega de clasa de a ei, si un prieten in fata la camin, in fine, a inceput sa ma minta ca doar s-au salutat si atat. recent, adica de o luna de zile, o luna si ceva, chiar cand sa inceapa scoala, inante sa vina in Targu-Mures deoarece trebuia sa ajunga duminica la camin, imi zice intr-o vineri ca ionut nu mai putem sa avem nimic impreuna ca eu nu mai pot sa sufar atat langa tine, am zis ca asa ceva e imposibil, eu fiind convins ca nu se va desparti de mine niciodata. Am suferit 2-3 saptamani foarte mult, veneam la munca plangeam in continuu, dar am trecut cat de cat peste, si dupa o luna de zile sunt mai bine. Ieri, merg intr-o plimbare la camin unde sta ea, si cu cine o vad impreuna? cu colega ei de camera, care e o tarfa de femeie, plus acel baiat cu care ma inselase, care imi fusese prieten. stateau la povesti fara nici o jena, perioada in care in tot acest timp imi zicea cat de mult nu il mai suporta si tot tot..si stau si ma gandesc si acum, probabil ca la cat de mult ma iubea dupa un an si ceva, e posibil ca sa fi avut sentimenta pentru el..acum cand mi-am revenit cat de cat, mi-a lipsit sa vad asta aseara. 😐 “pot zice ca cutitul era in rana, aceasta a inceput sa se cicatrizeze, dar ea putin l-a rasucit”.
Astfel de experiente te fac sa te intrebi daca mai exista dragoste adevarata 🙁
Datorita tie, am cumparat “Prizonierul cerului”. Am citit-o pe nerasuflate. Fara indoiala , Carlos Ruiz Zafon se inscrie in lista autorilor preferati. Multumesc , Otrava!
Cu mare drag. Ma bucur sa aud asta.
Dupa ce am vazut postarea, am cumparat si citit “Prizonierul timpului” in aceeasi zi, duminica. Intreaga. M-au fascinat cuvintele asternute de Zafon. Recomand.
Ma gandesc neincetat la tine si la viata pe care am fi putut-o avea impreuna, la copiii pe care ti i-as fi putut darui.. Am crezut ca am trait destule si ca nu-mi mai trebuie nimic. Si… De nicaieri si de peste tot, ai aparut tu.. Nu m-as fi gandit vreodata ca aveai sa-mi schimbi sensul. M-ai indragostit de tine si m-as pierde in imbratisarile tale zi si noapte, te-as privi si asculta o viata. Esti de pastrat si de iubit. As fi putut sa te iubesc…. Asta imi suna in continuu in minte, de cand am inceput sa te cunosc. Mi-ai cucerit si fericit sufletul si imi doresc sa te fericesc, la randul meu, in fiecare zi.
Sunt, in acest moment, doar una dintre fiintele triste din acest univers. Ce-i drept, daca privim asa situatia, nici nu e de luat in seama. Sunt parte nesemnificativa din populatia unui continent. Universul? Nici nu cred ca stie ca sunt pe aici.
Dar incearca sa te apropii de mine, vino mai aproape, si mai aproape. Priveste-ma. Vezi dincolo de aparente, vezi dincolo de zambete fortate, haine, make-up, dincolo de tocuri si tinute office. Priveste-ma putin in ochi.. Sunt umezi, uneori rosii..ce crezi? Sunt bine? Vrei sa stii cum arata un suflet trist? Priveste-ma.
Foarte frumos scris
Am citit “Prizonierul cerului” in urma vizualizarii blogului tau. Mi-a placut foarte mult cartea. Multumesc!
Ma bucur sa aud asta 🙂
Frumoase lecturi, mai Otrava…dar, xate.citititoare merg dincolo de blog?!… cititi, femei frumoase, cititi si.cartile, nu doar recomandarile de carte.
Asa avem sansa sa stim.ca, desi suntem generatia “like”, am evoluat in persoana educata… ori macar informata de la.sursa directa. Profunzimea si cultura sunt alt subiect….:)
Otrava, big like!!
Am aflat ca “Prizonierul cerului” este cel de-al treilea volum din seria de romane inceputa cu “Umbra vantului” si “Jocul ingerului”. Stiti cumva daca este vorba despre aceeasi poveste in cele trei romane sau este doar o tema comuna? Pentru ca doresc sa imi comand si eu “Prizonierul cerului”, dar nu sunt sigura daca ar trebui sa incep cu volumul III.
Nu este decat o mica legatura intre Umbra Vantului si Jocul Ingerului dar se pot citi si separat ! Te sfatuiesc totusi sa incepi cu “Umbra vantului” 🙂 si de asemeni sa vizitezi Barcelona
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages