BLOGU LU' OTRAVĂ

L-am cunoscut la Cluj cand am filmat impreuna un scurtmetraj care abia astept sa iasa. Am ras mult. Este un om de un mare bun simt, natural, cu mult simt al umorului, relaxat. Abia asteptam sa stau de vorba cu el la Podcastul Cronicari Digitali. Va las si pe voi sa vedeti ce a iesit in episodul asta nou cu Adi Nartea.

„Am trecut prin niște etape în viață, ca noi toți de altfel, și eu chiar am impresia că e totul cu plus. Gary V. zicea la un moment dat «Șansele să te naști în lumea asta sunt 1 la 2 milioane, tot ce vine după e cu plus». Faptul că ești aici, ai avut o mega șansă, ce vine după e cu plus și atunci de ce să nu o tratezi ca atare? Chiar mă gândeam la un moment dat când cea mică trecuse printr-o perioadă de febră, am internat-o la spital și nu ți-e totuna. Și stăteam exact în momentele alea și mă gândeam cât de filozof și tare sunt când nu are nimeni nimic. Și când ai o problemă, nu îți mai vine să fii filozof că nu mai știi cum să rezolvi lucrurile. Dar apoi stau și mă gândesc că atunci când ești sănătos și ai mindset-ul ăsta, te ajută în situațiile de criză, chiar dacă nu conștientizezi.”

Cum te echilibrezi?

„Eu mă echilibrez pe mine în primul rând. Am destule momente de criză în care stau și zic «Ok, Nartea, ai două mâini, două picioare, ești parțial sănătos, ești aici acum». Și după aceea începi să le dregi și să le prioritizezi pentru că, de fapt, despre asta este vorba. Dar în primul rând, și nu e o chestie de egoism, trebuie să stai tu cu tine și în momentul în care ai terminat de stat tu cu tine, poți să le rezolvi pe toate celelalte.”

Cum a fost experiența Vlad?

„E greu să o atribui unui capitol din viață, pentru că mi-a influențat toate capitolele din viață de la imaginea publică la exercițiul actoricesc, la viața de familie, la self esteem-ul meu. Mi-a umblat la tot și în același timp m-a ajutat să devin stăpân pe mine, cel puțin pe plan profesional. Eu tot timpul o să am acel handicap față de toți absolvenții de UNATC, pentru că eu nu am făcut UNATC-ul, dar, în același timp, căutarea mea spre actorie a fost mai mare, pentru că eu în paralel am făcut tot ce se putea face în actorie, mai ales actorie de film ca să pot să compensez. Și nu e că am avut un țel în a face asta, ci asta mi-a plăcut. Și am făcut toate modulele de actorie existente în paralel cu Sabina care făcea UNATC-ul.” Dar tot timpul o să am acest handicap. Și în Vlad stăteam și discutam cu Titieni, cu Ștefan Iancu, cu Piștereanu, cu Aradits, cu Emilia, cu toți și îi întrebam cum ar fi să mă duc la master la Actorie? Și îmi ziceau Ce faci tu aici în Vlad e mai mult decât un master și a fost 3 ani și jumătate de muncă continuă cu acest rol și cu fiecare am încercat să fac bine ceea ce fac, pentru că îmi plăcea. Am învățat tot felul de metode de la fiecare în parte și pot să zic că a fost mai mult decât un master, mai mult decât o facultate în sine”.

Ce experiențe ai împărtăși cu altcineva?

„Eu cred că abordarea mea m-a salvat de foarte multe ori și când îți pui speranțe prea mari într-un casting cred că îți dă Requiem for a Dream. Așa că abordarea mea că nu am vrut niciodată să mă fac actor m-a salvat pentru că orice casting era Dacă sunt easy money, e bine, dacă nu, I go on. Adică să nu mă ancorez într-o așteptare, asta e cel mai important. Nu am așteptări că am fost la casting-ul ăla, am făcut excelent și nu m-au sunat. Este crunt.”

Ce preț merită plătit pentru fericire?

„Nu cred că trebuie să existe un preț. Cred că fericirea este pur și simplu poziționarea ta față de locul în care te aflii, adică, din punctul meu de vedere, poți să fii fericit profesional, poți să fii fericit acasă sau poți să fii fericit că ai alergat 10 kilometri și să te bucuri de momentul ăla autentic și să nu stai să te gândești. Fericirea înseamnă să îți dai tu răgazul și să îți găsești efectiv medaliile care sunt acolo deja. Și asta nu cred că trebuie să aibă un preț, practic tot întoarcerea asta la sine e fericirea.”

Adi Nartea Adrian Nartea Cronicari digitali interviu podcast