BLOGU LU' OTRAVĂ

Admir oamenii care chiar se straduiesc sa faca lucruri. Admir si mai tare oamenii care se straduiesc sa faca lucuri si nu trambiteaza sau se bag cu pumnul in piept ca ei au facut si au dres. Intr-o lume in care e plin de “proiecte se suflet” si de “suntem si noi la inceput” astfel de proiecte o sa primeasca atentia mea si spirjinul meu mic…cat e el. Despre asta o sa vorbim in postarea de astazi. Despre Matei Sumbasacu, despre minunata idee cu care el si cei de la Re:Rise au venit si despre ilustratorii care s-au bagat gratis in acest proiect si carora vreau sa le multumesc personal: Dan Perjovschi Illustrescu, Rina draws, Romina Ionescu @mijmij_art Alice Stoicescu si Andrei Felea

La patru luni după cutremurul din 1977, Ceaușescu adună factorii de răspundere din construcții, împreună cu șefii șantierelor de consolidare din București și le ordonă, amenințându-i cu miliția și procuratura, să înceteze „orice reparație capitală” la clădirile afectate. Singurele intervenții ce mai aveau să fie permise erau reparațiile cosmetice și numai în zonele cu defecte vizibile.

Gheorghe Ursu nu a acceptat una ca asta.

Șef de proiect al consolidării Blocului Patria, iese revoltat din acea ședință, după cum chiar notele sale o arată, iar mai apoi declară că va cămășui doi stâlpi în plus față de ce i se permisese, chiar dacă ar fi necesar să plătească din salariul său pentru asta, după cum o arată chiar un document de sinteză al Departamentului Securității Statului din acea vreme.

Cererea îi este refuzată, regimul își impune voința, iar lucrările la blocul Patria, la fel ca la multe alte clădiri din București, se sistează prematur. Reparațiile sunt incomplete, iar de consolidări nici nu poate fi vorba. Metodele de acoperire superficiale ale fisurilor au ajuns să fie cunoscute, într-o notă de umor negru, drept „tencuieli antiseismice”. Oamenilor care se arată îngrijorați de starea clădirilor de după cutremur li se răspunde cu „influențare pozitivă”, după cum atestă rapoartele vremii și sistemul face, încet-încet, liniște.

Numai că Gheorghe Ursu nu avea să renunțe.

Simțindu-se obligat moral, după cum chiar el avea să declare în cursul anchetelor, față de oamenii din clădiri și față de propria-i conștiință, Gheorghe Ursu scrie un articol și reușește să îl trimită către Radio Europa Liberă. 

Scrisoarea sa avea să fie citită pe post la comemorarea de 2 ani a cutremurului, iar ea vorbește atât despre nivelul insuficient al intervențiilor de după 1977, cât  și despre modul în care, la 4 iulie 1977, Ceaușescu a interzis, practic, consolidarea rezonabilă a imobilelor afectate. 

După mulți ani de cercetări fără răspuns, în 1985, odată cu găsirea jurnalului său cu însemnări anti-sistem, Securitatea își întețește cercetările în cazul Gheorghe Ursu.  Acesta recunoaște destul de repede că el este cel care transmisese scrisoarea Europei Libere, însă refuză să-și toarne prietenii și, mai ales, refuză să se dezică de conținutul acelei scrisori. Pentru a nu da impresia unui caz de poliție politică, este în final arestat sub pretextul deținerii sumei de 17 dolari. 

 În arestul miliției, Gheorghe Ursu este torturat pentru aproape 2 luni de zile, atât de organele Securității, cât și de doi colegi de celulă – infractori de drept comun ce aveau rolul de interogatori informali. Aceștia erau instruiți să extragă informații de la colegul de celulă și să îl facă să-și renege scrisoarea prin orice mijloace.

Gheorghe Ursu moare la 17 noiembrie 1985, în urma acestui tratament inuman. Torționarii săi și principalii vinovați de moartea sa – cadrele din securitate – rămân, până astăzi, nepedepsiți. Adevărul, însă, rămâne și trebuie spus.

35 de ani mai târziu, spiritul lui Gheorghe Ursu este încă viu. Atitudinea și principiile pe care le-a întruchipat nu mai pot fi blocate, în ciuda eforturilor ce s-au făcut pentru estomparea memoriei sale, de către cei care s-au perindat între timp la putere.

Din 17 noiembrie, Bucureștiul își va cinsti eroul prin efortul tuturor organizațiilor și oamenilor implicați în acțiunile ce vor urma – un efort ce își are rădăcina în același spirit și ce pornește din aceeași dorință de a face adevărul cunoscut. Zilele acestea, ducem moștenirea mai departe și continuăm lupta, pe drumul început de Gheorghe Ursu.

????? ??? ???? – Povestea lui Gheorghe Ursu și a vulnerabilității Bucureștiului, prin ochii difieriților artiști și ilustratori. Lucrările se vor putea observa și pe viu, începând cu 17 noiembrie în ferestrele Green Hours / Grupul pentru Dialog Social (calea Victoriei 120). O colaborare GDS, Dan Perjovschi, Re:Rise și bloguluotrava.

?????? ??? ???? – O serie de actori români, atât cunoscuți cât și aflați la început de drum, vor aduce mai aproape de noi lumea poeziei lui Gheorghe Ursu, cu ajutorul Teatrului LUNI de la Green Hours

?????̆??? ??? ???? – Campania  de informare #AdevarulDespre1977 derulată de Re:Rise cu scopul de a continua lupta de a scoate la lumină informații mai puțin cunoscute despre impactul cutremurului din 1977 și intervențiile ce au urmat. 

???????? ??? ???? – O serie de interviuri ce ne vor aduce mai aproape de povestea lui Gheorghe Ursu și a importanței gestului său de după cutremurul din 1977. O colaborare Fundația Gheorghe Ursu, ARCEN și Re:Rise

???????? ??? ???? – Vom avea ocazia de a păși pe urmele lui Gheorghe Ursu, prin locurile dragi lui din București. Vom fi ghidați de un poster ce ilustrează una din poziile sale, poster realizat cu ajutorul celor de la posterXpoem. Harta locurilor va fi disponibilă începând cu 20 noiembrie.

Pentru mai multe detalii despre viața și moștenirea lui Gheorghe Ursu, accesați Site-ul Fundației Gheorghe Ursu precum și episodul dedicat dramei sale din seria Memorialul Durerii.

Andrei Felea Dan Perjovschi Gheorghe Ursu Illustrescu Matei Sumbasacu Romina Ionescu