BLOGU LU' OTRAVĂ

Horia Colibasanu tocmai a revenit recent din Himalaya, unde a incercat sa escaladeze Everestul fara oxigen suplimentar si serpasi. Saptamana aceasta la “Romania mea” stam de vorba cu Horia Colibasanu – omul momentului in Romania.

“Detaliile fac diferenta intre viata si moarte.” Poti sa povestesti cum era treaba aia cu oamenii morti si inghetati pe care ii intalneai pe drumul catre varful muntelui?

Pai ce ar mai fi de povestit? Acolo daca mori nu te mai ia nimeni inapoi. Ar fi prea riscant, scump si complicat. Nici macar nu te poate arunca din poteca in hau, caci toti sunt prins in gheata si fixati de stanca. La inceput e socant, dar dupa un timp te obisnuiesti cu astfel de “intalniri”.

Ce inseamna “purist” in alpinism?

Inseamna sa mergi fara oxigen suplimentar si fara ajutorul sherpasilor. E de fapt de 10 ori mai greu si e performanta adevarata, prin forte proprii. Mersul cu sherpasi si oxigen e dependent de cati bani ai, si mai departe cati sherpa cara pentru tine si cat oxigen iti duc ei.

Care a fost cel mai greu moment pe care l-ai trait vreodata pana acum? Poti sa il povestesti?

Eram la inceput,in 1999, in Tian-Shan, granita Kazahstan-China. Urcam pe Khan-Tengri, un munte de 7000m, si cu 5m inainte de varf am picat din picioare de oboseala. Am incercat sa merg pe genunchi dar alunecam, nu functiona. Incercam sa ma ridic dar nu ma tineau picioarele, cadeam inapoi. M-am oprit si am baut ceai, am mancat niste biscuiti. Ma gandeam sa incerc sa ma ridic si mi-era frica ca daca nu reusesc, voi ramane acolo. Din fericire a fost doar o criza de hipoglicemie dupa 15 ore de ascensiune, care a trecut. Dar sentimentul de neajutorare m-a marcat pentru o vreme.

Care este senzatia care te incearca cand esti acolo sus…pe acoperisul lumii?

Nu pot sa ma bucur. Vreau sa cobor, sa ajung jos, in siguranta, pentru a ma putea bucura. Stiu ca sunt doar la jumatatea drumului.

Cum a venit pasiunea asta pentru munte?

Cred ca de mic, mi-a placut pe munte. Dar in liceu am vazut cum e sa pleci cu rucsacul in spate o saptamana si de atunci nu pot sa nu mercg la munte mai mult de o luna. Probabil totul este despre libertate.

A existat un moment in care ai spus “Gata. Imi ajunge. Pana aici”?

Nu chiar. Incerc sa nu iau decizii pe termen lung atunci cand sunt afectat fizic sau emotional.

Care este sfatul pe care l-ai primit de la parintii tai si vrei sa il impartasesti copiilor tai?

Inainte de a face orice in viata, de a urma o pasiune e bine sa ai o meserie. Apoi poti sa faci alegeri, dar fara o meserie, alegerile se ingusteaza si poti ajunge sa ai o viata pe care nu ti-o doresti nici in cele mai negre vise.

Ne pierdem in detalii si de multe ori uitam esenta. Care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata?

Presupun ca toti ne cautam fericirea, vrem sa fim fericiti, dar multi deviaza de la drum si ajung sa confunde scopul cu mijloacele. Am vazut in Asia oameni atat de fericiti traind cu atat de putin, incat stiu ca, fie si in Romania, avem o viata minunata intr-o tara superba. Cand vii din uscaciunile Asiei Centrale, te bucuri de verdeata si aer curat si nu inteleg de ce sunt atatia care se plang.

Crezi in bucuria lucrurilor simple? Care sunt lucrurile simple care te fac fericit?

O cafea dimineata, o alergare prin padure, o friptura si o balaceala cu copii in piscina. Si 10 minute de stiri pe zi.

Paleologu spunea ca “frica de a nu suferi il face pe om sa nu mai iubeasca.” De ce am ajuns aici?

Asta e o chestiune complicata. Oamenii vor o viata sigura, comoda, dar ajung depresivi. La noi e invers, mergem pe munte si din cauza ca acceptam sa suferim. Daca nu accepti suferinta nu ai ce cauta la altitudine, pe muntii inalti. Ca sa te bucuri de viata trebuie un pic de curaj, un pic de suferinta. Altfel cum poti sa simti ca traiesti?

Ai avut un moment in care ai luat totul de la zero? Care a fost si care au fost pasii parcursi pentru a ajunge iar pe linia de plutire?

Am avut mai multe momente cand am luat-o de la 0. Cred ca totul e sa ramai calm, sa iti spui ca lumea nu s-a sfarsit si ca viata merge inainte, cu sau fara tine, oricum. Nici nu ai altceva de facut decat sa o iei de la capat. Cand nu urci un munte, te desparti de o iubita, iti moare un prieten sau o ruda, trebuie sa iei viata, lucrurile de la capat. Intrebarea e nu daca ajungi pe linia de plutire, ci daca vei putea naviga mai departe la fel cum ai facut-o pana atunci. Aici e diferenta dintre oameni, si tot ce am stiut eu sa fac a fost sa descompun problemele mari in parti mici si sa incerc sa le rezolv pas cu pas.

Exista un film la care ai plans sau care te-a emotionat tare?

Da,am mai multe filme la care bocesc, stiu ca ma cam fac din regie baietii de la Holywood, dar nu ma pot abtine. Dar de obicei la a doua vizionare nu ma mai prind. Dar cand vad ‘Pura Vida” care e un documentar, facut dupa intamplari reale, la care am fost si eu partas, simt emotii intense de fiecare data. Mi-e greu sa il vad de fiecare data, desi l-am vazut probabil de 10 ori.

"Romania mea" Horia Colibasanu