BLOGU LU' OTRAVĂ

Amelie…o sa mergem cateva zile la castel. “La printi, printese, regi si vrajitori?” Fix acolo. Cautam de multa vreme un loc linistit unde am putea sa mergem cu Amelie pentru cateva zile. Si pentru ca niciodata nu am fost la castel in formula de trei..am zis acum ca e momentul. Si nu cred ca au fost zile atat de frumoase adunate in ultima perioada. La nici doua ore de mers cu masina de Cluj se afla minunatia asta: Castelul Bethlen-Haller.

Nici nu stiu cu ce as incepe mai intai descrierea locului – pentru ca am fost placut surprins de trei lucruri: ospitalitatea oamenilor, mancarea gustoasa – adevaratul farm to table – ceva foarte rar in Romania si domeniul in sine. Castelul, paduricea din fata, vita de vie, lacul, caii superbi, magarusii, strutii, gradinile din care iti poti culege singur toate nebuniile: de la sofran la fenicul si de la menta la roinita.

Vechi de peste 400 de ani, Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă, castel care în decursul existenţei sale a fost donat, moştenit, pierdut la cărţi sau naţionalizat de autoritățile comuniste, este în prezent centrul oenoturismului din Transilvania, respectiv a turismului viti-vinicol în cunoscutele podgorii din zona Târnavelor.

Castelul Bethlen-Haller a fost construit în stil renascentist de tatăl cancelarului Transilvaniei, Miklos Bethlen, între anii 1560 – 1624. Având patru turnuri amplasate în cele patru colțuri, castelul a fost construit după modelul celor de pe valea Loirei. Acesta a fost gândit ca un castel de vânătoare și agrement, nicidecum ca o reședință cu scop de apărare, de aceea atestarea în documentele vremii este destul de săracă.

De-a lungul timpului, castelul a trecut prin numeroase transformări: construcția actualei clădiri a fost finalizată în anul 1624, iar între anii 1769-1773, castelul a fost reamenajat în stil baroc. Mai multe castele din Transilvania sunt denumite după familia Bethlen. Miklos Bethlen a fost cancelar al Transilvaniei, iar Gabor Bethlen, provenit dintr-o altă ramură a aceleiași familii de nobili maghiari, a fost principe al Transilvaniei.

Castelul este situat în localitatea Cetatea de Baltă, din judeţul Alba. Este accesibil din drumul judeţean 107, fiind la mijlocul rutei dintre Târnăveni şi Blaj. De-a lungul timpului castelul a trecut prin propietarea mai multor membrii  ai familiei Bethlen.

În secolul XIX el a este cumpărat de familia Haller, de care este legată astăzi o frumoasă legendă urbană. În 1948 este confiscat de autorităţile comuniste şi transformat în secţie de şampanizare sub conducerea IAS Jidvei. După 1989, este retrocedat urmaşilor familiei Haller. Aceştia îl vând mai departe familiei Necşulescu.

Sub castel se găseşte un tunel despre care legendele susţin că ar duce până la castelul de la Sînmiclăuş, traversând şi râul Tîrnava Mică. Blazonul era amplasat pe faţada principală a porţii de acces. Castelul era renumit pentru grădinile sale şi pentru crescătoria de cerbi.

Se spune că din beciurile castelului pornea un tunel subteran care ducea până la castelul din Sânmiclăuş, o altă proprietate a familiei Bethlen, aflată la 9 km distanţă.

De la 1560 se păstrează o uşă sculptată în piatră, în spatele căreia există o scară interioară, din lemn. Dacă în timpul grofului Haller aici era bucătăria castelului, unde, de exemplu, se curăţa vânatul, acum pivniţa este amenajată ca o sală de degustare, cu o capacitate de 60 de locuri.

Camerele sunt mari si spatioase, noi am stat in castel – unde este fabulos – patul este imens, te simti pur si simplu ca un rege modern cu iphone si acces la apa calda cand vrei tu 🙂 Mancarea. Nu stiu ce nota as putea sa acord pentru ca 10 este prea putin.  Rosii din curte cu gust de rosii, ardei, am mancat un ostropel plin cu mirodenii absolut senzational.

Tot soiul de ciuperci, branza buna, mezeluri facute de producatori locali, un kefir de aronia absolut fabulos, dovlecei pane, branza cu piper rosu si ulei de masline, ciorba de fasole – geniala, clarite cu dulceata de fructe de padure culese de la castel, am baut sirop de menta si de soc tot din curte. Si am reglat toate cu cate un pahar de Jidvei extra brut care mergea ca uns la mese.

As vrea sa inchei cu ceva care era primul lucru de mentionat – oamenii de la castel. Nu am intalnit niciodata adunati sub acelasi acoperis atatia oameni de bun simt, saritori, mereu gata sa te ajute cu ceva, sa faca mereu ceva ca sa iti fie tie – oaspete trecut pragul castelului – sa te simti minunat. Amelie a mers in fiecare zi cu doamnele care ne serveau la masa la plimbare. Prin bucatarie, prin castel, prin imprejurimile castelului. Fabulos. Cand vorbeau oamenii de acolo despre aceasta familie – imi era greu sa cred ca e asa – insa ce am vazut acolo m-a convins.

Oamenii sfintesc locul, oamenii aduc un mare plus locului, oamenii fac ca locul, ospitalitatea lor si serviciile de calitate sa puna pe masa mixul perfect. Nu cred ca a fost un loc in ultima vreme in care sa ma simt mai acasa ca in acest loc. Si sa imi para rau cu o zi inainte sa plec ca trebuie sa mergem acasa. Dar o sa revenim. Cat de curand. Pentru ca locul asta este pansament pentru inima si suflet. O sa vedeti ca asa este.

Chiar astept mesaje de la voi dupa ce pasiti pragul acestui loc de poveste. Si mai e ceva – trebuie amintit de niste oameni care au facut posibil tot ce e aici – niste oameni fix ca cei mentionati mai sus – de bun simt, modesti si muncitori. Si aici ma refer la familia Necşulescu. Jos palaria pentru oamenii care nu lasa sa moara locurile frumoase ale acestei tari. Va astept la castlel.

Castelul Bethlen-Haller Jidvei