BLOGU LU' OTRAVĂ

Este una dintre cele mai pe val actrite din Romania, are capacitatea senzationala de a juca in drame care te impresioneaza puternic si tot ea joaca in cele mai tari comedii care s-au facut in Romania. Am avut sansa sa lucrez pentru un film in care ea a jucat si care a fost cel mai vizionat filma romanesc in 2016 si mi-a placut tare. Doamnelor si domnilor am onoarea si placerea sa o am invitata la “Romania Mea“ pe Olimpia Melinte.

Te-am vazut prima data in “Sette opere di misericordia”. Eram la Cinema Studio acum multi ani in urma. Mi-a lacut foarte mult filmul ala…e ciudat spus placut un film despre ultimele 7 zile din viata unui om. Ce a insemnat pentru tine filmul ala?

“Sette opere” a venit fix in momentul in care nu stiam incotro sa o apuc si ce sa fac mai departe in meseria asta…sau in alta, nici asta nu imi era foarte clar, daca vreau sa fac actorie sau ar fi bine sa mai caut. In perioada aia aveam o emisune la TVR2, se numea “Videoterapia”, jucam la teatrul “Excelsior”, incepusem sa repet si la un spectacol de teatru independent, dar in nici unul dintre proiectele astea nu ma simteam implinita, printre altele eram studenta in primul an la jurnalism, de fapt ce vreau sa zic aici e ca incercam sa imi gasesc locul undeva. Cand am primit propunerea pentru film, dupa un casting complicat, am simtit ca asta trebuie sa fac si am renuntat la toate, am plecat in Italia si timp de 2 luni am filmat in cel mai intens si puternic proiect al meu de pana atunci. Asa ca filmul asta a insemnat o noua etapa, inceputa atunci si din care nu-mi doresc inca sa ies. A fost o sansa si ma bucur ca am riscat, era mai simplu poate sa raman aici, dar de cele mai multe ori, simplu nu e suficient de interesant, de provocator.

Un alt rol misto a fost in “Canibal“, regizat de spaniolul Manuel Martin Cuenca. Cum ai obtinut rolul acesta?

Manuel ma vazuse in Sette opere, a venit in Romania m-a cunoscut, am dat cateva probe si in urma tuturor discutiilor avute cu echipa lui a hotarat sa imi dea amble roluri din film si sa joc la dublu, adica surori gemene, mi-a facut un cadou minunat si munca alaturi de el a insemnat o noua scoala de actorie. Am descoperit multe pe parcursul filmarilor si ma intorc mereu la notilele luate atunci pentru ca sunt putine sanse intr-o viata sa lucrezi cu oameni asa de pasionati si fascinanti cume e Manuel Martin Cuenca.

Sunt tare curios cum e treaba asta cu castingul la actori. Poti sa imi povestesti intregul proces?

Pai…e cam asa: exista niste oameni, pe numele lor generic: directori de casting, la care ajung in prima faza scenariile de film, de reclame etc iar directorii de casting vin cu propuneri de actori pentru rolurile din scenariul respectiv si uite asa stam noi, actorii, non stop cu telefonul in mana asteptand un semn de la oamenii astia :))) Sigur exista si cazuri in care regizorii isi scriu scenariile cu actorii in cap, aici nu prea mai ai ce face sau cele in care stiu deja cu cine vor sa lucreze si nici aici nu prea mai ai sanse de izbanda. Cam asa sta teaba cu auditiile in film sau TV.

Sunt actori care au apartut la TV, apoi in filme dar nu joaca in teatru. Si invers. Tu cum vezi teatrul si cum filmul?

Greu de zis, in cazul meu rolurile din film m-au atras mai mult, e adevarat ca imi doresc mult sa fac si teatru, dar inca nu a venit la mine proiectul ala pentru care sa zic: “asta e, vreau sa-l fac!” Si sincera sa fiu de cate ori am inceput repetitiile la cate ceva, faceam cum faceam si tot al film ajungeam, cum s-a intmapat si cu serialul CASTiNG, cu fetele la niste repetitii pentru un spectacol de teatru ne-am inatlnit si in loc sa facem ce-am inceput ne-am apucat de scris si tot la film am ajuns. De vazut le vad bine si din plin pe ambele, suntem pe plus, zic eu, in domeniile astea…sunt altele care ma ingrijoreaza si ma fac sa ies in strada!

“Cam tot ce am facut pâna; acum m-a costat, m-a ajutat si m-a întarit” Sunt cuvintele tale. Vreau sa imi povestesti mai mult despre asta.

Cum spune o prietena de-ale mele: “mai tie iti place greu!” si cam asa e. Cand intru intr-un proiect vreau sa ma coste ce fac acolo, sa ma desprind de Olimpia si sa caut dicolo de cine sunt eu, doar in felul asta simt ca pot evolua ca actor, ca om. Din cauza asta imi place sa ma arunc in ceea ce fac si sa sondez cat mai mult. Dupa fiecare proiect greu, desi s-a intamplat sa ies mai sifonata si sa imi doresc sa fac o pauza ca sa imi reglez conturile cu mine, am simtit ca devin mai puterinca. Cred ca e un schimb pe care trebuie sa-l fac pentru a-mi intelege mai bine drumul si pentru a ma dezvolata in mestesugul asta al meu.

Foto:  Nemirschi

Se tot vorbeste de o superficialitate de care majoritatea dintre noi dam dovada in unele momente. Din ce vine treaba asta?

Din viteza cu care traim, cred. Din faptul ca nu avem timp sa stam linistiti sa citim o carte din scoarta in scoarta, sa ne plimbam pur si simplu prin natura fara a scoate telefonul la fiecare pas sa mai facem o fotogarfie, din consumerismul societatii noastre al carui victime suntem. Ma sperie goana asta in care suntem in permanenta, mereu am simtit ca nu m-am nascut in epoca potrivita si cred ca are de-a face cu haosul in care traim.

Ne pierdem in detalii si de multe ori uitam esenta. Care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata?

Familia si prietenii.

Crezi in bucuria lucrurilor simple? Care sunt lucrurile simple care te fac fericita?

Diminetile cu fiul meu, un concert bun, o portie de clatite, zambetul omului drag, sunt asa multe si sunt la tot pasul, dar de multe ori nu le vad, tot din cauza vitezei despre care vorbeam aici. E trist ca nu putem sa ne resetam zilnic si sa fim mai atenti la lucrurile marunte. Am mare noroc de Sasha, el m-a facut sa pretuiesc altfel timpul si sa-mi dau seama de bucuria baltoacelor, a zapezii si a multor altor lucrusoare marunte si totusi atat de frumoase.

“Ii sfatuiesc pe cei care se plang de job-urile pe care le au sa inchida ochii si sa-si dea seama pana la ce varsta se vad facand meseria aia.. sa lupte pentru crezul lor.” Sunt vorbele lui Marius Manole intr-un interviu la mine pe blog. Tu ce ii sfatuiesti sa faca pe cei care nu isi gasesc calea?

Sa ia o pauza de la ce fac acum, sa isi amintesca de ei copii si sa caute acolo raspunsul si cu mintea de atunci, uitand ce inseamna sa fii om mare sa se intrebe ce-si doresc si spre ce se pot indrepta pentru a-si gasi drumul. E un joc de imaginatie care merita facut din cand in cand, copilul din noi are multe raspunsuri si ideal ar fi sa nu-l uitam.

Am vazut Casting. Am plecat de la premisa ca nu e mare lucru. Si l-am vazut acasa impreuna cu Diana. Ne-a placut foarte, foarte tare. Ti-am si scris dupa 🙂 Care e treaba cu serialul asta? O sa fie si sezonul 2?

Multumim muuult! Serialul asta a fost scris de mine impreuna cu Ana Udroiu, Romina Sehlanesc si Andreea Sovan pe care le-ai vazut in primul episod si a inceput dintr-o mare improvizatie, n-am crezut ca o sa ajungem sa facem un serial, noi pur si simplu ne doream sa jucam impreuna, am zis sa scriem un scurtmetraj si lucrurile au evoluat in asa fel incat un an mai tarziu ne-am trezit protagonistele propriului serial online. Ne-am dorit sa-l pastram asa, pe YouTube, pentru ca era important pentru noi sa facem tot ceea ce vrem si sa nu avem constrangeri de nici un fel din exterior, asa ca ne-am facut canalul nostru si am inceput sa strangem subscriberi. Am filmat toata vara lui 2017, am facut si productie, am tras si sunet, am colaborat si cu departamentul de montaj, practic am facut tot ceea ce mi-am dorit si nu am reusit sa fac pana acum pe set. Iar faptul ca exista deja oameni care ne apreciaza munca, inseamna foarte mult pentru noi. Cat despre sezonul 2? da, am inceput sa strangem informatii si sa creionam destinele lui Vali, Carmen, Miss si Gina. Dupa sarbatori incep sesiunile de scris si abia le astept!

"Romania mea" “Canibal“ Ana Udroiu Andreea Șovan Casting Manuel Martin Cuenca Olimpia Melinte Romina Sehlanesc serial Sette opere di misericordia