BLOGU LU' OTRAVĂ

Imi plac foarte tare pozele lui si am vrut sa stiu mai multe despre el. Omul pozeaza vedete: si nu numai ca pozeaza vedete..dar o face intr-un stil unic. De la Menghia la Puscau sau de la Inna la Madalina Ghenea. Omul asta a facut poze la cele mai frumoase romance. Am decis sa fac un interviu cu pentru ca nu stiam prea multe lucruri despe el. Mi-a raspuns in cel mai scurt timp:

“Imi place foarte mult ce faci si te-am adaugat in lista blogurilor pe care le citesc dupa primele articole citite. Nici nu se pune problema. Vreau sa facem un interviu cand vrei tu.” Asa ca astazi avem un interviu cu Edward Aninaru. Respect.

Ma uitam pe Facebook si din 10 oameni 4 sunt fotografi. Bine…nu fotografi…au si ei un DSLR. Cum ai inceput treaba cu fotografia?

Sa stii ca treaba asta pe mine nu ma deranjeaza, ba chiar din contra. Ma bucura faptul ca oamenii fac poze si sunt interesati de fotografie. Indiferent de nivelul la care o fac, eu consider ca este un lucru bun si sunt sigur ca acest “fenomen” va lua si mai mare amploare.  Eu cum am inceput? La mine totul a pornit dintr-o joaca. Si nu dintr-o joaca cu aparatul foto, cum probabil toata lumea ar banui, ci o joaca cu Photoshopul. Ma apucasem sa invat sa folosesc acest program, la un moment dat, pentru o posibila angajare. Si astfel am inceput sa editez imaginile prieteniilor mei. Imagini din concedii si diverse peisaje pana am reusit sa am prima mea camera, un Fuji 6500. Mi-ar fi placut ca povestea acestui inceput sa fie mai spectaculoasa, poate intr-o camera obsura cu solutii si filme developate, dar acum ce sa fac? Astfel, cu acel Fuji m-am apucat sa pozez gandacei, frunze si bineinteles prietenii. Suna cunoscut ? 🙂

Am citit asta undeva…vreau sa imi povestesti cum e treaba cu fotograful…tipul ala care face poze la diverse fete…si unde mai pui ca ele ajung sa se si dezbrace. Care a fost prima sedinta foto cu un model care s-a dezbracat?

Treaba cu fotograful care face poze la fete mai mult sau mai putin dezbracate nu e chiar un mit. Sa stii ca multi se apuca de fotografiat si din cauza asta, chiar cunosc cazuri 🙂 Am prieteni care si acum ma intreaba “Si?! Ia zi, cum e? Se dezbraca fata de tot? Adica de tot de tot?! Si tu cum reactionezi?” Cand ajungi sa lucrezi cu modele care se dezbraca, situatia devine mai delicata. Si asta in primul rand pentru ca este datoria ta ca si fotograf ca acel model sa nu se simta in nici un fel stanjenit, ci sa fie in siguranta.

Nu sunt putine povestile cand auzi ca fotografii au hartuit modele, dar si viceversa.Prima exeprienta de acest gen a avut loc la mine in apartament, pe care il foloseam atunci si ca studio foto. Tipa statea intinsa pe spate, goala complet, iar eu deasupra in picioare. Era vara, nu cred ca aveam aer conditionat si era o caldura sufocanta. Sa nu crezi ca am facut eu inadins cald ca tipa sa se dezbrace, nici pomeneala 🙂 Ehh si cum stateam eu asa deasupra ei si fotografiam de zor, simt cum se prelinge o picatura de sudoare pana pe barba si “poc” pe modelul nostru. Iti dai seama ce jena mi-a fost si am tinut sa ii explic ce s-a intamplat pentru a nu crede ca “salivez” la o asa aparitie 🙂

Am citit intr-un interviu ca postai diverse poze pe forumuri si ca erau primite foarte bine. Cum ai decis sa te apuci serios de fotografie?

Asa au inceput pozele mele sa ia contact cu lumea si sa observ reactii. Se tineau atunci concursuri lunare pe un forum, cu premii in echipament foto. Prima fotografie postata nu avea nici o legatura cu tema concursului, era un autoportret, dar a primit multe comentarii favorabile legate de modul prelucrarii. Lucrul asta m-a ambitionat si pentru tema urmatoare m-am dus pregatit. Asa am si inceput sa castig diverse concursuri, iar astfel, cu echipamentul castigat mi-am facut o mica trusa de care m-am folosit o perioada de vreme.

Eu de la inceput am incercat sa fac fotografii cu artisti. Am studiat piata din Romania si pe cea de afara. Am vazut ce se intampla la noi si ce se intampla “dincolo”, iar diferentele erau enorme. Avand un bun prieten care se ocupa de diversi artisti, l-am rugat sa imi faca cunostinta cu cineva cunoscut pentru a il fotografia, doar asa de fun si sa vad ce parere au. Rezultatele au fost neasteptat de bine primite, iar casa de discuri care se ocupa de artistii respectivi la acea ora mi-a oferit un contract. In acel moment veneam cu ceva nou pentru piata din Romania, iar asta a surprins placut pe foarte multi. Consider ca de aici a inceput cumva aventura mea in aceasta lume.

Fotograf, staruri, poze cu femeie celebre, bogate si frumoase, America. Care e povestea ta? Cum ai ajuns sa faci poze unor tipe pe care le vezi doar la tv?

Cand citesc intrebarea ta, mai ca nici mie nu imi vine sa cred 🙂 Eu cred ca lucrurile sunt oarecum simetrice, bineinteles pastrand proportiile. Cand eram in Romania si retusam pozele prietenilor, nici nu indrazneam sa ma gandesc ca intr-o buna zi o sa ajung sa ii cunosc si sa lucrez cu starurile autohtone. Ei erau oamenii de la TV, erau superstarurile. Nici prin gand nu imi trecea ca intr-o buna zi or sa imi fie clienti si multi dintre ei chiar prieteni. Interesant este ca dupa ce toate acestea s-au intamplat, totul parea atat de normal incat parca asa ar fi trebuit sa fie.

In acele momente, nici prin gand nu imi trecea ca intr-o buna zi o sa ajung sa lucrez cu superstarurile lor, cele de la Hollywood, cele pe care chiar ca le vedeam doar la televizor si nu speram cum voi ajunge intr-o buna zi sa respiram aerul aceleiasi incaperi. Cum niciodata nu stim ce ne rezerva viitorul, uite-ma lasand totul in spate si cu bilet one-way catre Los Angeles. Multi m-au considerat inconstient si nu de putine ori am inclinat sa le dau dreptate.

FOTO: James Goldsetin

Abia resusisem sa imi gasesc o nisa si sa lucrez asa cum multi visaum chiar in tara mea. E greu sa pleci dintr-un loc unde stii pe toata lumea si toata lumea te cunoaste pentru unul in care nu stii pe nimeni si nimeni nu are habar de tine. Iar acesta este un loc in care toata lumea vine sa demonstreze ca e cel mai bun in domeniul lui, indiferent care ar fi acesta. E Hollywood, locul unde toata lumea vine sa traiasca “visul american”, dar si locul unde multi isi zdrobesc aripile…Eu stiu ca sunt la inceput, iar greul abia incepe.

Dar am plecat de acasa cu gandul ca nu va fi usor si am fost constient la ce riscuri ma expun. Pentru ca daca vi aici sperand ca cineva te va astepta cu covorul rosu pentru ca la tine in tara cine stie ce faceai, te inseli amarnic si mai bine nu te mai urci in avion. Aici toata lumea trebuie sa demonstreze, iar trecutul tau conteaza putin spre deloc. Este un oras care musteste de oameni care lucreaza in show biz. Aici fiecare cunoaste pe cineva, iar sansele sa ajungi la cei din liga mare sunt destul de mari daca esti serios, muncitor si perseverent. Asa am si avut ocazia sa lucrez cu persoane pe care le vedeam doar la tv, superstaruri de ale lor de aceasta data.

Mereu mi-am dorit tatuaje colorate pe toata mana. Am pana acum unul 🙂 Cate tatuaje ai si care este povestea lor?

Si eu mi-am dorit dintotdeauna tatuaje, multe si colorate 🙂 Primul l-am facut in ’92, erau niste buze rosii cu niste colti de vampir. Tatuaj care a disparut sub multe alte starturi de cerneala. Acum am trei, unul pe fiecare mana si un ochi pe ceafa. Cele de pe mana reprezinta fiecare cate o poveste si asta pentru ca mie imi plac foarte mult povestie. Din acest motiva am ales doua din povestile mele preferate. Pe mana dreapta am Vrajitorul din Oz si Alice in Tara Minunilor pe cea stanga. Cu siguranta imi voi mai face, dar momentan sunt putin “speriat” de explozia aceasta de tatuaje, asa ca mai am putin rabdare pana trendul asta va disparea.

Care sunt lucrurile care te inspira? Cum iti vin ideile pentru o sedinta foto?

Treaba cu inspiratia nu stiu exact cum fuctioneaza, pentru ca daca as stii as fi cel mai fericit 🙂 Placandu-mi foarte mult povestile, probabil incerc sa spun o poveste de fiecare data. Stii vorba, clasica deja “mana care nu spune o poveste nu primeste de pomana”? Cred ca asa stau lucrurile si aici 🙂

Cat de cool e asta – sa zica Madalina Ghenea ca esti unul dintre cei mai buni fotografi din lume – si femeia cred ca a lucrat cu meseriasi. Care este vedeta pe care ai vrea sa o fotografiezi in momentul asta?

Este foarte magulitor pentru mine si ma bucura nespus. Cat despre vedete pe care as dori sa le fotografiez, hmmm sunt atat de multe… Mi-ar placea sa trag cu atat de multa lume incat nici nu stiu cu cine as incepe 🙂 Mi-as dori foarte mult sa am in portofoliu niste “grei” ca Rolling Stones de exemplu 🙂

Eu nu am nicio treaba cu fotografia…insa recunosc o poza facuta de tine instant. Ce faci diferit fata de ceilalti?

Asta e o treaba foarte faina, daca reusesti sa iesi in evidenta cu ceva. Pentru ca in acest moment consider ca este foarte greu sa mai ai ceva original si sa ai o amprenta proprie. Eu nu sunt convins ca am reusit acest lucru, dar stiu ca ma stradui. Ce fac diferit? Nu cred ca fac nimic in mod special, incerc doar sa fac imagini frumoase, care sa treaca putin si prin suflet, nu numai prin camera si Photoshop.

Cand am dat la facultate am zis parintilor mei: “Nu stiu sa fac nimic. Ma duc la teatru sau la jurnalism.” Stiu ca te-ai apucat de mai multe scoli si nu ai dus la bun sfarsit niciuna din ele. De ce ai nevoie ca sa ajungi fotograf?

La mine cred ca a fost exact invers pentru ca ai mie mi-ai spus ce ar trebui ma fac 🙂 Iar asta nu prea avea nici o legatura cu ce sunt eu si cu ce imi place mie sa fac. Astfel am tot incercat divesre activitati pana am desoperit fotografia. Vorba unui “prieten” – “ I know very little about photography. I’m just an incredible gifted faker.” Cred ca sunt multe elemente care te ajuta sa te definesti ca si fotograf, incepand cu simtul estetic pana la a stii sa te vinzi.

Eu sunt fan vinil. Le am si acum la capul patului. Care este povestea preferata pe care o ascultai pe vinil in copilarie?

Ohh aici ai atins unul din punctele mele sensibile. Putem vorbi despre povesti pe vinil pana la vara 🙂 Dar stai putin, eu ascult povestile astea si acum. Si nu glumesc! Am pe telefon! Pai cum sa nu ascult eu Print si cersetor, sau Pariul Marii Negre, sau Micul print?!  Ce pofta mi-ai facut, in seara asta stiu pe ce adorm 😉

FOTO: Michael Franti

Eu sunt fan Instagram. Stiu ca tie iti place mai mult Hispstamatic. Care sunt motivele?

Asimilarea Instagramului de catre Facebook a facut ca Hipstamaticul sa fie folosit din ce in ce mai rar, din pacate. Imi placea toata ideea de obiective pe care le poti schimba, filme, blituri, chiar si gelurile de culoare de pe blituri. Am fost cucerit de aceasta aplicatie si in continuare o folosesc cu mare placere. Dar din pacate, mai rar decat Instagramul, care este printre principalele “unealte” de promovare” aici. Asa ca momentan in majoritatea cazurilor folosesc si eu Instagramul, chiar daca din cand in cand mai schimb niste lentile sau imi mai cumpra cate un blit cand vad ca apare ceva nou si la Hipstamatic 😉

Nu te cunosc personal..dar pari un tip foarte relaxat. Ai genul ala de relaxare pe care il au strainii. Romanii sunt destul de crispati. Care sunt motivele pentru care trebuie sa nu mai fim atat de stresati/timorati/posomorati?

Stiu despre ce vorbesti si recunosc ca si mie imi plac oamenii relaxati. Cunoscandu-ma imi vine greu sa cred ca din exterior par un om relaxat, dar o sa o iau ca pe un compliment 🙂 Intradevar, romanii sunt crispati. Pe langa ce ai spus tu as mai adauga ca noi suntem incrancenati si foarte suspiciosi. Noi ne uitam cu teama catre un om care ne zambeste sau ne face un complimet, pentru ca automat, asociem asta cu un interes ascuns. Si nu este vina noastra, din pacate. Avem un trecut atat de gaunos, un prezent atat de incert incat imi e greu sa cred ca eu voi prinde o Romanie normala. Probabil asta este si unul din motivele pentru care am ales aceasta cale.

FOTO: James Goldsetin

In acest moment simti ca iti lipseste ceva?

Prietenii.

Cum ti se par vremurile in care traim? Nu crezi ca fugim prea mult si uitam cateodata sa traim? Nu ti se pare ca nu mai stim sa ne bucuram, ca uitam esenta lucrurilor, ca ne socheaza normalitate (faptul ca ne zambeste un vanzaror), nu ti se pare ca mereu cautam fix exact ce nu avem in momentul de fata…si apoi cand gasim nu stim ce sa facem…

Asa cum spuneam si mai devreme, sunt atat de multe lucuri simple si normale de care, din pacate, ne este frica. Si e trist. Totul se intampla cu o viteza uimitoare si trecem prea usor peste multe etape. Oamenii discuta mai mult pe email-uri si chat-uri decat fata in fata. Trecem mult prea des cu totii pe langa grupuri de oameni care butoneaza smartphone-urile in loc sa se bucure de prezenta celorlalti. Recunosc ca si mie mi se intampla acest lucru, dar incerc pe cat pot sa schimb ceva. Cu totii cautam ceva mai bun, mai nou, mai interesant. Si asta nu ar fi o problema daca nu am uita sa apreciem ce avem in momentul de fata. Lumea este intr-o goana continua si cred ca pana la urma tine de capacitatea si dorinta  fiecaruia de a reusi sa observe ce se intampla si in jurul lui, sa ii pese si sa se bucure si de lucruile normale si “banale”.

Toti vorbim despre fericire. Ce inseamna fericirea pentru tine?

Sa pot face ce imi doresc, unde imi doresc, alaturi de cine imi doresc.

Crezi in bucuria lucrurilor simple? Care sunt lucrurile simple care iti aduc un zambet pe fata?

Absolut! Consider ca aceste bucurii sunt la indemana oricui si ar trebui sa stim sa profitam cu adevarat de ele. Eu unul sunt un dependent de muzica. Pentru mine muzica functioneaza in orice situatie, fara exceptie. Mi-as dori ca viata mea sa aiba un spundtrack, cred ca ar fi ceva! 🙂 Imi place sa ascult muzica si sa ma plimb, sa ma duc la ocean/mare si sa nu fac nimic, sa ma intind pe spate si sa privesc cerul, sa ma urc in masina, sa imi pun muzica mea si sa conduc fara o destinatie exacta. Sunt lucruri pe care, din pacate, destul de tarziu am inceput sa le apreciez, dar sunt lucruri care ma fac sa zambesc si sa fiu recunoscator.

Mai multe poze gasiti pe edwardaninaru.com

UPDATE

Pe cand am facut acest interviu…Edward mi-a spus ca tocmai a avut o sedinta foto cu Celine Dion….dar ca nu poate sa publice pozele pentru ca sunt exclusive pentru o revista. Azi pot sa va arat una dintre ele.

Antonia Catrinel Marlon Catrinel Menghia Celine Dion Edward Aninaru Edward Aninaru interviu Inna Madalina Ghenea