“Pe Facebook nimeni nu e vagabond, nimeni nu e resemnat, nimeni nu e falit, nimeni nu taraste dupa el zdrentele unui trai trist, ca in viata adevarata, nimeni nu are melancolii de doua parale, nimeni nu cunoaste inceputul unei amaraciuni.”
Written by Otrava, Posted in Diverse
S-au scris multe despre Facebook, multe lucruri de bine, la fel de multe de rau. O definitie a lui nu exista insa cea mai aproape caracterizare a lui am gasit-o intr-o carte pe care va invit sa o cititi cu mare drag.
“Prima mea amintire este un cuvant – este primul cuvant pe care l-am spus. Se intampla foarte devreme, nu aveam nici macar un an, probabil că este greu de explicat psihologic de ce pastrez această amintire, dar imi amintesc primul meu cuvant, care nu a fost nici “mama”, nici “tata”, ci un altul, pe care, scumpe Horia, insa, nu ti-l voi spune, desi nu este unul rusinos.” spune Andrei Craciun intr-un interviu realizat de Horia Ghibuţiu.
“Mare nenoroc a avut Balzac! Sa scrii “Comedia umana” fara sa vezi ce-i poate pielea omului cind se dezinhiba online. (…) Pe Facebook nimeni nu e vagabond, nimeni nu e resemnat, nimeni nu e falit, nimeni nu taraste dupa el zdrentele unui trai trist, ca in viata adevarata, nimeni nu are melancolii de doua parale, nimeni nu cunoaste inceputul unei amaraciuni, toti votam cu Nicusor Dan, toti sintem impenetrabili, alegri, putin inconstienti, sarmanti, invincibili, identici si totusi superspeciali! Oricine a ajuns undeva, fie si pina la Birlad sau chiar pina la Husi, oricine trebuie sa lase o dira a marii sale treceri, o fotografie, o ceva. E dezgustator, cum sa nu-ti placa? (…) Dar adevaratul miracol care se infaptuieste pe Facebook este ca fiecare ajunge cumva la ireductibil. Fiecare opreste in loc mersul lumii pentru el. Iar dupa ce apocalipsele se vor implini si toate computerele vor fi deconectate de la marele server, cind nu va mai exista nici aceasta societate virtuala, unde tot ce poti sa faci este sa apreciezi si sa distribui, omul modern va fi nemingiiat si gol ca un Adam fara frunza. Magia Facebook-ului este ca aboleste sentimentul ca traiesti in provizoriu. Nimic nu este inca pierdut de vreme ce cuiva ii place asta, nu? Nu suntem toti curiosi sa vedem ce ne rezerva viitorul? Poate ca mai sunt bucurii la cate un colt de destin. (…) Viata pe Facebook, traita intre certitudinile mici si prietenii alesi dupa cit de multe “LIKE“-uri iti dau. Ce poate fi mai fals si mai adecvat prezentului? Buey, what the fuck?, sa ne bucuram, maine va fi cu siguranta mult mai rau.”
Andrei Craciun, volumul “Baricadele“, editura Humanitas. Cartea o gasesti AICI.
FOTO: www.siluk.ro
“Ne atingem prea mult ecranele si prea putin semenii…”
Andrei Craciun Baricadele Facebook Horia Ghibuţiu www.siluk.ro
Referitor esența articolului dar mai la final: “Ne atingem prea mult ecranele si prea putin semenii…”
Când eram copil, în anii comunismului în special, eram fascinat de electronice. Pentru că acasă în afară de un amărât de televizor alb-negru nu aveam altceva. Aaa, ba da!, și un radio Vef, pe baterii inițial. Apoi tata l-a trecut pe transformator la 220 ce atârna ca un apendice lângă el. Când au apărut walk-man-urile în 90 credeam că nu mai am nevoie de nimic. Doar de o fabrică de baterii mare și productivă – pentru că se consumau foarte repede. Iar muzica pe casete trebuia ascultată la maxim și pe repeat.
http://mnmlistro.blogspot.ro/2014/08/timp-irosit-cu-tehnologia-moderna.html
Tot timpul tehnologia modernă a fascinat tinerele generații.
Facebook face furori. Unii ar vrea s-o declare boală.
Încerc să-mi închin dizertația studiului rețelelor de socializare și blogurilor. Cartea recomandată de tine e o bună referință. Mulțumesc!
Cât despre facebook, va trece multă vreme până când ne vom deconecta și vom realiza că există și alte lucruri de făcut în afara de a posta când, cu cine și cum faci.