“Suntem doi oameni care pur si simplu voiau sa se intoarca la tara un pic, fiecare in felul lui, cu muzica, respectiv decor.” Acasa la Alina si Bean!
Written by Otrava, Posted in Diverse, Music
“Oamenii sunt inca frumosi” este una dintre cele mai frumoase piese auzite vreodata. Omul asta e putred de talent. Si are alaturi o sotie foarte misto si doi copilasi minunati. Am onoare si placerea sa ii fac o vizita “lautarului de Bucuresti”, omul care a adus un aer proaspat de munte in muzica romaneasca, care ne-a facut sa fim un pic mai buni, mai atenti la cei de langa si mai plini de dragoste. Doamnelor si domnilor am onoarea si placerea sa va invitam – impreuna cu wizmo.ro – #CuNoiAcasă, in prima destinatie aleasa de mine – un camin nascut din dragostea pentru traditie, una dintre cele mai frumoase case din Romania – acasa la Alina Alexe (Decoraktiva) si Bean (Subcarpați) – Casa de la Tara.
Alina, Marius, mulțumim că ne-ați primit în casa voastră. Ne puteți spune care este povestea acesteia?
Casa noastră a crescut odată cu senzația că ne strângea pielea în oraș, cumva. După ce abia terminasem de transformat un apartament din Baba Novac în „acasă“, mintea a și vrut să se ducă unde miroase a rouă și unde calci desculț în iarbă. Vasile, tatăl Alinei, care face măști folclorice când i se aprinde sufletul după stat la țară, a găsit total accidental casa într-un anunț pe internet. Jumătate din ea era mai mult căzută decât în picioare, dar avea cele mai frumoase tocuri de lemn la geamuri, vopsite cu ceva pigment turcoaz care pe vremuri era produs de sătenii din împrejurimi. Mai erau păstrate și niște modele tradiționale, vopsite pe pereții din prispă, în stare bună. Casa era de vânzare pentru că familia pe care a adăpostit-o odinioară s-a risipit. Ceva ca un feeling pur și simplu ne-a împiedicat să ignorăm faptul că am descoperit locul ăsta, iar de aici a pornit tot.
Unde este situată aceasta și de ce ați ales această variantă?
Casa este cam la 35 km de București, dar nu este rezultatul unor căutări și nu este varianta care a câștigat după ce altele au fost eliminate. Pur și simplu așa a fost să fie, odată ce s-a deschis în noi pasiunea asta pentru ceea ce ne întărește rădăcinile, totul a început să prindă contur la orizont.
Locuiți permanent în aceasta casă sau ocazional? De ce?
Cu un băiat care mâine-poimâine e flăcău de gimnaziu și un Prâslea de câteva luni e greu de luat în calcul o mutare permanentă. Prietenii noștri și familiile sunt în București, iar noi nu ne putem deghiza peste noapte în săteni de la mama lor. Suntem totuși oameni de oraș pe care sperăm că ipocrizia îi va ocoli câte zile om avea. Dar în același timp, cele mai frumoase clipe sunt petrecute acolo, în hamacul din fundul curții sau în jurul unor păstrăvi care sfârâie pe grătarul de lângă magazie.
Ați ales un design cărora multora poate li se poate părea atipic. Cum ați ajuns la decorul actual? A fost ideea voastră sau ați mers pe mâna unui specialist? Care au fost sursele de inspirație?
Nu a fost nimic la nimereală, pentru că asta ne cheamă pe noi, spiritul ăsta ne face să ne simțim ca acasă. Unul din noi a urcat sunete de la sat peste muzica pe care a găsit-o în oraș, celălalt a luat motive tradiționale și le-a impregnat în pereți și podele. Asta e ceea ce simțim noi și alegerile curg cu naturalețe. Un specialist poate să lucreze părțile „serioase“ – sigur că întreaga locuință a fost extinsă și consolidată de un diriginte de șantier. Dar fiecare obiect din casă ne vorbește ca din alte vremuri și ne aduce confortul că suntem aproape măcar de amintirea a ceea ce era la țară, odinioară.
Cât a durat întregul proces de amenajare și decor al locuinței voastre? S-a întâmplat să vă contraziceți între voi în ceea ce privește această etapă? ?
Suntem doi oameni care pur și simplu voiau să se întoarcă la țară un pic, fiecare în felul lui, cu muzică, respectiv decor. Nimeni nu se amestecă în schema celuilalt, noi amândoi îi dăm înainte cu ceea ce simțim și avem nevoie să împlinim. E loc pentru dorințele fiecăruia. Totuși a fost un obiect cu o poveste funny. Eu îmi doream o cadă pe care Bean nu a suportat-o din start și nici nu a durat mult până când piesa controversată a ieșit din combinație, crăpată ca victimă a unei discuții pe care nu a câștigat-o nimeni. Poate doar rozmarinul, busuiocul și menta – care și-au găsit cel mai frumos ghiveci în curte, cu tot cu evacuare pentru apă.
Au existat anumite elemente de design/decor pe care ați dorit să le păstrați așa cum erau ele inițial?
Sigur. Tâmplăria a fost păstrată peste tot pe unde s-a putut, mai multe podele au fost recondiționate, exteriorul casei a fost tratat cu mare atenție ca să rămână pereții aproape neatinși. Unii copaci din curte au devenit sculpturi sub cuțitașele și mâinile dibace ale lui Vasile, iar farfuriile vechi românești pe care le-am găsit în pod sunt atârnate de gardul din fundul curții.
Care este conceptul care ar defini cel mai bine stilul locuinței voastre?
Locul ăla ne inspiră, exact cum zicea Arghezi, să-ți fie neamul drag și casa zilnic sfântă.
Care sunt locurile voastre favorite din casă și de ce?
Toată lumea stă la coadă să lenevească pe fotoliul din fața focului, iarna. Iar vara tragi la umbra verandei sau picotești sub ceva copac din curte. Păsărelele guralive sunt incluse.
Aveți anumite obiecte de care sunteți atașați emoțional? Care sunt cele mai puternice amintiri care vă leagă de această locuință?
Colțul cu fotografiile noastre de familie e destul de puternic într-un fel, pentru că ne amintește cum ne-am cunoscut și cum din nimic am strâns energie și am construit în atâtea direcții. Sigur că ni-s dragi lucrurile frumoase care transformă locuința într-o casă deosebită, dar ce îți rămâne în minte este cum călcai în vârful picioarelor pe dușumea ca să mai bagi lemne în sobă fără să îți trezești copilul, ca mai apoi să te bagi la loc în pat, sau plăcinta de brânză cu stafide de la vecina noastră pe care am devorat-o înainte să apuce să se răcească.
Cititi continuarea interviului pe wizmo.ro.
