BLOGU LU' OTRAVĂ

Este designer de produs si pictor, radacinile ei se trag din indragitul tinut al Transilvaniei si inca de cand era mica  a explorat plenitudinea artistica a fiecarei zi, acest fapt conducand-o mai tarziu sa aleaga drumul creatiei si sa devina o artista a artelor vizuale. Tot ce ea a experimentat in timpul vietii, pornind de la arome, culori, forme si sunete au fost trecute prin filtrul imaginatiei si materializate in munca ei. Astazi stam de vorba cu Maria Dermengiu, fondator Marie Nouvelle care a scris un text foarte frumos despre ceea ce face.

Emotii transformatoare. Transformarea influenteaza culorile unui artist.

A fi artist este in primul rand o stare. Daca ma uit inapoi , am purtat acea stare cu mine inca din copilarie desi aveam un drum ‘setat’ de catre ai mei int-o arie mult mai pragmatica pe care am si urmat-o pana intr-un punct. Era starea ce o regaseam adesea cand ma emotionam pana la lacrimi uitandu-ma pe geamul masinii la lanurile de grau si maci. Era starea de fluturi in stomac cand ma uitam la obiectele de design in vitrinele marilor magazine si imi rasuceam mintea gandindu-ma cum le-au facut, era starea ce ma coplesea fara exceptie cand eram in natura si simteam mirosul de cimbrisor de camp si cand imi vedeam pe masa creioanele colorate. Avem in noi, intr-o masura sau alta darul de a fi creatori. Depinde mult de cat suntem dispusi de a renunta la confort pentru a deveni vulnerabili.

Caci tot ceea ce presupune emotie te vulnerabilizeaza teribil. Arata cine esti. Te expune. Si inteleg perfect cat de greu este. Momentul care mi-a spart carapacea (doar sunt un rac adevarat) si m-a deschis  necunoscutului este unul care, uitandu-ma in retrospectiva acum, seamana al naibii de bine cu cel din Eat, Pray, Love doar ca eu nu am plecat in Bali ci mi-am asumat cu toata inima hotararea de a picta si de a ramane in tara, iar cu iubirea..inca o descopar insa savoarea ei se topeste altfel pe papilele unei femei de treizeci si ceva fata de cum ma raportam la ea acum multi ani. Exista o vorba cunoscuta in intreaga lume- ne nastem singuri si vom muri singuri. Dar eu m-am nascut alaturi de un alt suflet , fratele meu geaman, si am continuat sa traiesc in prezenta atator alte suflete incat nu stiam ce inseamna singuratatea. Sau nu stiam care este diferenta reala intre singuratate si solitudine.

Asadar, iata-ma singura , intr-o  incapere goala, inconjurata de 40 si de cutii de carton nedeschise . Seara ma gaseste extenuata si deloc dornica sa ma apuc de treaba. Abia ce ma mutasem, la rascrucea unui divort amiabil si doi copii ingeri ce asteptau cu nerabdare si incredere deplina sa fiu  un bun capitan de vas si sa-i ghidez spre o noua lume.  Mi-am schimbat viata intr-o secunda, am hotarat sa divortez si daca tot imi riscam confortul, de ce sa nu o fac pana la capat si sa fac ceea ce iubesc- sa invat sa pictez pentru ca asa imi soptea mie vocea interioara. Frumos ca-n carti, greu ca piatra de  moara atarnata la gat.

Frumusetea unor astfel de momente este ca iti pui fiinta in slujba unui sine superior, in slujba unui flux pe care il poti accesa numai atunci cand dai drumul. letting go. Doar atunci 🙂 M-am asezat jos si am plans. Am pus o singura intrebare – Doamne, cum trebuie eu sa ma simt, sa ma asez fata de aceste momente din viata mea? si am plans ore bune pana cand am adormit imbracata si de dimineata nu mi-am mai putut deschide ochii. Insa cand i-am deschis , o lumina a invadat incaperea si m-a scufundat intr-un sentiment de iubire, atat de adanc incat am ramas muta , profund atinsa. Era atat de multa iubire in aceea incapere incat daca ar fi intrat pe usa un criminal sa ma omoare, l-as fi strans in brate si i-as fi spus ca e in regula, poate sa o faca daca asta isi doreste. Primisem raspunsul la toate intrebarile mele : ce sa fac si cum sa reactionez la ceea ce mi se intampla- cu IUBIRE. Iubirea este singurul element din Univers ce tine totul in echilibru si eu am simtit asta in toti porii mei de muritor.

De atunci, nimic nu mai avea sa fie la fel. Am primit cu atata ingaduinta aripi pe care nu le voi mai da jos ci voi incerca la randul meu , prin ceea ce fac oricat de marunt ar parea, sa tes la dezvoltarea aripilor altora. Sunt binecuvantata sa pot vedea frumosul in ceilalti, talentul lor si farama de lumina ce o purtam in noi cu totii. Acel moment m-a invatat sa nu mai iau frica in serios. Toatele proiectele de viitor depind de ceea ce facem in prezent. In acest fel ne construim un trecut. De modul cum ne  construim acest trecut depinde si implinirea. Revenind la ‘frica’. Frica care se
insinueaza in toate cotloanele vietii sub diferite forme si care isi arata umbrele in tot ceea ce facem. Cumva este opusul asumarii. Imi asum ce gandesc, ce arat lumii, ce spun si cum ma infatisez. Urmele fricii o vad in tonalitatile culorilor, in densitatea materiei care acopera strat peste strat peste strat de culoare asa cum ar vrea cineva sa isi ascunda fata de soare.

Pictura trebuie sa respire.

Cred ca frica este o boala mentala. Se raspandeste ca un virus, de la parinti la copii dar exista leacuri. Noi suntem antidotul. Nimeni nu ne poate vindeca. Doar tu poti face asta. Orice lupta cu perceptiile altuia decat ale tale este o lupta pierduta. Damnata din start. Avem nevoie de noi insine. Cu cat o voce interioara este mai galagioasa si nu se face auzita, cu atat mai tare ‘tiuie’ culorile asternute pe panza. Cu cat personalitatea artistului este mai inchegata si mai echilibrata , cu atat culorile se leaga intre ele ca intr-un dans caleidoscopic, curgand firesc unele din altele si fiind liant unele pentru celelalte.

Ceea ce face legatura intre materia prima, artist si rezultatul muncii sale este fara indoiala sufletul. Constiinta sa. Cu cat devii mai transparent in a-ti lasa interiorul sa vorbeasca , sa se manifeste, cu  atat mai multa consecventa , calm si echilibru va reiesi din lucrarile , munca ta. Cred mult in flow. In ceea ce vine natural. In adevarul personal. Care iese la suprafata asemeni bulelor de aer ce nu au greutate ci doar valoare intrinseca. Culoarea este sentiment. Este lumina. Este unda si vibratie.

Nu se poate cuantifica in masuratori, ci in povestea spusa de ochii fiecaruia dintre noi atunci cand este privita. Avem drumul diferit catre aceeasi destinatie. Simtim si gustam diferit viata. Insa ceea ce am invatat este ca aceasta nu este o cursa de realizari si competitie. Cu nimeni. Poate doar cu tine. Cel din trecut si cel ce vrei sa devii. Iar solutii se gasesc atunci cand le cauti . Rumi adevarat spunea ‘what you seek is seeking you’.

P.S: Toate colajele / ( mood boards) sunt facute de Maria pe care o gasiti pe marienouvelle.ro

arta Maria Dermengiu Marie Nouvelle pictura