Fericirea nu se striga in gura mare…fericirea se vede pe fata
Written by Otrava, Posted in Diverse
Primesc mesaje pe blog de la oameni care imi spun “ce frumos este postul acesta. m-am regasit 100% in el. parca ai scris despre mine. ma cunosti?. este fix povestea mea”. E frumos sentimentul sa crezi ca doar tu ai trait sentimentul respectiv, ca povestea ta este cea mai frumoasa, ca esti unic, ca ce s-a intamplat intre voi doi este unic.
Dar povestile noastre seamana, asta pentru ca toti suntem la fel. Mai mult sau mai putin. Cand vad un text frumos despre o relatie ma regasesc. Ma regasesc in povestile lui Murakami, ma regaesc in filme, ma regasesc cand ascult damien rice “accidental babies” parca piesa asta este facuta pentru mine. asa simteam intr-o perioada a vietii mele. E frumos sa te regesesti intr-un text, e frumos sa te regesesti intr-un film, e frumos sentimentul asta. insa povestile noastre sunt asemanatoare. vazut, indragostit, iubit, despartit, lacrimi, impacari, despartiri, vazut, placut, indragostit si tot asa.
E ca si atunci cand povestesti ceva…ce mi s-a intamplat mie este mereu fabulos, incredibil. tuturor ni se pare ca facem chestii nebunesti, iesite din comun, lucruri foarte tari. Toti am baut cel mai mult din lume la un moment dat, toti am avut o intamplare fabuloasa. mereu cand povestim ceva o sa vina altcineva sa spuna “ce ai patit tu este nimic pe langa ce am patit eu” si incepe sa povesteasca. Ne credem unici insa in esenta suntem toti la fel. Facem fix aceleasi lucruri. ne imbatam, avem povesti din vama, ne facem poze cu sagrada familia in spate, mancam ciocolata, ne indragostim.
Ne regasim in povestile altora tocmai pentru ca suntem la fel. este una dintre contradictiile cu care ne lovim zilnic. E ca atunci cand esti nefericit si esti mereu cu zambetul pe buze. Un zambet fals. Cel mai fals zambet din lume. Suntem dezamagiti, tristi, parasiti, cu ambarcatiunile scufundate insa vrem ca toti cei din jur sa stie cat de fericiti suntem. vrem sa fie invidiosi pe fericirea noastra. aruncam tot felul de statusuri pe facebook, poze cu noi, poze cu citate. Toate cu un singur scop. Sa aratam cat de fericiti suntem.
Sa ii facem pe ceilalti invidiosi pe fericirea noastra care in esenta este cea mai mare nefericire. fericirea nu se striga in gura mare, nu se posteaza pe Facebook, nu se urmareste pe twitter, nu se trimite mass pe mess, nu se filmeaza si se urca pe youtube. Fericirea se traieste. Se simte. In spatii mici, alaturi de el/ea. se impartaseste in cercuri stranse de prieteni. cei mai buni prieteni. fericirea este un timbru foarte vechi care nu sta in clasor alaturi de celelalte timbre. este pus bine, la adapost, ferit de ochii lumii. Il arati doar celor care merita sa se bucure alaturi de tine de acest timbru minunat. toti vrem sa gasim fericirea, toti alergam dupa ea, toti vrem sa o atingem.
Simplicity is the ultimate form of sophistication. ~ Leonardo da Vinci
Cel mai important este sa nu fugim cand chiar am dat de ea. Tine in firea omului. In felul nostru tampit de a complica mereu lucrurile. spunem mereu ca vrem lucruri simple dar facem tot ceea ce ne sta in putere sa le complicam. Cand intalnim pe cineva nu ne focusam doar pe persoana respectiva. facem calcule, ne gandim la fosta/fostul. cu era, cum facea. ne futem gandurile aiurea in loc sa ne bucuram de omul care este ACUM langa noi. omul ala care poate sa ramana toata viata langa noi. de ce sa fie simplu cand poate sa fie compicat? Poate pentru ca suntem oameni si suntem supusi si suspusi greselii.
Pentru ca de multe ori spunem, in gluma, adevarul, dar nu vrem sa recunoastem asta. pentru ca de multe ori spunem “am glumit” desi nu e asa. Pentru ca de multe ori o ardem ignoranti pentru a ne baga cineva in seama, pentru a atrage atentie, pentru a atrage privirile. e ca si cum ne-am da cu cel mai puternic parfum intr-un loc in care este interzis sa te dai cu parfum. pentru ca de multe ori spunem exact invers decat simtim. De multe ori spunem da in loc sa spunem nu. si invers. Pentru ca ne place sa fim complicati. vedem ceva fascinant in asta. ne rupe capul.
Pentru ca “nu e vina ta, e doar a mea”, pentru ca vrem sa fim iubiti dar cand vine vorba sa iubim si sa oferim ne e foarte greu sa facem asta, pentru ca spunem ca nu ne intereseaza ce cred altii despre noi si cand ajungem acasa intoarcem pe toata fetele lucrurile auzite. pentru ca spunem ca nu ne pasa dar ne roade ce auzim. Pentru ca nu suntem ceea ce ne dam. pentru ca nu suntem sinceri asa cum o aratam, pentru ca nu suntem atat de buni precum pretindem. pentru ca facem invers decat am vrea sa facem cu adevarat tocmai pentru a vedea cum reactieaza oamenii. pentru ca ne ghidam dupa ce spun altii.
Postul asta este despre noi. Despre oameni, despre greselile noastre, despre eroarea umana. va propun un exercitiu. Hai sa schimbam macar un lucru din cele enumerate mai sus. vedem cum merge. Vedem ce se intampla.
ne aruncam in abisul vietii fara sa stim ce este important. facem cu totii asta, eu, tu,ei, lumea. stii ce greu e sa te trezesti si sa te ridici din abisul asta? toti vrem sa fim cunoscuti, sa ne stie lumea, sa stie cat de extraordinari suntem si ce viata perfecta avem. da’ nu se gandeste nimeni ca toti suntem la fel, provenim din acelasi pamant si tot in acelasi pamant vom intra, dar e in firea noastra sa gandim putin pentru mult timp.
Da, Otrava!! da!
Simplicity is the ultimate form of sophistication. ~ Leonardo da Vinci
My Cover Photo. … 🙂
Eu ma gandesc doar ca “fericirea” strigata-n gura mare face rau tocmai altor nefericiti… de ce sa vrei asta?
Ne postam ‘fericirea’ pe facebook pentru ca, atunci cand esti nefericit, nu are sens sa o spui.
nu o spui. e simplu. o traiesti tu cu el. e cel mai frumos asa.
cred ca ceea ce postam este ceea ce ne dorim. atunci cand te simti mai singur, mai uitat, mai dezamagit, mai parasit, postezi ceva colorat, ceva cu soare, un mega citat celebru, primesti 2-3 likeuri si…gata! deja nu mai esti singur. nu. fericirea nu-ti da timp de postat si check in. fericirea te tine legat. eu cand sunt fericita…uit! sunt atat de egoista si lacoma… nu sheruiesc nimic si tin cu dintii de clipa aia de fericire si ma cuibaresc si o las sa ma cuprinda. fericirea asta nu este o stare permanenta. si cand ne intalnim (eu+fericirea) abandonez tot si ma bucur. am apoi destul timp sa postez soarele la apus si rasarit pe plaja…
Fericirea nu se striga in gura mare pentru ca nu poate fi descrisa niciodata destul de clar si concret, cand esti intr-adevar atat de fericit cuvintele nu iti ajung si parca se rostogolesc ca niste pietre greoaie
Fericirea….exista doar atunci cand o simti…apoi dispare si continui sa o cauti din nou, sa alergi si sa tanjesti dupa ea 😉
Fericirea…motivul pentru care imi displace atat de mult acest cuvant este ca inseamna mult prea mult pentru mine. De cele mai mlte ori asociem fericirea cu iubirea, spunem ca suntem fericiti cand iubim si suntem iubiti, dar de fapt plasam fericirea noastra pe umerii celorlalti. Suntem fericiti daca exista “altcineva” sau “altceva” care ne genereaza starea de fericire. Fericirea este o stare, nu poate dura permanent si pentru ca stim asta, ne agatam de ea atunci cand o prindem. Si nu este sanatos, pentru ca ustura rau cand dispare. Multi o facem , eu am facut-o aproape un sfert din viata, dar m-a ajutat sa investesc acest timp pentru a ma intelege. M-am regasit in cele de mai sus, desi nici nu prea aveam cum sa nu. Suntem oameni, simtim, traim, deci suntem la fel, intr-o oarecare masura. Pentru ca ma bucur ca am avut ocazia sa citesc acest articol si pentru ca azi-noapte pe la 2 ma uitam la un film care m-a marcat si din care am invatat enorm, imi doresc sa il impartasesc cu VOI, cei care sunteti la fel ca si mine…in cautarea STARII PERMANENTE DE FERICIRE. Sper sa va placa…Ce mi-a placut mie cel mai mult la acest film este ca am aflat ca fericirea se invata, si o poti avea in fiecare secunda in care respiri, traiesti si simti.
http://documentare.digitalarena.ro/louise-hay-poti-sa-ti-vindeci-viata-2007/
Anca Puchete multumesc pt link :)…intr-adevar, fericirea se invata si ,,,, fericirea se citeste pe fata oamenilor
“ma regasesc cand ascult damien rice “accidental babies” parca piesa asta este facuta pentru mine.” Exact asta ascultam si ma gandeam la acelasi lucru. 🙂
Daca am invatat ceva in ultimii 2 ani este ca un zambet fals mai mult rau face.. si distruge unicitatea ta ca om.
Traieste fiecare moment si ofera-i semnificatia pe care o are, indiferent daca este unul “fericit” sau nu.
ador “accidental babies”
ador Damien Rice 🙂
Iar eu ador cuvantul “ador” si mai ador si ca “otravesti” lumea fix acolo unde trebuie, cat trebuie si mai ales cu ce trebuie.
Lumea este in cautare de ceva. de orice, iar tu Mr. Poison dai cantitatea necesara de ceea ce are nevoie fiecare. 😉
Keep up the good work..
ce frumos ai spus. multumesc
Si eu.
Postam pe facebook si nefericirea , sa vada ca ne este dor de el.
Ai spus totul foarte frumos , felicitari !
Fericirea nu are nevoie de validare, ea este si atat. Omul fericit nu este fericit ca sa-i faca in ciuda celui nefericit, fericirea este o stare de spirit ca multe altele. Numai ca este o problema si cu fericirea asta. Fericirea este simpla, fericirea nu are o poveste de spus care sa-l faca pe cel fericit o persoana interesanta. Oamenii fericiti nu sunt interesanti, pentru ca nu ai ce spune despre ei, mai ales cand, tu,obisnuit cu mimarea sentimentelor, il banuiesti si pe el de mimare. 🙂
frumos spus: “Fericirea nu are nevoie de validare”
Am cautat postul asta. Pentru ca pe 17 februarie e ziua mea mi-am propus sa caut postul cat mai apropiat de acea data si sa-l citesc. Pentru mine. Sa-l consider o dedicatie si pot sa spun ca, cu ceva timp in urma mi se potrivea…cu ceva timp in urma afisam o fericire falsa…de fatada….invinsa deseori de amaraciunea din inima revarsata apoi in privire. Dar acum…acum am decis sa iau fiecare zi in parte si sa o traiesc. Sa o traiesc cu adevarat si nu doar sa exist. Daca sunt fericita? ei bine….intrebati-i pe cei care imi vad fata in fiecare zi si ma intreaba unde se ascunde atata buna dispozitie. Am sa iau totusi postul acesta ca un semnal de avertizare pentru ziua in care-Doamne fereste!- am sa “uit” sa fiu fericita. Deci…multumesc!
Adevarat! Chiar aseara persoana iubita imi zicea ceva de genul ca nu o sa vorbeasca, ca trebuie sa simt iubirea dintre noi, iar eu o tot tineam pe a mea ca imi vine sa strig in gura mare cat de mult il iubesc.. Si totusi ii dau dreptate lui si tie pentru postarea aceasta.. Atata timp cat simti fericirea si iubirea , tine-o pentru tine, nu o striga in gura mare..
Asa e, ne futem gandurile aiurea, otrava! Fmm!!!
Mie imi vine sa strig de pe ‘acoperisul lumii’ cand Iubesc sau cand sunt fericit…nu cred in secrete si traiesc cu sufletul la vedere, dar accept ca nu toti suntem la fel si ca avem nevoie de toate “culorile curcubeului” pentru a ne bucura de fiecare particica(contributie) adusa de oameni 🙂
Exact! Suntem atat de multi cei care ne simtim mai fericiti cand share-uim fericirea. Cum ramane cu noi? De ce sa fim considerati falsi?
Fericirea nu trebuie strigata in gura mare ci trebuie traita. Ce frumos este spus ! Dar nu numai ca este spus frumos ci este si adevarat . La inceput spuneai ca suntem toti la fel .Poate suntem, nu stiu. Ce stiu este ca oamenii au nevoie de sigurantă .Vor sa fie siguri ca sunt iubiti, vor sa fie siguri ca acea clipa de fericire este a lor si nu o sa o revendice nimeni. Din această cauza isi striga iubirea , fericirea si păstrează pentru ei tristetea si celelalte sentimente nu prea plăcute. Daca nu spui,daca nu recunosti inseamna ca nu exista . Eu , personal am invatat ceva din acest post si iti multumesc!
Nu cred ca va exista vreodata un post despre care sa spun… ” Bai, nu-i chiar asa!” Pe bune, atunci cand n-am idee de ce se intampla in jurul meu/ cu mine…, intru pe blog, ma delectez cu cateva post-uri si sincer…indiferent de stare zambesc…si inca n-am citit tot! 🙂 Mult succes si multumesc pentru fiecare farama de basm citita aici!
Iti multumesc frumos.
🙂
I’m unique, just like everyone else! Fain blog
Si poeții, scriitorii, pictorii si alți artiști care si cânta/pictează iubirea/fericirea? Cu ei cum este? ….mi se pare ca poti sa dai uneori pe afara de atâta fericire si ți vine sa o împărtășești si cu alții. Si pe fb. Pozele de nunta, de botez, de însărcinare 🙂 si alte mom frumoase nu sunt o dovada in sensul asta? Eu zic ca depinde si de cat de introvertit / extrovertit ești si de multe altele
Adevarat. Asa cum un om intelept (mama) mi-a spus, acum nu foarte mult timp, “Tu nu esti linistita daca nu iti complici viata!”
Fericirea …este drumul nostru , avem nevoie de fericire , ca de aer, fara fericire, dragoste este imposibil sa traim , viata noastra ar fi fara valoare , fara trairi intense , deci iubesc si iubiti !
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages