BLOGU LU' OTRAVĂ

Traim intr-o societate in care consumam totul. platim, consumam, aruncam. Traim intr-o societate in care functioneaza mai mult ca niciodata regula “oricine este de inlocuit”. Ne aprindem repede si ardem la fel de repede, suntem tensionati, ne zbatem, suntem ofensivi, credem ca mereu are cineva ceva cu noi, ca suntem nedreptatiti.

Ne dorim sa stam cu curul pe scaunul unei masini de 300 de cai putere, vrem cei mai scumpi pantofi din mall. Ne umplem cosurile la cumpartauri cu zeci de lucruri si aruncam din ele pentru ca asa suntem…consumatori. Si in relatii facem la fel. Ne aprindem repede si ardem la fel. Suntem o torta de unica folosinta. Un fitil care se aprinde si care nu are lumanare. Ni se cuvine orice si vrem totul. Nu ne mai bucura o cafea bauta pe terasa intr-o dimineata insorita de martie, nu ne mai bucura un mesaj de “buna dimineata”, o poza, o floare, o ciocolata. Vrem tot. Pentru ca ni se cuvine. Nu ne multumim cu putin.

Imi aduc aminte de bucuria aia din copilarie cand primeam un cadou. Imi e dor de bucuria aia. De momentul ala in care primeam o minge si dormeam cu ea in pat, langa perna. Sa o vad mereu, sa ma bucur de ea. Acum nu ne mai bucuram cand primim ceva. Indiferent ce. ni se cuvine. Era normal sa primim. Era mai limpede ca apa unui izvor si mai puternica ca lumina zilei. Ne luptam cu adversari imaginari, suntem mereu neincrezatori, falsi. Credem ca noi traim drame existentiale..si ca cei din jur nu au nicio grija. Uitam sa ascultam problemele prietenilor, stim doar ce avem noi de spus si vrem ca toata lumea sa ne asculte.

Suntem o portavoce stricata care nu se mai aude..si cu toate astea noi inca tipam in ea. Nu avem repere, ne luam ca modele oameni care nu au niciun model, uitam cine suntem si vrem mereu sa fim miezul, credeam ca fara noi nu se poate. Consumam si ni se pare normal sa aruncam imediat ce am consumat. nu mai avem timp de noi. cand incepem o relatie in loc sa ne bucuram de persoana de langa ne futem creierul cu tot felul de problema imaginare si cu voia noastra lucram la distrugerea incet si sigur a relatie respective.

Suntem preocupati de ceea ce face rau cel de langa noi si uitam ca si noi facem acelasi lucru. Ne este mult mai usor sa criticam, sa aruncam cu noroi in altii decat ne facem noi curat in curtea noastra plina de balarii. Ne dam seama ca ne pierdem oamenii dragi dupa ce se intampla asta. Si nu stim care sunt cauzele, de ce s-a ajuns aici. Ne uitam la parintii nostri si vedem ca au imbatranit, ne panicam si incepem sa ne punem intrebari. Un singur lucru din cele scrie mai sus daca nu mai facem…o sa fie mai bine.